De ce unii oameni în loc să devină mai buni, mai smeriți, mai blânzi și darnici odată cu înaintarea în vârstă, aceștia devin contrariul: mai zgârciți, mai orgolioși și mai certăreți?
Să zicem că o parte dintre acești oameni nu au avut traume în copilărie și nici necazuri mari în perioada adultă, dar pur și simplu se înrăiesc când se apropie de bătrânețe în loc să se îmbuneze, cum fac alții.

In primul rind, e o chestiune de alegere personala. Fiecare actioneaza cum crede ca e mai bine pentru el. Chiar daca asta inseamna sa fie mai rau ca inainte in comportament.
Apoi, mai sunt si experientele vietii. Cele negative, ori sunt trambuline si te propulsează in viata, făcîndu-te mai bun, ori te doboară si ajungi mai rau ca inainte.
Si mai poate fi si un anturaj prost care sa te determine sa devii mai rau.

Pur si simplu, asa fac. Tine de deductiile lor in timp, de ce au invatat, de ce nu au invatat, au vazut ca daca sunt buni primesc ceva, daca sunt rai altceva... au refuzat sa se dezvolte mai mult si... cam asta este.

Dumnezeu ia mințile la bătrâni.

Bunatatea nu e pentru oricine sunt oameni buni si oameni rai sa fii rau e usor sunt ispite la tot pasul si sa fii bun e usor pentru cine incearca sa faca asta zilnic in orice moment alaturi de Dumnezeu.
cand inainteaza in varsta se apropie moartea si le e frica sa fie buni pentru ca sunt dominati de frica si neajunsuri nu duce la nimic bun.
spuneti bunicilor sa fie oameni buni ca nu au nimic de pierdut! eu le spun asta uneori si imi zambesc si ii simt ca devin mai buni uneori le spun asta si bunicilor prietenilor dar nu am cum sa ma intalnesc cu toti bunicii din lume ar trebui sa ne facem toti treaba nu doar unii.