Nu, nu regret persoanele intalnite pentru ca am invatat din toate experientele cate ceva. Dar ar fi fost frumos sa stiu multe din ce stiu acum, atunci! M-ar fi scutit de multa bataie de cap. Da-i romanului mintea de pe urma.
Da, mai multe. Fosti colegi, o sefa... Ce e trist e ca le-am cunoscut silit de imprejurari, nu ca ar fi depins de mine.
Nu, cum ar fi sa regret o persoana cu care cândva am ras și am amintiri?
Nu as putea.
Niciodată. Ăla e caz fericit să cunoști ce fel de persoană e o persoană. E un dar, nu mulți îl au, cred că=l am și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, e si un dar dar si un blestem întradevăr.
anonim_4396 întreabă:
UmbraDeVulpe întreabă:
Mariusutzzu întreabă: