Buna TPU sunt fata si am 13 ani si ei bine am sa incep
Zilnic ma tot cert cu mama din diferite lucruri ei ii place sa iasa mereu ca ea si eu nu sport ca cineva sa imi impuna lucruri
ea zice mereu ca trebuie sa fac ce e bine si pe o parte o cred pentru ca o iubesc foarte mult. adevarul este ca si eu raspund. dar am trecut prin mult am asistat la multe certuri intre parintii mei unele sfarsindu-se cu bataia parintii mei erau pe punctul de a divorta...dar pana la urma s-au impacat insa eu in continuare ma cert cu mama din diferite motive daca raspund sa zic o data sau mai ridic tonul in loc sa vina la mine cu calm sa imi vorbeasca si sa imi spuna ce gresesc incepe sa tipe la mine sa ma injure si o tine intr-una iar eu nu mai pot sa suport si mi-am mai dat si eu drumul la gura fara sa vreau de multe ori se ajunge la bataie si m-am saturat sa dea in mine asa ca am incercat sa ma apar adica sa pun mana si sa o inping putin stiu ca nu este bine si ca dumnezeu probabil ma va pedepsi dar nu mi-se pare normal atata timp cat sunt copilul ei sa ma injure sa ma faca vaca, cct cu ochi si sa imi zica ca eu nu am voie ca eu sunt copil chiar daca sunt toti suntem egali si nu mi-se pare normal sa ma bata si sa imi vorbeasca asa chiar nu stiu ce sa mai fac ma simt foarte prost cu un gol in suflet m-am gandit pana acum s aplec sa mor sau cv de genu dar nu as putea face asta
deci voi ce parere aveti? imi puteti da vreun sfat sua cv?
P.S. : va rog mult fara comentarii fara rost vorbesc chiar serios si am nevoie de ajutor nu de glume proaste
Multumuesc ca ati avut rabdare sa cititi :**

Mama ta te crede inca,, bebelus,,, demonstreaza-i ca ai mai crescut si nu te mai enerva din orice, fa-i pe plac si incearca sa fi mai calma

Oh! Cat de cunoscut imi este acest sentiment!
Stii ca trebuie sa iti cinstesti parinti, dar nu poti. Este cu adevarat o fustrare.
Afla dar ca omul nu poate sa fie stapan peste inima sa niciodata. Singurul care este mai mare peste inima noastra, si care poate sa umple golul acela, este doar Dumnezeu.
Parintii tai nu-L cunosc; si nici in inima ta nu au semanat dragostea pentru El. Ei nu te-au invatat despre El.
Psalmul 121 incepe asa: "Imi ridic ochii spre munti… De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul."
Iata ca la 13 ani putem spune ca esti suficient de matura ca incepi sa Il cauti pe Dumnezeu.
Apostolul Pavel spune:
"Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini.
El nu este slujit de maini omenesti, ca si cand ar avea trebuinta de ceva, El, care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.
Caci in El avem viata, miscarea si fiinta..." (Faptele Apostolilor.17:24-28)

Fa-ti rost de o Biblie. Roaga-te mai inainte la Dumnezeu ca sa Il poti cunoaste, si incepe sa o citesti. Aceasta Carte, fiind scrisa de oameni dar inspirati de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, nu este ca orice alta carte. Prin ea Dumnezeu poate schimba vietile oamenilor. Poate schimba si viata ta -daca doresti. Biblia Il va aduce pe Dumnezeu in inima ta, si vei putea atunci sa-i iubesti pe cei ce acum nu ii poti iubi.
Poti fi ajutata si aici: http://solascriptura.ro/

Pubertatea e de vina, cauta pe net sa vezi

Buna,

Vrem sa te ajutam sa-ti gestionezi mai bine emotiile. Hai sa stam de vorba, vrem sa te ajutam.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Bună!
Aşa cum sunt,sunt părinţii tăi, ei te cresc pe tine, nu tu îi întreţii pe ei, respectă-i pentru simplu fapt că ţi-au dat viaţă.
Când nu o să-i mai ai, o să vezi atunci lipsa lor cât este de insuportabilă, să-ţi fie învăţătură de minte!
Te pup!

Ar trebui sa incerci sa te afirmi mai cu calm, sa nu te enervezi si sa nu te gandesti ca e capat de lume daca patesti aceste lucruri. Ma rog respectul fata de parinti e cel mai important si nu ar trebui sa uiti asta, pentru ca daca ei nu erau nici tu nu erai. Fii tu ceea care lasa de la tine si incearca pe cat posibil sa faci cum spune maicata sau cel putin acordai satisfactia aceea de atentie pe care o necesita, nu cred ca te ar invata ceva de rau. Iar legat de partea cu jignirile nu cred nici eu ca este normal dar pentru moment asta este... nu stiu daca te va ajuta ceea ce am scris dar sper sa inveti ceva. Niciodata nu iese cum vrei tu mereu va fi cate ceva care sa ii deranjeze, si eu la randul meu am parte de mici conflicte cu taicamiu dar nu ma panichez, ii acord atentie at cand explica, daca tine de mine fac iar daca nu zic ca el si fac ca mine.

Hmm...cred ca iti este foarte greu si inteleg cum e sa te certi cu mama ta, pe moment ii spui lucruri fara sa vrei si dupa aceea iti dai seama ca ai gresit, si eu am trecut prin ce ai trecut tu si parintii mei erau pe cale de divort si dintre toti copilul sufera cel mai mult.Parerea mea este ca ar trebui sa ii spui ce te doare si sa incerci sa vorbesti cu ea... mama imi spune mereu : "iti sunt prietena, sora si apoi mama" si cred ca are mare dreptate.Cand vrei sa ii zici cv incearca sa o vezi ca pe o prietena cu care poti vorbii ori ce. Sper ca te-am ajutat :*