Buna, lume! Ma aflu intr-o situatie pe care nu stiu sa o gestionez. Ca o scurta introducere: practic gimnastica de cand ma stiu la nivel de performanta si am fost inconjurata intotdeauna fie de persoane din lumea sportului, fie de colegi de scoala- persoane cu educatie aleasa-( tinand cont ca invat la cel mai bun liceu din Brasov). Am vrut sa cunosc si alt tip de persoane si asa am inceput sa ies (din cand in cand) cu o gasca de varsta mea. Ei sunt mai nonconformisti: fumeaza, "nu se otravesc cu apa", merg la petreceri. Eu as zice, ca stiu sa traiasca. Mi-am promis de la prima iesire cu ei, ca nu voi deveni ca ei, ci voi sta doar printre ei, ca sa ma simt bine.
In urma cu cateva zile, m-au vizitat la un antrenament, iar eu am fost atat de bucuroasa cand i-am vazut, incat am intrerupt exercitiul si am mers in tribuna sa vorbesc cu ei. Nu fac asta niciodata; sunt o persoana perseverenta cu o disciplina admirabila in munca, dar pur si simplu asa am simtit sa fac si asa am facut. Am vorbit cu ei cateva minute, iar cand m-am intors in sala, antrenoarea mi-a zis sa plec. Adica, mai exact: "pleaca si intoarce-te cand ai sa stii care ti-s prioritatile". Nu trecuse nici jumatate din antrenament, asa ca am rugat-o sa ma lase sa mai raman, dar a tipat la mine, sa plec si chiar nu-mi explic de ce am renuntat asa de usor si am plecat. Apoi, am hotarat ca urmatoarele doua zile sa ma joc de-a diva suparata si i-am trimis antrenoarei un mesaj, in care am scris: "Nu vin nici azi, nici maine. Nu mi-am gasit prioritatile." Si asa am si facut, iar acum nu-mi explic de ce. In loc sa fiu la antrenament sau sa ma ocup de scoala sau sa ies cu prietenii mei, am boschetarit cu gasca asta si mi-am incalcat la un moment dat promisiunea: am fumat o tigara. Din nou nu-mi explic cum am ajuns sa fac asta tocmai eu-atat de buna la gimnastica - atat de atenta la conditia mea- dar s-a intamplat. Mai grav e ca mai tarziu am si baut ceva, iar apoi am mai fumat o tigara (si cine stie cate dupa). Intamplator, antrenoarea mea trecea prin zona(pentru ca am fost asa de proasta si nici macar nu m-am gandit sa ma feresc.) Eram in parc, m-a vazut si s-a asezat pe banca din fata noastra si a inceput sa se uite la noi. Fireste ca doar eu am recunoscut-o si am inghetat toata si primul instinct a fost sa arunc tigara, sa incep sa plang, sa merg la ea si sa o intreb ce-i cu mine, dar nu mi-am urmat instinctul. De teama " sa nu pic de fraiera" am continuat sa fumez in fata ei, iar la un moment dat mi s-a intins si o sticla de ceva si am baut, ca sa nu se rada de mine. Iar antrenoarea statea inca pe banca din fata mea. La un moment dat, tarziu, s-a ridicat si a plecat si parea dezamagita.
Saptamana asta nici nu m-am putut gandi sa merg la antrenament. Faptul ca ar trebui sa dau ochii cu ea, eventual si niste explicatii, sa imi cer scuze pentru comportamentul meu imi pica foarte greu. Si da, imi e foarte rusine. Chiar nu stiu ce ar trebui sa zic, ce ar trebui sa fac ca sa nu incep sa plang, cum sa tin piept privirilor si reprosurilor antrenoarei mele. Cum ati proceda in locul meu? Cum ar trebui sa-mi cer scuze? Si cum sa clarific situatia cu anturajul idiot in care m-am bagat? Ajutati-ma! Va rog!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook