Credeți ca viata ne pune la încercări sau Dumnezeu când primim lovitura după lovitura in serie? De ce când ne merge rău, nimic nu merge bine, vin probleme în serie una după alta de parca nu ar exista un echilibru? Mie numai lucruri rele mi se întâmplă în ultima vreme, numai de necazuri dau, parca vin în serie, nu vine, una calda, una rece " cum venea de obicei. (da, chiar asa se întâmplă).
Credeți ca e o coincidență sau Dumnezeu chiar exista și ne pune la încercare? Eu am rămas fără părinți și nu mai am deloc noroc în viata, clipe de fericire, RAUL pare sa nu mai înceteze sa îmi abunde viata. Eu nu cred în Dumnezeu 100%, sunt agnostic dar nu mai îmi merge deloc bine de când mi-o murit mama. Am o gramada de probleme, dar nu am curaj sa ma sinucid, ce ma opreste instinctul supraviețuirii sau ce? E incredibil de greu sa trăiești fără mama, fără părinți, sa nu ai bani, nimic, dar în ultima vreme prea rău îmi merge, niciodată nu mi s-a întâmplat asa ceva, sa nu îmi meargă deloc bine în toate planurile. În blesteme nu cred.
Voi ce credeți, de ce vine Raul în serie și nu se schimba situația? Nu am făcut rău la nimeni, nu am deranjat pe nimeni.
Trauma prin care ai trecut e una insemnata. In viata ni se mai intampla lucruri rele si fara sa fie vina noastra. De aceea, nu trebuie sa te invinuiesti de lipsa parintilor tai. Trebuie doar sa lasi sa treaca timpul pana cand te vei simti mai detasat de aceasta tristete. Trebuie sa iei situatia actuala asa cum e si de acum incolo sa iti iei o perioada in care sa-ti calmezi mintea, sufletul, sa meditezi si sa lucrezi la tine insuti, sa devii mai bun - pe plan personal - sa lucrezi la emotiile tale, la personalitatea ta - si pe plan profesional - sa-ti alegi un drum in viata, sa te hotarasti ce vrei sa faci de acum incolo, spre ce vrei sa-ti dedici timpul intr-un mod productiv si sa incepi efectiv sa inveti sau chiar sa muncesti in acea directie. Cu pasi mici, dar siguri.
Sa stii ca doar trecerea timpului te va alina. Si gasirea unor lucruri care iti aduc implinire atunci cand le faci. Poate un job, poate un tip de arta, poate voluntariatul - ajutarea celor mai slabi ca tine. Tu stii ce activitate te va face sa te simti implinit in aceasta viata. Trecerea timpului si ocuparea lui cu activitati productive iti vor aduce pofta de viata.
Eu, de exemplu, am trecut prin dureri groaznice fizice. Si am trecut si prin dezamagiri de familie si profesionale. Durerea ne arata cat de mult e frumoasa viata fara ea si cat de mult ne dorim sa fi ramas sanatosi. Strigam "Doamne, ajuta-ma sa ma fac bine", "Doamne, iarta-ma", "Doamne, alina-mi durerea". Deci, omul abia cand e in durere, vrea viata. Atunci realizeaza cat de mult tanjeste dupa bine, sanatate, viata, armonie. Durerea ne pune la pamant. Ne slabeste spiritul. Iar cand omul e acolo jos, vrea o salvare. Si crede ca sinuciderea e salvarea perfecta. Dar sa stii ca de fapt, durerea ne altereaza mintea si ne face sa nu mai distingem bine. Un om aflat acolo jos ar alege la fel de bine si sinuciderea, dar si un ajutor sa iasa din acea situatie in egala masura, ar alege orice sa poata sa-i fie mai bine. Iar daca ai putina tărie in tine, acel ajutor va veni mai repede la tine decat dorinta de sinucidere. Si incet-incet te vei repune pe picioare. Cu putin ajutor din exterior si cu multa vointa din interiorul tau.
Ajutor din exterior ai nevoie de la oameni foarte empatici, care te pot intelege si ajuta. Oameni dezvoltati pe sine insisi, care te pot trage si pe tine in sus din durerea ta. Psihologi, preoti, profesori, alte mame, un sef bun de la serviciu, oameni din ONG-uri sau un om bun pe care il vei intalni conjunctural in viata...
Asta am realizat si eu. Ca din durerea mea trebuie sa ma ridic. Ca fiind acolo jos, sunt la nivelul cel mai de jos pentru a incepe sa fac o schimbare si sa ma duc in sus. Cu propria vointa si cu ajutor de la oamenii buni.
Ce te-ar ajuta pe tine acum e sa-ti schimbi mediul si activitatile de zi cu zi. Ia-ti un job nu prea solicitant si munceste. Da-i mintii tale de lucru. Da-le mainilor tale de lucru. Cunoaste oameni. Incearca sa cauti sa faci ceva sa te simti mai bine. Nu sta in situatia in care stai acum. Nu gandi prea mult, overthinking. Caci naste monstri. Cauta-ti un job entry level in orice domeniu, fii sincer la interviu, munceste serios, fa bani si schimba-ti viata incet incet. Si nu uita sa te iubesti pe tine insuti. Durerea ne arata cat de mult e frumoasa viata fara ea si cat de mult ne dorim sa fi ramas sanatosi. Omul abia cand e in durere, vrea viata. Atunci realizeaza cat de mult tanjeste dupa bine, sanatate, viata, armonie. Durerea ne da sansa sa decidem sa ne schimbam pe noi insine si sa pornim de la 0 in viata, sa ne dorim mai mult binele nostru. Si al celor din jur. Ne face mai blajini si mai intelepti. Ne face sa apreciem mai mult zilele care ne-au mai ramas...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Poate ca nu vrea sa il ia inapoi, dar poate za zica ca are in telefon ceva ce vrea sa recupereze, poze sau altceva si ca a uitat ca le are in acel telefon atunci cand l-a dat.
Răspunde
Mai mult ca sigur ma găsea si acum dacă vrea ma găsește cand am închis telefonul a trebuit să-l astept acolo cu el sti sa nul las așa pe om si sa plec nu aveam cum poate se întorceau aia după el si așa cum sunt eu dădeam si eu si am astepta eu cu el era multa liniste eu ma holbam in jurul meu sa vad cine este cine nu este el ma întreba de u de vin i-am zis adevărul de la muncă mi-a zis mi-a zis muncești i-am zis da sunt bucătar si mai zis sti sa gătești bine i-am zis nu sunt la inceput de drum i-am zis adevărul mai am multe de învățată apoi mi-a zis cum ma chema i-am zis onur si ma întreba unde muncesc i-am zis la Riva stie totul deja despre mine
Nu avea multe poze foarte putine si avea doar cu el cand cand era la masa cu oamenii mari se vedea din poze si avea multe numere de telefoane le-am sters si pe alea cartela am aruncat-o la gunoi simplu dacă vrea să ma găsească ma poate gasi foarte simplu stie unde muncesc stie cum arată stiu numele meu ar putea sa ma găsească si fara toate astea dacă el vrea eu am fost sincer cu el din prima
Cred ca era man destul de constient înainte sa ii dea telefonul lui onur dacă are rost sa îl dea cu informații utile sau nu merita riscul. Probabil o fost profund impresionat și nici măcar nu a mai ținut cont dacă avea poze, sau altceva, dacă chiar avea ceva mai important decât niște poze sincer cred ca nu îl dădea asa ușor, omul nu era fraier de asta care îl păcălești cu orice, pentru un fraier /ratat nu prea sare nimeni în ajutor oricând, la orice ora. Când vezi un om care îți vrea binele când tu ești la pământ, ramai profund impresionat și recunoscător, nu te mai interesează de nimic, cu atât mai puțin de niște poze. Omul sigur știa ce avea în telefon, nu cred ca îl înmâna asa ușor unui străin.
Poate și telul ala era furat 
lângă mine se petrecea multe evenimente de astea, furturi de teluri, portofele, bani.( în trecut)
E plina tara de proxeneți, dealeri, și interlopi, și hoți de telefoane, buzunare. Și mie mi s-a întâmplat.o chestie nasoala și culmea o sărit un Țigan de-al lor pentru mine, am rămas impresionat, șocat. Dacă eram bogat îl rasplateam pe ala sincer. E plina tara de bombardieri, hoți, politia de multe ori nu le face nimic.
Acum ai avut noroc, dar ai grija ca uneori prea multa sinceritate te poate costa, ai grija cui ii dai datele tale, și cui i le dai.
Era de treaba moșul l-am simțit vorbesc serios l-am simțit că este om bun si ca nu-mi vrea răul înainte să plece m-a pupat pe frunte a zis băiatul meu ai a dat noroc cu mine apoi le-a zis la aia sa-mi dea niste bani in seara aia ma duș și mi-am loat de mâncare de la benzinărie si a doua zi ma duș am amanetata telefonul apoi m-am dus la muncă
Sinuciderea poate avea loc in urma unei decizii rationale. Sinuciderea nu e ceva irational. Daca omul e batran, nu are pe nimeni, a facut tot ce se putea in viata si nu mai are nimic de dat, nimic de luat, e rational sa aleaga sinuciderea in loc sa mai traiasca cativa ani in care sa nu poata merge, sa nu auda, sa nu vada, sa capete alzheimer si sa nu mai stie cum il cheama, sa stea numai in pat si sa moara in urma degradarii fizice in acele conditii; sau poate chiar considera ca a trait destul. Alt caz ar fi cand are o boala incurabila si la fel in mod rational decide ca a trait destul.
Ideea ca un om trebuie sau ca e obligat sa traiasca pana la capat indiferent de conditii si independent de vointa lui nu mi se pare buna. In primul rand nu se respecta vointa omului si e tratat ca un animal inferior care nu e stapan pe viata lui si care e incapabil de o gandire rationala. De aceea eu sunt de acord cu eutanasierea in urma evaluarii celui care solicita acest lucru. Deci nu inseamna ca in secunda 2 e eutanasiat. Se evalueaza cazul, se asteapta un timp daca e cazul, se iau masuri alternative de integrare sociala si in functie de situatie se ia decizia cea mai buna, inclusiv eutanasierea daca este cazul. Eutanasierea nu trebuie exclusa din start ci trebuie sa constituie o alternativa posibila si legala.
Cine e singur nu e neaparat un esec genetic. Mai sunt si alti factori care au ca rezultat singuratatea unui individ 
E normal ca dorinta de viata sa fie motivata de ceva. Omul singur e mai liber sa faca ce vrea si asta poate constitui o motivatie de a ramane in viata.
Poate isi vrea cartela inapoi, poate numerele de telefoane. De asta eu i-as fi dat telefonul inapoi, s-au daca l-as fi luat l-as fi tinut o vreme fara sa sterg nimic, dar poate nici nu vrea nimic si e totul bine.
Stie numele la restaurant unde muncesc stie ca sunt bucătar stie numele meu stie cum arată dacă vrea ceva sa vina eu il astept
Da, pentru cei care nu mai au nici un motiv sau au boli incurabile, nu au casa, familie, mor de foame, sau sunt grav bolnavi psihic pe aia ii înțeleg și e într-un fel "rațional" ca au încercat din răsputeri sa lupte și nu au reușit fiindcă a fost capăt de linie, sau nu au mai fost în deplinătatea facultății mintale, ori au fost "ghidați" de voci sa se sinucida ca cei care suferă de schizofrenie paranoida, nu au familie, bani sa urmeze tratament în asa fel sa nu se ajungă aici; categoria asta o înțeleg, nu o condamn, dar unii se sinucid din lucruri minore care se pot rezolva /remedia, aici intervine irațional-ul când alege o soluție permanenta pentru o soluție temporara. Pai tocmai ca în unele tipuri de depresie îți pierzi de tot motivație, depresia te face în asa fel sa nu mai vezi lumina de la capătul tunelului, știu cum e, și totuși am alea sa nu o fac. Când e o chestie de boli psihice grave (nu depresia) și omul nu are familie, părinți, job, bani sa ia tratament atunci nu e de condamnat, dar repet unii s-au sinucis ca nu au luat bacalaureatul deși putea sa îl mai dea de câteva ori, ce spun aici, pentru chestii mult mai insignifiante s-au sinucis, depinde de context. Dar pot sa îți spun că depresia e fundamentala când vine vorba de sinucideri.
-_- nu niciodată nici nu vreau sa aud de femeie nu sunt gay nu am fost vreodată nici nu am sa fiu vreodată doar ca așa sunt eu nu o sa am absolut dar absolut niciodată într-o femeie cineva face greșală asta a belit **** rău de tot trebuie să fi ratată rău de tot sa ai încredere într-o femeie fraier sau de tot sa fi vorbesc serios ma jur pe dumnezeu și pe mormântul tatălui meu nu am sa ma însor niciodată nici nu voi avea niciodată încredere într-o femeie.
Nici viata nu e rationala, pentru ca e doar o comanda inscrisa in codul genetic de selectia naturala. Omul cand se naste, nu e vointa lui, e doar vointa parintilor. Simultan cu viata, copilul primeste si moartea, deci e cinstit ca macar ca asupra mortii omul sa aiba un control. E normal ca atunci cand primesti ceva sa ai posibilitatea sa refuzi acel ceva. Parintii cand fac copilul se gandesc exclusiv la binele si la interesele lor, pentru ca nu poti sa spui ca te gandesti la binele copilului care nu exista. Dupa ce se naste, atunci apare nevoia de bine pentru acel copil, iar parintii pot sa i-l ofere sau nu, dupa cum e vointa sau capacitatea lor de a face bine copilului lor. Multi copii sunt facuti la intamplare si lasati fara nici un ajutor din partea parintilor. Deci copilul nu e firesc sau cinstit sa multumeasca parintilor pentru ca i-au dat viata. Copilul poate fi multumit sau nu de acea viata. E decizia copilului sa multumeasca sau nu parintilor pentru ca i-au dat viata. Acea viata e data fortat copilului care nu poate sa o refuze si asa ajunge copilul ca o jucarie pentru parinti si e obligat satisfaca nevoile si placerile parintilor si sa primeasca exact ceva ce nu a cerut: viata + moartea la pachet.
Ai dreptate! Suntem rezultatul unor acțiuni bine pus la punct, sau din greșeală 
ca unii nu au auzit de prezervative, și unii copii moștenesc unele boli grave ale părinților, sunt sigur ca ei dacă ar fi avut ocazia spuneau,, nu vieții ", dar unii părinți sunt foarte analfabeți și inculți și indiferenți, doar ca copiii aia dintr-o greșeală o vor trage toată viata. Ai dreptate, e vorba de selecția naturala nu de viata.
2 viitori parinti, daca ar gandi rational si spre binele copilului, un bine absolut care sa insemne ca acel copil va avea parte numai de lucruri bune in viata nu ar mai face acel copil, pentru ca in mod inevitabil acel copil va avea parte si de lucruri mai putin bune in viata, iar la final va muri. Singura cale rationala si singura dovada adevarata de iubire pentru copil este sa nu-l mai faca niciodata.
Ce nu intelege romanul, da vina pe diavol sau pe dumnezeu, ca doar asa au aparut astia doi...
Daca ne oprim putin din a crede si a vedea lucrurile asa de... distinctiv, adica cu bine, cu rau, cu o parte buna si opusul acesteia, poate putem sa vedem totul ca pe un curs normal al lucrurilor.
Da, este inimaginabil de greu si de rau sa treaca cineva prin ce ai trecut tu probabil. Dar asta ar insemna sa dam vina pe Dumnezeu? Sau mai bine zis, cum Il vezi tu pe Dumnezeu?
Imagineaza-ti ca viata este un cerc infinit, fiecare moment de timp este legat de toate celelalte. Totul decurge normal, determinat de timp. Se poate intampla orice in aceasta viata, care nu este dictata de cineva. Pur si simplu viata in sine poate este acest Dumnezeu. Din ce spui, Il vezi pe Dumnezeu ca pe un om, care ia o decizie acolo sus legat de viata ta si cam atat. Daca nu l-ai mai vedea asa, probabil nu ai avea pe cine sa dai vina sau sa gasesti o explicatie pentru cele intamplate.
Se intampla lucruri rele si lucruri bune peste tot in lume, asta nu are legatura cu faptul ca acele persoane au facut ceva bun sau rau.
Dar daca ar fi sa imi dau cu parerea asupra unei explicatii... as zice ca, tot ceea ce ti s-a intamplat, s-a intamplat pentru a putea sa te schimbi legat de un lucru. Poate asta era singura sansa posibila ca tu sa te "transformi" in ceea ce trebuie pe viitor, si probabil simti acel sentiment si pui mereu aceasta intrebare, pentru ca inca nu ai gasit acel sens. Cand nu o sa te mai intrebi asta, o sa te simti mai bine si inseamna ca te-ai schimbat.
Tot ce iti ramane de facut este sa continui asa.
Imi pare rau sa aud ca treci prin toate aceste probleme. Exista intr-adevar momente in viata in care totul merge pe dos si nimic nu pare sa ne reuseasca. Ce e bine de stiut atunci cand trecem prin acele momente e faptul ca lucrurile NU raman mereu asa. Imi amintesc de povestea lui Viktor Frankl, celebrul psihiatru evreu care a fost dus la Auschwitz de nazisti si care a trait cativa ani iadul pe pamant (batai, umilinte, foame, tortura, moartea celor apropiati si toate celelalte nenorociri care erau prezente in lagarele naziste). In mod complet paradoxal, tocmai experienta aceasta a infernului a fost aceea care l-a ajutat sa inteleaga ca dincolo de toate acestea exista un sens, iar dupa ce a iesit din lagar a dezvoltat una din cele mai frumoase forme de psihoterapie, si anume logoterapia: terapia orientata pe sensul vietii. Frankl a descoperit "pe proprie piele" faptul ca inclusiv in toate acele nenorociri erau ascunse inclusiv seminte care mai tarziu au devenit fertile: suferinta lui l-a ajutat sa devina unul din cei mai mari terapeuti din istorie, teoria lui ajuta si astazi milioane de oameni in intreaga lume, iar toata viata lui s-a intors la 180 de grade dupa eliberarea din lagar. Frankl a scris o carte pe care o recomand cu caldura, cartea se numeste "Omul in cautarea sensului vietii" in care descrie pe larg aceasta lupta a lui cu suferinta si totodata nasterea logoterapiei. Sunt masterand la psihologie si din sutele de carti de psihologie pe care le-am citit, asta mi s-a parut una din cele mai bune. Pe langa aceasta, stiu sa iti spun ca oricat de grea ar fi situatia prin care trecem, intotdeauna se pot face lucruri prin care sa ne amelioram suferinta, sa dobandim un sens, sa ne dezvoltam ca persoane, sa ne sporim motivatia, sa devenim mai puternici si per total sa avem o viata mai buna si chiar o viata implinita. Daca vrei, lasa-mi un mesaj privat si putem discuta mai pe larg, caci este greu de dat sfaturi la modul general, in schimb daca discutam mai pe larg discutia poate fi mult mai constructiva. Din fericire solutii exista, ele sunt nenumarate, doar ca trebuie cautate, gasite si puse in aplicare Toate cele bune!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
