anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

am si eu o dilema... la scoala pot spune ca sunt fericita, nu imi petrec timpul gandindu-ma la lucruri triste dar acasa, mai ales cand sunt singura sunt trista si... nu pot spune nimanui.ma simt de parca eu as aduce toate problemele.nu vreau sa spun nimanui pentru ca imi e rusine de aceea ma adresez pe TPU, pentru ca nimeni nu ma cunoaste si imi poate raspunde fara retineri.este oare un inceput de depresie?

3 răspunsuri:
| dana85 a răspuns:

Nu este un inceput de depresie, e un inceput al sfarsitului, o drama in viata voastra de familie. Este normala starea ta, la varsta ta, dar nu asta este solutia. Vorbeste cu parintele responsabil din familia ta, sau alte persoane dintre rude si, daca se poate, indreptati lucrurile, iar daca nu gasiti calea reala pentru linistea ta. Mult succes!

| AuDreY a răspuns:

Dar de ce nu vorbesti cu unul din parinti? ar trebui sa te deschizi fata de ei, o sa te ajute mult.

| maggie_5387 a răspuns:

Mare parte din tristetea mea se datoreaza... unor "chestiuni" de familie si imie greu sa vorbesc cu cineva cunoscut.mult mai usor e sa pun aici intrebarea...