Am 15 ani, cum pot scapa de gandurile negre, ca o sa mor eu sau persoanele dragi?
Nu as vrea sa ma duc la doctor ca imi e rusine cu o asa problema, nu stiu ce sa fac ma urmaresc gandurile astea de ceva vreme.

Pai o sa mori, si tu si cei dragi tie. Si eu, si tu, si toti. Dar asta nu te impiedica sa te bucuri de fiecare zi in care esti in viata. Cand iti cumperi o pizza, nu plangi ca se va termina la un moment-dat, ci de bucuri ca o ai si poti s-o mananci. Mai ales la varsta ta, tu trebuie sa fii un izvor de energie pozitiva, tu inca nu stii ce e tragedia.
Ma intelegi? Cand totul se va termina, tu o sa iti amintesti ca ai fost trist toata viata ca viata se termina. Iti scurtezi si mai mult viata, in modul asta. Tine minte ce-ti spun, niciodata nu te lasa afectat de ceva ce nu poti controla. Nu sta suparat ca sunt oameni cu cancer, e trist, intr-adevar, dar supararea ta nu ii ajuta cu nimic, nu poti face nimic, poate iti faci si tie vreo boala din cauza stresului si supararii. Viata e in multe momente foarte dura, dar doar prin pozitivitate ii poti face fata, ba mai mult, te poti bucura de ea, in ciuda tuturor nedreptatilor. Bucura-te de persoanele dragi cat timp le ai, nu sta sa le plangi acum, inainte de vreme. Fa-ti amintiri cu ele, cat timp e inca posibil.
Fii pozitiv, foloseste-ti mintea, nu o lasa pe ea sa te foloseasca, bucura-te frumos de viata. Bafta!

Dacă te gândești mult la asta, este o problemă și ar trebui ori să te duci la un psiholog, ori să încerci să socializezi mai mult, să ieși mai mult, să faci ce-ți place, să te uiți la emisiuni, la desene, să nu stai singur/ă și să petreci mult timp cu familia și prietenii. Dacă doar te mai trec niște gânduri, ești doar puțin anxioasă/anxios și trebuie doar să te gândești pozitiv. Nu există motive pentru care să te gândești atât de departe. Doar canalizează-ți timpul făcând un lucru care îți place... Nu contează ce, atâta timp cât nu-i afectează pe cei din jurul tău? Numai bine și lasă gândurile bune să te cuprindă!

E natural sa ai astfel de ganduri la o astfel de varsta. Tine de dezvoltarea psihicului si este semnul iesirii din copilarie.

De la o anumita varsta, incepi sa constientizezi realitatea mortii. Si atunci psihicul incearca o sa inteleaga, sa o asimileze intr-un fel. Unii aleg sa ignore aceasta realitate, spunandu-si ca sunt tineri si au toata viata inainte. Altii o infrunta prin credinta sau prin teribilism sau prin cinism etc. In sfarsit, esecul unei solutii poate aduce probleme psihice. Dar ce ti se intampla momentan este natural.

Eu recomand ca solutie sigura credinta: crestinismul-ortodox. Hristos este Acelasi. Nu este o inventie, nu este un placebo. Hristos este real. Iti spun asta din experienta mea, si, daca apuci pe acelasi drum, la randul tau vei experimenta asta. Pentru ca crestinismul traieste prin experienta, nu prin frenezie (cum cred ateii).
Pentru inceput: spovedanie, impartasanie si putine rugaciuni facute zilnic. Asceza este iarasi foarte importanta.

Într-un final cu toții murim și nu ai cum să schimbi asta. Și eu, și tu, ăsta e ciclul vieții. Acceptă asta și decât să te gândești cu groază că vei muri mai bine te gândești cum să te bucuri de viață cât mai mult de ea. Că vorba aia, o viață avem. E păcat să o risipești gândindu-te la lucruri ce nu țin de tine.

Ai prea mult timp liber. Dacă ai avea un hobby sau un subiect care te interesează, nu ai mai avea asa ceva. Eu toată ziua ma gândesc la formula 1 și la viitoarea mea cariera. De atunci nu ma gândesc la bolile pe care le pot face etc. Succes!