Personal am o părere foarte bună despre călugărie, bineînţeles că a-ţi dedica viaţa în slujba lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, şi nu orice om poate avea puterea şi tăria să facă lucrul ăsta. Evident dacă ne gândim la acel gen de persoane care nu pot trăi fără distracţie, discotecă, alea alea, categoric călugaria ar fi un foarte mare chin pentru ei. Acuma oricum, dacă ie să privim lucruriule din acest punct de vedere, poate fi un pic mai cu chepsis, în sensul că un om dacă ar vrea săs se călugărească, trebuie să facă lucrul ăsta în primul rând din plăcere, şi în al doilea rând din dorinţa de a fi mai aproape de D-zeu, şi nu să considere călugăria un refugiu de la greutăţile vieţii, pentru că atunci categoric lucrurile ar sta un pic altfel...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Da, dar nu am vocatie, nu am rabdare si nici credinta. Dar ador sentimentul ala de liniste din jurul manastirilor.Linistea sufleteasca mi-am gasit-o mereu admirand natura care se imbina atat de frumos cu divinul in jurul manastirilor
Răspunde
Am o matusa calugarita si pot spune ca e genul de om foarte credincios fara a fi bigota. Ii port o mare recunostinta fiindca datorita ei am invatat sa citesc in chirilice inainte de a invata caracterele latine.De la ea stiu cat de important este sa repecti credinta fiecaruia, fiindca chiar atunci cand auzea despre atei si comunisti daramatori de biserici, isi facea cruce dar adauga:"Dumnezeu iarta!". Eram atat de fermecata de povestile ei despre vietile unor sfinti care mi se pareau atunci niste eroi de basm, incat mama incepuse sa intre la griji. S-a si certat cu matusa, speriata ca ma va convinge sa plec cu ea la manastire, atunci cand acestea s-au redeschis.Asa incat am toate motivele sa cred ca monahiile, cum isi spun ele, sunt oameni inteligenti iar daca va fi sa ajungeti la Varatec, veti avea prilejul sa cunoasteti una dintre cele mai culte si poliglote calugarite!
Doamne fereste! n-am avut aceasta dorinta niciodata(de fapt am doar 16 ani, deci nu pea am ce sa spun) dar ca sa te calugaresti iti trebuie foarte multa vointa si trebuie sa te gandesti mult si bine pana sa faci acest pas...
Eu personal nu m-as obisnui niciodata cu stilul lor de viata, desi la prima vedere pare frumos:pace, liniste, natura, rugaciune.Calugarii si calugaritele cred ca sunt niste fericiti pentru ca stau departe de lume si de stres, dar nu-viata lor nu e pentru mine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
