Aveti incredere absoluta in cineva? de ce mereu te dezamagesc oamenii? sa aleg antisocializarea?

E absurd să ai încredere absolută în altcineva. Fiecare are o experiență de viață diferită și de multe ori ceilalți nu te vor susține dacă ai valori diferite de ale lor. Mai bine așa să fie oameni de caracter, cu principii ferme, decât oameni care ar face orice să se facă plăcuți. Ce tu ai ajuta pe cineva dacă te-ar ruga să îi faci rost de numere și adrese de copii dacă e pedofil? Ai fi surprins totuși câți oameni te-ar ajuta dacă ai cere ajutor în chestii obișnuite de bun simț gen să meargă la farmacie să îți aducă niște pastile sau să îți cumpere ceva de mâncare când ești într-o stare jalnică. Poate nu ar face-o toți dar nici zero cum consideri tu. Oamenii te dezamăgesc în primul rând pentru că tu te amăgești de la bun început. Vrei niște lucruri care sunt în conflict cu realitatea. În timp îți cultivi intuiția dacă faci un efort în acest sens ca nici să nu refuzi experiența interacțiunii cu ceilalți dar să fii totuși selectiv. Trebuie un echilibru. Te uiți și tu la om și riști, dar acest risc e din ce în ce mai mic cu timpul. Caută-ți tribul tău prin toate mijloacele posibile. E firesc ca un om care se simte în pericol să se aleagă pe el în detrimentul său. Caz în care eu dacă împrumut bani cuiva de fapt îi dau pur și simplu. Nu am așteptarea că o să îi primesc pentru că înțeleg cum merg lucrurile. Dacă am nevoie de ei înapoi după un timp nu împrumut decât la oameni care și-au demonstrat caracterul în timp, cum ar fi familia sau alte persoane pe care am avut ocazia să le cunosc în diverse ipostaze. De asemenea oameni care au o sursă de venit sigură, dovedită. Și nu sume foarte mari care m-ar băga într-un rahat imens dacă nu le primesc înapoi. Singurul mod în care găsești oameni de calitate e prin a fi vulnerabil. Ăsta e testul suprem pe care eu îl practic de fiecare dată când vreau să construiesc o relație umană cu cineva. Fac în așa fel încât să ofer ceva important și dacă văd că persoana nu apreciază suficient și mai face chiar și faze nasoale rup legătura. Altfel ne apropiem din ce în ce mai mult și devenim prieteni sau cuplu poate dacă e vorba de sexul opus. Altfel în cazul meu eu am nevoie de timp mult singur în care să reflectez asupra vieți, a lucrurilor trăite pe viu. Să citesc lucruri care să îmi întărească sau distrugă convingerile. Limitez prezența celorlalți în viața mea la apariții episodice. Mă văd cu cineva de obicei o dată pe săptămână cel mai des. Rar de două ori când dăm unul peste celălalt pe stradă sau îmi face el o cerere sau o propunere de a ne petrece timpul împreună. Prefer interacțiunile 1 - 1. Foarte rar agreez grupurile. Înainte când făcea familia un grătar stăteam la calculator și socializam cu ei doar așa câte 1 oră răsfirată de-a lungul zilei. Acum nu mai sunt așa sălbatic dar nici proactiv nu sunt. Prefer să observ și schimb încăperile în funcție de stare. Plec de la grup din curte în bucătărie unde e poate doar o persoană sau chestii de genul. Sau merg lângă nepotul meu care se uită la desene și stau cu el 30 minute după care mă întorc la grup. Caut să văd cum pot contribui în activități pentru o singură persoană. Mi-ar plăcea să fiu într-un grup dacă ar fi vorba de experiențe intense cum ar fi sporturile sau descoperirea unor culturi noi poate. Nu doar așa pentru găsit ca să povestim nimicuri în timp ce bem și mâncăm. Mai ales că sunt raw vegan și nu mănânc aproape nimic din ce mănâncă ceilalți. Nici nu beau alcool sau sucuri sau ceaiuri, doar apă. Nu fumez și îmi place să mă trezesc dimineața la 5:30. Deci spre deosebire de ceilalți nu prea sunt dispus să stau până târziu la întâlniri de la care sunt deja încărcat oricum pozitiv cât după 1 oră jumate cel mult. Încă îmi e greu să fac asta, dar prefer să sparg gașca primul pe la 22:00 - 22:30 ca să mă pot odihni. Nu mă mai uit nici la televizor. Astfel dimineața pot citi informații relevante, documentare, pentru a evolua.

In propria persoana si in cele dragi, mai mult in mine am.
Nu te demoraliza din cauza oamenilor, ce rost are sa te inchizi in propria cochilie,, de ce sa fii produsul societatii, fii tu insuti!

1.Da, in parinti, insa nici cu ei nu vorbesc orice
2.Pentru ca sunt prea prosti sau egoisti si nu se gandesc la cum ii influenteaza pe ceilalti faptele lor.
3. antisocializarea e buna, nu recomandata dar e buna.

Absoluta, nu. Și nici nu o sa am.

Doar in mine. Ca asta e in natura lor. Nu trebuie sa fii anti social, trebuie doar sa nu te atasezi asa de mult de oamenii din jurul tau.

Da, mama.