De ce oamenii care au fost săraci în copilărie sau adelescență, unii dintre ei devin zgârciți și nu oferă împrumut altora nici măcar 1 leu, alții se plâng încontinuu de copilăria lor plină de neajunsuri iar alții îi indiviază pe cei care au avut parte de un trai decent în coplărie, în detrimetrul lor?
Ce vină au cei care au avut de toate că ceilalți au avut parte de carențe?
Cunosc un fost coleg care a avut o copilărie grea din cauza sărăciei, iar acum, la 30 de ani, și-a cumpărat un apartament decent, o mașină scumpă, dar continuă să se vaite încontinuu de copilăria grea pe care a avut-o, blamând pe alții de vârsta lui care au avut un trai decent în copilărie.
Nici eu nu am avut întotdeauna tot ce îmi doream dar niciodată nu am invidiat pe alții care aveau și cu atât mai mult să mă vait.

Și?

Generalizezi rau de tot, cunosc oameni saraci care sunt mai darnici decat multi bogatasi, la modul ca in copilarie cand mergeam la colindat casele darapanate primeau colindatori si aia cu vile si cu gardul cat fortaretele aveau portile incuiate, nu mai generalizati ca tind sa cred ca saracii sunt mai darnici pentru ca stiu cum e sa ai o viata grea.

Cat despre exemplul din intrebarea ta e vorba doar de un caz in care nu a trecut peste trecut, unii oameni nu pot trece de trecut indiferent din ce statut social fac ei parte, desi e inutil sa traiesti din trecut cand doar prezentul conteaza cand vorbim de formarea ta ca om.

De prosti si de caracter tampit ce au, de aia fac asa. E ca si cum l-as invidia eu pe Gates ca e miliardar, ca as vrea sa fiu ca el este una, dar nu il invidiez, ca omu nu are vina ca i s-a dat moca de la natura minte luminata si ca s-a nascut si in perioada potrivita pentru afacerile lui.
De caracter prost ca pur si simplu face ce face, de prosti, ca nu se prinde ca nu e bine ce face si ca nu ajuta la nimic.

Invidia e un sentiment parazit care nu ajuta deloc, chiar eu am deschis un topic exact despre asta dar nu aici.

Aia cu împrumutul e discutabila.
Eu nu as da bani împrumut nimănui deoarece nu am nicio garanție ca o sa mi-i dea înapoi. Bine, dacă e vorba de o suma gen 100 sau mai puțin, depinde. Dar dacă nu am încredere în cineva, asta nu înseamnă că sunt și zgârcit

Uneori e mai ok ca lumea sa te știe sărac, cum fac eu . Dacă ar ști ca am bani, as deveni banca lor fara dobânda și fără contract și bineînțeles ca nu am chef de asta. E și enervat când vin de aia care fumează un pachet de țigări pe zi sa îți ceara bani...

Cunosc multe cazuri de genul acesta, vezi tu...ei raman cu mentalitatea aia. In famile o matusa, atunci cand era mica de-abia avea ce manca, a trait undeva intr-un colt de țara...acum pot spune ca s-a ajuns, are un loc de munca la o universitate, impreuna cu sotul ei castiga undeva la 10000 de lei pe luna dar ea vaneaza toate reducerile, se plange daca da 3 lei pe o paine, asa mi se pare prostie curata. Omul ala sarac poate deveni cel mai mare miliardar, dar nu mai ai cum sa il schimbi, asa ii e felul. Nu generalizez, mai exista si exceptii dar in unele cazuri le ramane caracterul ala, au fost invatati sa pastreze si un leu, sa tina de el, asa vor trai toata viata indiferent de averea pe care o vor avea