Ordonare:
După relevanţă
Parerea mea este ca nu. Fericirea in viziunea mea este cand esti multumit cu ceea ce ai si esti in echilibru sufletesc cu tine si cu cei din jur. Fericirea este o stare de bine atit trupeasca(sanatate) cit si sufleteasca.
Răspunde
Răspunde Cred ca inteleg ce vrei sa spui resemnarea.Nu nu resemnare ci omul in dorintele lui trebuie sa fie cumpatat nu cunosc un om care si-a dus dorintele la infinit si sa nu fi dat in bara. Bunaoara acolo a fost Anne Nicole Smith care a vrut pe vremea ei(anii 90 2000) sa fie cea mai celebra pentru frumusetea ei (in America)si in goana ei dupa celebritate si bani a ajuns sa se drogheze cu nemiluita a ajuns sa-si vada fiul mort si la nici 40 de ani murea si ea.Sau acolo era cazul dublei crime tot in America unde o fata foarte bogata si cu parinti foarte buni care se iubeau a ajuns sa-si ucida parintii(sa-i impuste )numai pentru ca nu vroiau ca la o varsta asa de tinara (16 ani)sa se casatoreasca cu un mexican de 19 ani.Mexicanul luat la interogatoriu nici macar nu avea ginduri de insuratoare cu ea.Sau acolo a fost tot in America unul care deja la 22 ani era celebru pe Wall Street a castigat bani citi nu putea cheltui te invit sa vezi filmul The Woolf of the Wall Street la fel.As putea da n exemple dar cred ca din atit ai prins ideea.Deci nu, hotarit nu la resemnare ma gindesc ci la chibzuirea inteligenta a dorintelor.
Pai cam exact la asta se refera Ray adica sa urmarim sa avem ce zici tu. Adica da, asta este scopul.
Exact ce zice ea trebuie sa urmarim, ala e scopul, sa fim multumiti de noi si ce spune, ca atunci ne simtim bine deci placut. Eu am mai zis cand ai mai pus intrebarea asta, doar nu o fi scopul sa cautam neplacerea si nefericirea.
Resemnarea dupa mine ar fi nefericire, eu cel putin asa vad, dar nu poate si altii. Adica nu poti avea ce vrei, asta inseamna ca nu esti fericit, ca accepti ca nu, tot nefericiti suntem. Dar poate altii percep altfel.
Ca sa ma exprim mai literar : fluturele atras de lumina puternica a lampii zboara spre ea si se arde.Eu o data am gasit acest citat si imi place foarte mult''fa acolo unde esti, cu ceea ce ai, ceea ce poti''.
Acum am ascultat o muzica de meditatie si am simtit nevoia sa revin asupra acestei intrebari.De ce? pentru ca sincer ma simt si eu de multe ori singura si nefericita.E trist ca omul isi pierde prorpietatea fireasca naturala cu care l-a inzestrat natura cand a venit pe lume de a fi fericit eram mici zimbeam si lumea ne zimbea innapoi, ne bucuram de o culoare, ne bucuram de creioane colorate cu care puteam colora in carti ne bucuram cand alergam pur si simplu pe o cimpie, ne bucuram cand vedeam berze sau zburind zmee din hartie colorata pe cer, ne bucuram si strigam tare cand vedeam un avion, ne-am pierdut dorinta si puterea de a ne bucura spontan de orice lucru si credem ca banii, faima sau iubirea unei alte persoane ne pot face numai fericiti (astea toate trecatoare)pe cand ar trebui doar sa fim liberi in a ne manifesta si de a ne bucura ca in copilarie de lucrurile simple.
Nu. Alea creează o fericire falsă, de suprafața. Cu cât o sa ai parte de mai multe plăceri, cu atât "apetitul" tau pentru ele o sa creasca si o sa vrei mereu mai mult, mai mult si o sa ajungi la un moment dat un nefericit plictisit si nemulțumit. Fericirea aceea idilica adevarata e un subiect mult mai profund. N are treaba cu plăcerea de niciun fel. Deși unii
o confunda adeseori cu asta. Acum fiecare cu parerea lui.
Zimi si mie ce inseamna fericirea aia profunda? Iubirea?
E relativa treaba. Fericirea absolută depășește orice granița a chestiilor materiale. Nu am ajuns sa o cunosc, deci nu ai adresat intrebarea persoanei potrivite.
Sa ai sanatate, un job care sa iti aduca venituri decente, o familie care te iubeste, bani cat sa traiesti decent, nu neaparat un iubit sau o iubita.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
