ma numesc Stefan si am 16 ani. De la varsta de 5 ani am asistat la cum "tata" o batea mereu pe mama. El o batea pentru ca sufera de schizofrenie, eu si cei 5 frati ai mei am fost parasiti de catre "mama", iar apoi am ajuns intr-un orfelinat, unde pentru o perioada am inceput sa ne incadram si sa parem niste copii normali. Mergeam la scoala, radeam, chiar ne simteam ca niste copii normali. Dupa o perioada 3 frati au fost adoptati de care niste familii, la inceput am fost foarte fericit pentru ei, ca pot duce o viata normala, dar in timp ei nu au mai vrut sa vorbeasca cu noi cei 3 frati ramasi. Timpul a trecut si apoi am aflat ca sora mea care este mai mare ca mine cu 1 an, sufera de aceeasi boala ca tatal meu. Apoi cea mai mare dintre frati ma lasa singur cu cea bolnava... imi facusem un foarte bun prieten care era si psiholog in orfelinat, el era singurul care ma intelegea si cu care timp de 4 ani m-am inteles perfect fara macar sa ne certam o singura data. Simteam ca tot ghinionul din viata pe care l-am avut fusese echilibrat de aparitia lui in viata mea depresiva si lipsita de sens. Dupa cel mai bun prieten al meu (psihologul), moare intr-un accident de masina. De atunci depresia mea s-a agravat, am ajuns in stadiul in care eram foarte singur, nu imi mai suportam viata si imi doream sa patesc ceva rau sa se sfarseasca... In prezent, am ramas fara prieteni, din cei 5 frati doar cu sora bolnava mai comunic, cei mai buni prieteni ai mei m-au parasit atunci cand imi era greu, iubesc o fata de 3 ani, eram foarte buni prieteni inainte dar ea a inceput sa ma ignore dar tot tin la ea, pentru ca am avut niste trairi frumoase alaturi de ea. Pe scurt, viata mea este un cerc vicios de complexe fizice, si de goluri emotionale care par sa nu se mai sfarseasca. Scriu asta aici, ca un scurt registru al vietii mele depresive, nu ma astept sa raspunda nimeni ca pana la urma nu cred ca merit timpul vostru. In caz ca este cineva interesat sa citeasca asta, nu ma astept sa ma crezi ca nici eu nu ma cred pe mine.Am incercat doar sa ma descarc emotional pe aceasta cale, pentru ca nu mai am cu cine sa vorbesc.

Hmmmm....perfect pentru a scrie o carte.De ce nu incerci sa pui tot ceea ce simti intr-o carte, scrie...te va ajuta, cel putin pe altii ajuta.

Ok, buna Stefan. E bine ca ai scris, poti face asta si pe hartie cand simti nevoia si nu ai cu cine vorbi, din experienta stiu ca e de ajutor si psihologii confirma. Nici eu si poate mutlti nu am avut o copilarie prea fericita dar ce spui tu aici de greu de imaginat. Numai cand citesti iti vine sa urli ca se intampla lucruri din astea pe vreme de pace in sec 21. Ma baiatule, pentru toti viata e grea si fiecare nu stie ce sa faca cu necazurile lui, nu mai incape in nimeni si problema altuia. Cam asta e trista realitate in 3 cuvinte. Cei care au adoptat fratii au pus o bariera intre voi si e un lucru urat dar probabil se tem ca veti cere ceva de la ei. Impresionezi in mod placut pentru textul tau scris corect si concis, asta e un lucru bun. Poate unii nu-ti vor raspunde ca vor crede ca esti un troll cu imaginatie bogata, eu nu judec asa, daca e pacatul tau sa fie.

In cazuri ca al tau cei din jur nici nu pot face mare lucru decat cel mult sa incerce sa te ridice cu o vorba, conteaza si asta uneori. Viata nu e dreapta cu nimeni, si cei care au necazuri infinit mai mici cred ca lor li se intampla ce-i mai rau pe lume. Cum mi se pare mie ai totusi destul curaj sa te descurci onorabil in continuare cum ai facut fata si pana acum, stiu ca nu-i usor. Cu fratii tine legatura cat poti chiar din umbra sa nu va pierdeti urma pentru ca veti creste si poate va veti fi de folos macar moral. Poti sa-mi scrii cand vrei un PM daca te face sa te simti mai bine, putem sa ne vedem si pe FB daca vrei. Sa fii sanatos!

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!