Initial voiam sa zic ca-mi lipseste o ceasca de cafea si amicii mei de panarama, dar citind raspunsul lui Șofer, incep sa-i dau dreptate si sa ma razgandesc
Capacitatea de a-mi pastra o rutina, zilnic, fara sa fac altceva inlocuitor, nefolositor, ce consuma timp si energie.
Imi mai lipsesc si momentele in care aveam mintea "curata"/goala/limpede, in care nu ma gandeam la toate lucrurile posibile si la unele persoane ce nu merita atata atentie.
Imi lipsesc momentele in care chiar ma bucuram de viata ( din cauza nestiintei sau a optimismului).
Imi lipseste copilaria ( mai exact varsta cuprinsa intre 4 si 8 ani, cand totul era parca "frumos" sau doar eu credeam asta din cauza ca atunci cand esti copil esti lasat sa traiesti in lumea ta si esti privat de griji / sau cel putin asa ar trebui).
Asta inseamna copilaria, sa ai mereu o stare de bine, fara sa stii de ce si fara sa te intrebi de ce, doar sa traiesti clipa, nu sa fi incarcat cu tot soiul de informatii, persoane, stari, sentimente etc complet inutile.
Pofta de viaţa, nebunia aia pozitivă, dorinţa de a realiza ceva anume, de a-mi depăși condiţia. M-am cam scufundat în miserupism.
LisaJulie întreabă: