Am o mare mare problema si am nevoie de ajutor. Pentru inceput,sunt trans (ftm). Stiu asta foarte bine. Prietenii mei apropiati stiu si nu am primit niciun refuz si toata lumea ma accepta ba chiar imi si vorbesc la masculin si le sunt recunoscator pentru asta. Am facut cateva schimbari si chiar am reusit bine sa arat ca un baiat. Si la magazin ma crede lumea baiat si asta ma face fericit. Acum problema este ca nu ma pot accepta,vreau sa zic ca am momente in care mi as fi dorit sa fiu normal. Sa pot sa am o familie mai tarziu si copii desi nu percep sa fac sex ca partea feminina. Mai nou ma tot gandesc ca mi-e frica ca voi ajunge in iad desi e stupid avand in vedere ca nu cred in Dumnezeu. Incerc sa inventez motive sa nu fiu asa desi stiu ca sunt si acum ma simt foarte bine in pielea mea cu noul meu
look dar tot vreau sa ma schimb! Nu pot,cum as putea sa fac sa accept ca sunt asa? Mi-e foarte frica sa recunosc si mi-e foarte frica de prima zi de scoala din acest an si de ce vor crede colegii mei. Familia mea nu stie,desi as vrea sa le spun pentru ca nu mai suport sa imi spuna sa ma comport ca o fata,sa ma uit dupa baieti,sa ma imbrac ca o fata,sa ma machiez, sa ma epilez, sa imi fac unghiile si sa nu mai folosesc un chest binder. Cum as putea sa le spun? Nu pot sa le spun colegilor pana nu le spun parintilor si mi-e foarte frica de reactia lor! Bunica mea pe care o iubesc cel mai mult din familie si ea pe mine e foarte credincioasa si a zis ca oricat ar durea-o nu ar mai vb cu mine daca as face parte din lgbt. Nu inteleg de ce mi se intampla mie toate astea. Va rog seriozitate, o sa dau fundita la cel mai bun raspuns pentru toate aceste probleme. Deci ce sa fac?

Si tu crezi in Sodoma si Gomora? Afla ca ele chiar au existat si exista si azi. Au fost Grecia si Roma antica,unde homosexualitatea/bisex. erau o normalitate.
Transsexualismul exista din cele mai vechi timpuri,dar abia acum a fost luata in serios, odata cu evolutia medicinei. Pana atunci erau considerati doar nebuni sau posedati. Cum si cei cu epilepsie erau considerati posedati.
Nu ai de ce sa te simti vinovat ca faci ce simti. Problema ar fi daca ai fi in conflict tu cu tine. Nu o da in delir mistic sau fanatism religios! Dumnezeu nu judeca, el inseamna iubire. Creatorul vrea sa ne bucuram de viata asa cum este, fiecare cum poate si cum doreste. Daca bunica ta sau familia ta este atat de orgolioasa incat sa nu ti vorbeasca, e alegerea lor, nu a ta. Orgoliul lor nu te priveste pe tine. Tu trebuie sa fi tu asa cum te simti liber.
Nu toata lumea trebuie sa faca copii in 2020. Nu ducem lipsa. Planeta este suprapopulata si sunt atatia ignoranti si neglijenti incat s-a ajuns la incalzirea globala etc
Cu alte cuvinte,degeaba ne reproducem daca ne distrugem pamatul.
Ce vreau sa spun este ca obiceiul asta stravechi de a fi obligat moral sa dai nastere unui copil ar trebui sa inceteze. E la alegerea fiecaruia ce face cu intimitatea,corpul si destinul lui.
Tu deja faci parte din lgbt si nu ai de ce sa te simti inferior,sunt mult mai multi printre noi care fac parte, nu mai e o minoritate. E doar lumea ipocrita. Se ascund si se dau ce nu sunt.
Sa stii de la mine ca oricum ai fi, oamenii vor gasi motive sa nu te placa. Nu toata lumea ne place, dar nu toata lumea conteaza! Oamenii se nasc si mor. Fiecare sa si vada de zilele sale!
Cat despre normalitate, sa stii ca asta difera de la o cultura la alta. Oamenii traiesc cum gandesc si gandesc diferit, de aceea traiul nu e acelasi peste tot in lume.
Ce trebuie tu sa realizezi e ca cel mai mare judecator esti tu insati si ca inainte sa te judeci, trebuie sa si empatizezi cu tine. Judecata fara empatie este un retardism de care sufera foarte multa lume. A nu fi empatic e cel mai grav handicap mintal. Succes in tranzitie!