Bună!
Vreau să mă ajutați cu un sfat, ceva, vă rog!
Sunt împreună cu un băiat de un an de zile. Noi locuim în orașe diferite, dar ne iubim extrem de mult. Problema este că părinții nu ne lasă să ne mutăm împreună.
Ai mei vor că el să se mute la mine și sub nici o formă să mă mut cu el în altă parte. Ai lui vor să nu locuim la părinții mei, ci să ne mutăm singuri.
Am încercat chiar să și fugim dar părinții au zis că ne trimit pe lumea cealaltă, că eu nu am voie să plec din casa lor. 
))))))
Cel mai bine e sa stați singuri, asta e varianta cea mai normala pentru un cuplu, presupun ca nici părinții tăi nu stau cu socrii. Importante sunt aici vârsta voastră, dacă munciți și puteți sa va întrețineți singuri, chiar dacă sunteți ajutați de familii, totuși sa puteți sa va descurcați și singuri
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nu poti sta cu socrii dar nici cu ai tai pentru ca va fi teroare. Singuri e cea mai buna solutie
Răspunde
Da-mi voie sa ma indoiesc ca va iubiti atat de mult, mai ales cand va iubiti prin corespodenta!
In ce priveste statul impreuna, daca sunteti majori nu aveti nevoie de consimtamantul parintilor sa stati impreuna, ci pur si simplu va luati valiza si va mutati impreuna, cu chirie.
Povestile cu parintii care nu va lasa, sunt povesti de adormit copii mici, ca la 20 si respectiv 28 de ani, nu te mai tine nimeni de mana, sa nu pleci de acasa.
Chiar si la starea civila tot fara parinti puteti merge, ca sunteti majori si aveti dreptul sa decideti singuri.
Ai omis doua detalii foarte importante:
1. varsta ta, respectiv a lui
2. ocupatiile actuale (scoala/servici).
Parintii tai au venit cu o sugestie buna, sa stea baiatul la voi la inceput. In felul asta vei fi in siguranta (sa nu te trezesti facand videochat sau trotuarul pentru vreun peste), si veti avea si un inceput de relatie. Lui o sa ii fie putin incomod, dar nimic nu va opreste ca dupa cateva luni, sa va mutati singuri, sau la el.
Asta depinde foarte mult de situatia voastra financiara. Daca esti cumva eleva, nu e cazul sa ai o relatie care implica locuitul impreuna.
Eu 20 de ani iar el 28. Este foarte de treabă.
Eu am terminat liceul și îmi caut un job. El este inginer
Pe bune? Serios? 
Ai de capul meu.
Acum serios sper să nu devi socru boss, ai impresia că vei fi unul teribil de neplăcut, care își va vârâ nasul constant în relația copilor, urâsc genul ăsta de părinți abuzivi/ultra-protectori și cel mai adesea paranoici.
Genul ultra-protector cum zici tu sunt părinții mei?
Ți-am zis fată dragă cel mai să lași momentan relațiile și să te concetrezi să devi independentă emoțional și economic, caută-ți un job, fă-ți o carieră, nu aștepta să fii întreținută, relația va veni la momentul oportun. Tu raportat la tine nu la alți te vezi independentă din orice unghi? Nu cred? Ai 20, și si viața înainte nu te grăbi și pripi, că nu e cazul. Sfatul meu e dacă îți permiți fă o postliceală 100€ de euro lunar/1200 € per an, 3 ani și ai o meserie, plus nu ai nevoie de bac. Dacă îți iei job cu salar minim îți permiți școlarizarea dacă nu ești nevoită să te muți. Pe vară ai vacanță, dacă ai te văd că te descurci te ajută și faci de o chirie.
Evident iubiți găsești cât drumu, dar e mai important să te descurci singură în viață, și dacă ești cu adevărat obiectivă, și o spui pe șleau, încă n-o face, deci nu vei face față nici într-o relație cu un tip care e deja în stadiu care vrea însurătoare.
Gândește-te bine ce vrei de viață, ai o șansă unică, dacă îți folosești creierul vei realiza că ce îți scriu eu acum e adevărat, și fără doar și poate te lași condusă de emoții dorind să te muți cu iubitul, chiar dacă tu nu ești stadiu ăla de-a face față situației unui cuplu care mai are un an doi și se căsătorește, sau poate că mă înșel, dar mai cunosc un caz ca al tău, și nu doar unul, fetele de genul regretă că s-au băgat în relați de genul când nu erau pregătite, unele au divorțat, altele își reiau studiile chiar după zeci de ani.
Acum poți alege să fii proastă și să fugi cu el, sau poți alege să fi deșteaptă și pentru binele tău și-a lui să o rupi cu dânsul și să te concetrezi pe ceea ce te poate forma ca femeie studiile, o meserie, și pe urmă o locuință proprie, pe măsură ce devi independentă ca persoană vei da de un bărbat la fel de matur, care nu va fi nevoit să te aștepte, sau în caz contrar poți ajunge divorțată, și neferici cu unul-doi copii la 30 de ani, precum majoritatea cazurilor de țeapa ta.
Incercati o varianta de mijloc, de genul: isi petrece weekendurile la tine, mergi ocazional 1-2 zile pe la el. Daca e totul roz, convinge-ti parintii ca e ok sa locuiesti cu el.
Ce aiurea, el la 28 de ani nu e in stare sa se impuna in fata alor lui, nu are maturitatea necesara sa faca ceva incat sa iti ofere atat tie cat si lui spatiul de care aveti nevoie.
Asta am dedus din ce ai povestit pe aici, iar fugitul de acasa e o chestie penibila, daca voi nu aveti unde sa stati acum, crezi ca daca fugi rezolvi ceva? e naivitatea pe care o cred multi.
Serios? Tu ai sta cu socri? Din ce văd, ea e fata lui mămica.
N-as suporta asa ceva pe cap, sunt genul care vrea liniste atunci cand vine acasa dupa o zi lunga, sa-i mai suport si pe aia ar insemna sa o iau razna.
Acum revenind,, nu te bagi in ceva daca nu esti bazat, ramai cu un gust amar daca nu reusesti. In cazul lor e aiurea oricum ai da-o.
Doar părinții mă țin sub protecția lor. Nu știu cum să ies din,, teritoriul "lor. Am încercat să plec cu el și ne-au amenințat
Păi nu e tipul de vină ca tipa e fata lu' mămica. Crede-mă ce zic, că știu un caz apropiat din ăsta, tipa mergea după mă-sa până în pânzele albe, el voia să fie singuri, au reușit să ia (cu împrumut) o casă la sat, tipa era de la oraș, și cum necum mă-sa i-a băgat pe cât vrute și nevrut și după un an de căsnicie cu un copil la purtător s-a mutat cu mă-sa și dusă o fost.
Câți ani ai? Dacă ești majoră de ce îți mai bați capul? Fiind majoră ai dreptul și libertatea să stai unde vrei, dacă ești minoră, nasol.
Dragă îți zic așa, dacă astepți permisiunea cuiva, inclusiv a celor de site, sau a lor tăi nu ești pregătită să te muți singură, sau cu iubită încă. Dacă nu ai capacitatea să iei singură decizi și încă faci ce zice mămica și tăticul, mai lasă-l plata domnului, nu-i viața un calvar. Dacă tipul știe ce e bine pentru el și sănătatea lui mintală nu se încurcă cu copilași ca tine, și da tu ești dependență emoțional și economic de ai tăi, ești cam imatură, dacă nu poți să-ți asumi o părere și ne ceri nouă părere despre decizia ta, ar trebui să-ți fie clar nu ești pregătit nici să te muți cu el, nici pentru o relație mai serios. Mai de vreme sau mai târziu relația va eșua dezastruos, pentru el, că tu ești fata lu' mămuca și tăticu, crede-mă știu ce zuc, nu ești caz unic, am cunoscut tipe ca tine, el voia o familie, ea la 19/20 nu era pregătită, dar avea impresia că e, a ieșit foarte nasol.
Deci no zic cu rău, dar mai bine gândește-te serios să luați o pauză, axează-te pe facultate/studii, după mută-te singură, și abia când ești independă financiar și de mental de părerea altora să-ți o relație (serioasă), tu ești la vârsta la care te maturizezi dragă, el în schimb e pregătit de căsătorie. Gândește-te serios dacă vrei să te muți cu el, dar faptul că ne întrebi pe noi, nici tu nu știi ce vrei. Îți strici și ție și lui viața astfel.
In primul rând - poate ca nu e ceea ce vrei sa auzi - felicitări tatălui tău pentru grija pe care ți-o poarta.
In al doilea rând, eu cred ca tatăl tău poate fi convins ca puteți locui împreuna, doar voi doi, atâta timp cât iubitul tău și cu tine locuiti aproape de el. Întrebarea este: el e dispus sa vina și sa locuiască in orașul tău?
Nu este dispus deoarece este singur la părinți, iar părinții lui nu vor ca el să locuiască cu ai mei.
De ce felicitări lui ta-so? E femeie în toată firea, de ce să-i stea cineva după fundul ei? Că e incapabilă, atunci nasol de tip.
Nu am zis sa locuiti cu parintii tai. Intreb daca el este dispus sa se mute in orasul tau, dar sa locuiti singuri. E dispus sa faca asta?
Vezi tu, Sebastian, tocmai de aceea il felicit: pentru ca tatal ei este acel gen de parinte care stie ca o fiica nu este niciodata prea in varsta ca sa ii planga pe umar.
N-ai cum sa intelegi asta, atata timp cat crezi ca la 20 de ani fata asta este "femeie in toata firea". Total gresit!
Ori o femeie in toata firea stie ca un barbat nu inventeaza scuze pentru dragoste.
Fata mea vrei o relație gândești cu capu nu cu fundu', ca dacă stă după sorțu mă-si mai bine lipsă. E irelevant dacă stă în orașul natal ori ba, relevant e, când e vorba de decizi, mai ales astfel de decizi, nu să fii capabil să le ei. Îți dau un exemplu: fără nimic, ai mei n-au fost de-acord, dar mi-am căutat loc de muncă și chirie și m-am mutat la oraș. M-ajutat cineva să fac asta? Nu? M-a sprijinit? După, inițial credeau că e o idee prostă, și având vedere că n-am mai locuit singur e normal. M-am descurcat? 4 luni de zile da, ultimile două luni am trecut printr-o operație pe creier, dar nu mă las ușor, am piert jobu, chiria, o iau de la capătat, asta înseamnă voință.
Greșești total sa gândești/afirmi ca este irelevant dacă sta in orașul natal sau ba. In cazul de fata avem de-a face cu un tata care este mega-ultra-protector dacă vrei, dar, mai presus de orice, un tata care nu își dorește ca fiica lui sa fie cea " bătută, *** și cu banii luați" (la figurat vorbind, ca sa ne înțelegem). Îl poți învinovăți? Eu sa mor dacă pot, in condițiile in care se cunosc doar de un an, iar relația lor este una la distanță. In fond, cât de multe știe despre el? Cât de bine îl cunoaște? Cât de mult îl iubește? Dar el pe ea?
Stop! Vreau sa te uiți bine la ultimele doua întrebări si sa analizezi puțin situația.
Ea îl iubește și este dispusă sa se mute cu el/ la el/ oriunde împreuna. El nu prea, cică e singur la părinți. Acum, dragul meu Sebastian, sa îmi fie cu iertare, dar singurul care gândește cu capu’ nu cu fundu’ (vorbele tale, nu ale mele) este, in mod clar, tatăl ei ( la propriu, la figurat, si la cum vrei tu vorbind).
Voința este primul pas in realizarea tuturor obiectivelor ( impuse și știute doar de tine), dar (neintenționat probabil) uiți sa menționezi ca pe lângă voința, îți mai trebuie și curaj.
Ceea ce aici, in acest cuplu, lipsește la amândoi.
Vă mulțumesc tuturor pentru păreri! Eu vreau să mă mut cu el. Am avut nevoie de sfaturi: oricum am părinții dificili rău.
Ne-am mutat împreună, eu sunt la facultate acum, urmează să avem cununie în primăvară.
P. s. fără acordul părinților.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
