De cei aceia care au fost săraci în copilărie sau adolescență, dacă se întâmplă să prospere, nu prin munca lor neapărat, ci să prospere unul dintre părinți, muncind in străinătate, incep sa sfideze și să facă parada de bunurile pe care le-au cumpărat pentru ei, părinții lor?

Ce sta la baza acestui comportament:
1. Frustrare
2. Faptul că au invidiat și au râvnit mereu la ce aveau alții mai înstăriți
3. Imaturitate
4. Lipsa de educație
5. Toate la un loc
?

Comportamentul acesta este întâlnit predominant in familiile comuniste. Oamenii fiind limitați din toate punctele de vedere au invidiat și au râvnit mereu la munca celor înstăriți, însă neavând vreo posibilitate doar au râvnit și atât.Multi,din lipsa de educație și din cauza imaturității,concept inexistent pe acțiuni,când aveau ceva se lăudau în așa fel încât "sa moară și capra vecinului" că vezi doamne s-au ajuns și ei și trebuie să știe lumea ca x are de toate și este înstărit.
Mentalitatea acesta s-a transferat și la generațiile noi și,astfel că,am ajuns in punctul in care părinții baga scuză că "daca eu nu am avut,macar copilul meu sa aibă" și mulți părinți îi îndrumă pe copii sa se laude cu ce au ei,un fel de păduche in mijlocul frunții Că na,lumea știindu-te sarac lipit,o dată ce îți etalezi aifonu sau bemveu ești mai respectat, pentru că da,multi consideră că un om care are de toate este un om demn de respect, ceea ce e greșit! Am văzut multi oameni care aveau de toate și erau niște cârpe-n fund,deci da.
De asemenea mai este și chestia asta că îți crești stima de sine. Avand nu știu ce lucru, pentru unii înseamnă un sentiment de satisfacție și le boostează oarecum încrederea în ei înșiși,însă asta e o practică greșită,fiindcă lucrul acela poate fi devalorizat o data ce un altul își etalează propriul său lucru primit de la părinți sau mai știu de unde, apărând noi frustrări.
De aceea,un citat care mi-a ajuns la inima este relevant în acest context:"Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit". Degeaba fugi in viața după lucruri,degeaba te postezi happy pe story,daca nu ai liniște și pace!
Degeaba te lauzi sa bagi gheara in gat dușmanilor, daca nu ai fericire și empatie din partea celor dragi, lucrurile materiale nu-ti aduc fericirea permanenta,iar daca te dai ceea ce nu ești, nu ești decât un snob care nu vede mai mult de lumea pur materială, pentru că da, multi prefera să se laude cu lucrurile promite pentru a-i oftica pe ceilalți și uita că ei, de fapt, doar atât au, doar lucruri materiale.