|

Deci vinerea trecută ieșisem într-un grup micuț, eram ok amândoi.

Două zile mai târziu, vorbim pe la 11 dimineața despre un Musical — stiti voi, discutii banale —, apoi la ora două după amiaza, fără context îmi spune că nu merge și că-i pare rau daca ce are de gând să faca ma va rani, insa de acum "mergem pe drumuri diferite".

La școală mai mult e el afectat parcă, decât sunt eu. Când am incercat să-i scriu, mi-a zis să trec peste, să-l las în pace, desi eu n-am suferit nicio "traumă".(ii scriam pur si simplu pentru ca voiam sa aflu ce s-a intamplat, să nu mă lase cu ochii in soare).

Le-am zis unor băieți cu care sunt prietenă bună (mă incadrasem in grupul lor dinainte de a fi cu el) si amândoi mi-au zis ceva în stilul "deci de asta era așa depresiv". Și recunosc că în prima zi, lunea, eram si eu cam melancolică, apoi în privat, seara, dupa ore, m-a intrebat dacă-s ok, i-am spus-o subtil că Nu, nu sunt, apoi mi-a ținut predici "psihologice" legate de faptul că după o despărțire trebuie să treci peste.

Apoi, după seara aia am devenit mai "fericită" și parcă am făcut schimb de roluri, pentru că acum el e "afectat", în sensul că se cam uită pe la mine (desi mi se pare logic, după cele intamplate), iar în ore e cam melancolic, gen trist.

Cu toate astea, vreau să înțeleg de ce credeți că s-a intamplat ce s-a intamplat, pentru că a avut loc prea brusc, iar relatia noastră mergea bine, fără sa ne fi certat, maxim de 2 ori. Ofer fundă și marchez celelalte răspunsuri ca fiind inteligente dacă e cazul să fie mai multe bune.

3 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Pentru că vă jucați de a mama și de a tata.
V-ați certat de maxim vreo două ori?
De ce v-ați certat? Ce aveați de împărțit? Ce aveați în comun decât niște discuții sterile? Ce interese aveați în comun unul cu altul? Nimic, nimic, nimic. Din nimic, nimic iese.
Am eu dreptate când judec așa ceea ce nu cunosc? Nu.
Dar greșesc în mod deliberat, ca, punându-ți dta aceste întrebări, să te gândești, ce ai dorit, ce ai vrut, și el ce a vrut, concret, nu povești.
Începea o relație care trebuia să ducă undeva. La ce? La o distracție ușoară și trecătoare, ceea ce s-a și întâmplat, plus două certuri, sau la ceva serios, pe termen lung. Ei acel ceva serios pe termen lung se construiește zi de zi, pas cu pas. Dacă două certuri îl dărâmă, cauți pe altcineva, construiești din nou, apoi găsești soluții să treci peste certuri, peste conflicte. Asta dacă vrei ceva. Dacă și el vrea ceva. Dacă devine conștient. Con-știent înseamnă a ști ceva împreună. Astfel realitatea personală a fiecăruia devine viață trăită împreună, fie că mergi la cofetărie, la discotecă, fie doar că te plimbi cu el în pauză prin curtea școlii, până când maturi fiecare cu o meserie, ajungeți să locuiți împreună, coabitare, co-habitare egal a locui împreună. Iar asta se învață, pas cu pas. la lecția 1-a și dta și el ați luat notă proastă. El se scuză cu teorii psihologice. Acestea nu fac doi bani, dacă și tu și el, nu a înțeles lecția de viață prin care ați trecut. Iar aceasta pornea de la ce căutați când încercați să fiți împreună, jocul de a mama și de-a tata.

| explică (pentru sadrian46):

Nu au fost certuri deloc serioase. adică ne supăram unul pe altul dacă nu raspundeam la timp sau chestii de genul acesta..Relatia noastră mergea in schimb foarte bine.

Răspunde Răspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru lorena66):

Dar așa zisele supărări de ce au fost.
Vorba poetului.
Iar pentru o vorbă rea ce-i spui,
El toată ziulica lui,
Muncește supărat.
Iar dacă mergea așa de bine, cum de s-a terminat așa în coadă de pește?
Iubirea mea a început,
Acum un secol și ceva,
Și s-a terminat,
Fiindcă n-a plouat.
Deci a fost secetă acolo pe la voi?
Trebuie făcut un plan de irigații.

Răspunde Răspunde Raportează Evaluează
2 răspunsuri: