Sal.Un timp n-am mai postat pe TPU dar am sa postez acum.E o poveste lunga si complexa si daca o veti citi aperciez.Eu de cand ma stiu sunt mai timid asa cu persoanele straine pana trec cateva minute si mai conversam, dupaceea nu mai am acea timiditate.In clasa a 8-a(acum sunt in a-12-a) eram aproape zilnic trist,deprimat,nu aveam incredere in mine si asta era din cauza colegilor in mare parte pentru ca tot faceau misto de mine pentru ca eram slab din punct de vedere fizic si emotional si pentru ca am niste probleme de vorbire care se manifesta cand ma grabesc si ma gandesc ca o sa esuez, in rest ma inteleg cu toata lumea.Era su vina mea pentru ca gandeam asa si pentru ca eram cocolosit de fete,eram protejat de ele, unele chiar ma placeau dar am dat cu piciorul de Frica sa nu esuez.In fine, a venit vacanta de vara si eu tot timpul eram infricosat ca atunci cand o sa inceapa liceul o sa afle ceilalti ca atunci cand ma emotionez am probleme de vorbire si o sa faca misto de mine pe seama asta si eram tot timpul stresat.Liceul a inceput,eram doar baieti in clasa,unii chiar foarte nesimtiti.Din cauza fricii aceleia enorme de esec am esuat si cand citeam sau vorbeam se facea o liniste completa, care accentua chestia asta si timiditatea.Pana la urma mi-am facut un prieten in clasa, dar acesta s-a mutat cand s-a terminat clasa a 9 - a.In fine a inceput clasa a zecea si cam prin octombrie am vrut neaparat sa merg la box, pentru ca se parea ca am o mare pasiune pentru el.M-am dus 3 saptamani, doar prietenii mei stiau si si ei radeau de chestia asta.M-am dus doar 3 sapamani pentru ca mi se parea ca am o menire mai mare decat doar a da cu pumnul si nu imi placea vesnica rutina.In fine m-am lasat de box si am inceput antrenamentul cu greutati,pe care il practicasem si inainte dar fara un program, il practicam doar asa cand imi venea cheful.In fine eu, pe cand incepusem boxul am zarit o fata.Noi aveam multe ore cu clasele apropiate si ne priveam toate pauzele.Ne priveam doar pentru ca eram foarte timid si pentru ca mi-era iar Frica de esec.M-am indragostit ca un nebun si n-am facut nimic(si ei i-a placut de mine). Bine,eu voiam sa nu mai fiu timid si vorbeam cu angajatele de la mall, intrebari de reduceri si altele.Am vorbit cu zeci de fete,dar de fiecare data cand trebuia sa trec la "pasul " urmator,adica sa vorbesc cu o fata care imi placea ezitam si ma intristam, totul se ducea pe apa sambetei.Intr-o zi am facut asta(as apreci daca ati citi si intrebarea asta pentru ca se leaga cu toata povestea) http://www.tpu.ro/......ales/.Pana cand am vorbit cu fata din intrebarea aceea dobandisem mai multa incredere in fortele proprii datorita sportului si altor lucruri. Dupa "episodul" acesta, tot ceea ce trebuia sa fac era sa continui si cu alte fete si pana la urma nu mai aveam problema asta.Am fost destul de dezamagit de atunci si n-am mai abordat nici o fata si tot tinpul cand ma duc la mall,mai gasesc fete care imi plac,dar apare iar un blocaj inconstient, care e iar Frica de esec.Eu intre timp (din clasa a 8 a pana acum) m-am schimbat enorm si sunt recunoscator si pentru lucrurile rele care mi s-au intamplat pentru ca ele m-au intarit si mi-am recunoscut scopurile marete si valorile in viata asta.Eu sunt optimist si Dumnezeu ma ajuta sa fiu asa zilnic.Eu am inauntrul meu toate abilitatile necesare de a face,dar e tot timpul acea farama de frica, care ma opreste sin evolutie.Va multumesc si doar pentru ca ati citit toata povestea mea si mi-ati ascultat of-ul,si v-as ruga sa-mi spuneti cum sa mai inlatur din frica aceea, care de multe ori este nefondata, sa pot sa realizez ceea ce vreau.Multumesc inca o data si va urez Succes!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook