stiti cumva ude pot gasi cateva informatii despre familia din epoca moderna? Dau funda. Multumesc anticipat! :*

Pană în epoca contemporană, singurele căi ce i se oferă femeii pentru a se afirma sunt domeniul biologic-procreativ, religia, domeniul cultural, convieţuirea cu bărbatul în raport cu care ea poate să-şi satisfacă ambiţiile sociale sau politice.

Epoca modernă redefineşte modelele relaţionale şi rolurile familiale punand accentul pe cauzalitatea socială â modificărilor familiei. K. Marx şi Fr. Engels dezvăluie originea şi esenţa familiei concepută ca formă de comunitate umană incluzand un complex de relaţii biologice, sociale, materiale şi spirituale. Ei argumentează apariţia familiei ca răspunzand anumitor cerinţe sociale, negand astfel dezvoltarea probabil întamplătoare a acesteia. Producerea vieţii, preciza K. Marx, atat a celei proprii, prin muncă,

cit şi a celei străine, prin procreere, apare dintr-o data ca o dublă relaţie : pe de-o parte, ca relaţie naturală, iar pe de altă parte, ca relaţie socială. Analizand condiţiile existenţei şi dezvoltării umane, Marx şi Engels subliniau că una dintre aceste condiţii constă în aceea că Oamenii, care reproduc zilnic propria lor viaţă, încep sa facă alţi oameni, încep să se înmulţească; aceasta este relaţia dintre bărbat şi femeie, dintre părinţi şi copii - familia".

în viziune marxistă, relaţiile familiale sunt impregnate social, esenţa umanizată a acestora vădindu-se în primul rand în natura relaţiilor biologice. în acest sens, Marx consideră că în atitudinea bărbatului faţă de femeie se dezvăluie în ce măsură comportarea animalică a omului a devenit omenească, în ce măsură omul a devenit om.

în acelaşi spirit, V. I. Lenin preciza că iubirea nu reprezintă numai o manifestare a naturii, ci şi a culturii.
Relevand esenţa familiei burgheze, prin principala sa funcţie - acumlarea, păstrarea şi transmiterea prin moştenire a proprietăţii - Marx şi Engels apreciau în Ideologia germană că societatea burgheză dă naştere unei vieţii de familie lipsită de suflet, unei iluzii a acesteia, care, subordonand atracţia reciprocă şi iubirea intereselor economice, conduce indubitabil la dizolvarea familiei. Primatul interesului economic în căsătorie „mutilează" psihologic rolurile conjugale şi parentale, decepţionează şi înstrăinează soţii, devalorizand sensul uman al instituţiei căsătoriei. „Chiar şi în încheierea acelor căsătorii la baza cărora nu au stat motive josnice şi egoiste - scria A. Bebel în 1879 - realitatea crudă introduce atatea elemente dizolvante, supărătoare, încat numai rareori se împlinesc speranţele pe care şi le pun în ele, în entuziasmul lor, cei care se căsătoresc".