"Când ai de ales intre a fi corect si a fi bun, alege sa fii bun."
Argumente și contraargumente?
(Dupa parerea mea):Sinceritatea și justiția reprezintă calitățile cele mai de valoare. In opinia mea, bunătatea poate fi asemănata cu intenția de a face pe plac unui om. Însă când ne gândim la metoda cea mai corecta de a proceda intr o situație care ne pune sa alegem dintre sinceritate (de a spune adevarul, indiferent cat de dureros a fi) si dorinta de a fi bun si de a nu răni persoana respectiva este sa fim sinceri. Corectitudinea si sinceritatea sunt valori de apreciat care nu vor face decat sa reflecte realitatea! Bunătatea, este si ea o calitate dar prin bunătate poti ascunde realitatea dureroasă care poate schimba traiectul lucrurilor. Acestea sunt contraargumente pentru citatul dat. Sper ca te am ajutat
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
D-aia suntem in rah*t până in gât (noi ca nație) că alegem a fi buni (cu un singur "i") in loc de a fi corecți
Răspunde
Ai de făcut o lecție la filozofie?
Corect fără bun. și bun fără corect nu funcționează. Sunt dileme moraele de genul.
Conduci o barcă în urma naufragiului pe mare. Barca este supra încărcată și trebuie să te decizi să arunci o persoană în mare. Ai decis că cea mai corectă decizie este să arunci în mare pe cea mai în vârstă persoană, care nu mai are mult de trăit. Dar acea persoană este chiar bunica ta. Ce faci, cum decizi, te decizi să fii corect sau bun, căci de data asta nu poți fi ambele de o dată.
Nu înțeleg cum se exclud reciproc. Fără un context nu prea ne putem da cu părerea.
Ne-a fost dată ca tema la "română" (ziceam eu doar că numa română nu e asta) si mi s-a părut un subiect interesant.
NU, NU INCERC SĂ IMI FAC TEMELE AICI.
Este română, căci te învață când compui, să te exprimi, să nu dăncilezi.
Oricum asta e nimic toata, mai sunt unele exerciții in care esti pus să te gândesti la ce o fi vrut să spună autorul/semnificația versurilor și altele. Aici mi se pare că e pură psihologie
Da, astfel te determină să te gândești să înveți să te gândești. Este bine să te gândești de pe acum. Căi vei fi pus în viață în asemenea situații.
A fi bun e o porcarie cu mai multe intelesuri, printre care:
-bun (credincios), ajuti nesimtitii sa traiasca din cersit, sau nu spui prostilor ca sunt prosti, lasi de la tine ca idiotul;
-bun in ceva (competitiv), ceea ce inseamna ca restul vietii tale e un rahat uscat, si chiar n-ai nimic de pierdut, dai tot ca sa demonstrezi ca... esti cel mai prost din curtea scolii, si nu mai vorbeste nimeni cu tine, probabil.
"Corect" e superior lui "bun", pentru ca binele unuia poate fi raul altuia, pe cand corectitudinea poate fi o medie previzibila.
De fapt nici nu poti alege, esti sau nu esti intr-un anume fel, alegi in functie de ce simti, iar ce simti nu tu alegi.
Unu alege sa fie doar corect si atat, altul ca sa fie bun, a fi bun include si corect, ca un om bun nu poate fi incorect, dar invers merge, poti fi doar corect si atat.
Argumentul este ca se simte mai bine daca e bun decat daca e doar corect, daca nu simte asa, nu va fi bun, va alege doar corect daca asa simte, daca nu, nu alege nici una, si va fi rau, incorect, parsiv, ca ala se simte bine fiind asa, ca omul alege ce-l face sa se simta bine, nu?
Altii aleg sa fie buni de frica religiei, ca stiu ca daca sunt nebuni (haha, ne-buni), ajung in iad, mai ales pocaitii sunt asa, inainte erau rai, rebeli unii, si dupa ce au avut criza aia psihotica care i-a dus in pocaism, se schimba cand afla ca vor fi pedepsiti daca-s rai, dar pe astia nu ii punem. Ca ei oricum simt altceva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
