I-ați recomanda unui tip timid să meargă undeva cu un colectiv? Adică există posibilitatea ca lucrul ăsta să îl ajute dar și posibilitatea să nu se integreze și să se simtă prost. Ce i-ați mai recomanda?
In general, persoanele timide sunt introverte. Daca este o persoana timida si introverta, atunci nu are nevoie sa iasa afara pentru ca nu se va relaxa in compania altora. Va veni acasa mai extenuat decat a plecat.
Mai exista doua optiuni. Poate fi o persoana timida care sufera de anxietate sociala sau este o persoana timida extraverta.
Daca este o persoana timida care sufera de anxietate sociala, atunci probabil va sti ca daca iese cu un grup de prieteni va sta si se va intreba obsesiv asupra tuturor gesturilor pe care le-a facut, asupra felului in care a fost tratati de altii si asupra presupuselor intentii pe care altii le-au avut in timp ce i s-au adrestat, atat pe perioada iesirii, cat si in noaptea respectiva si in zilele ce vor urma. Prin urmare, din nou, nu se va relaxa.
Numai daca este un extravert timid exista cazul sa se relaxeze iesind cu alte persoane.
Ideea este ca solutia mea ramane. Eu, ca observator, nu am de unde sa stiu cu ce persoana am de-a face. Poate fi oricare dintre cazurile de timid de mai sus. De asemenea, dupa cum spuneam, poate fi un timid fericit cu situatia sa, sau poate fi un timid nefericit cu situatia sa. Insa, ideea este ca singura persoana care stie ce este cel mai bine pentru ea este persoana aflata in cauza, pentru ca ea stie lucrurile care o fac cel mai mult fericita, eforturile depuse si raportul dintre efortul depus si rasplata de dupa. Se merita sau nu? Nimeni nu poate raspunde la intrebarea asta in locul ei.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu cred că timiditatea este problema, ci atmosfera şi oamenii din jurul lui. Dacă este o persoană care preferă să stea în Cărtureşti cu o carte bună şi un pachet de biscuți Oreo, iar tu îl duci în club unde este agitație? În general, oamenii care stau în agitație nu prea sunt răbdători cu tine. Cel mai sigur o să îi bage pe gât alcool până o să ajungă să se rupă-n două pe manele. Apoi, o să îl culeagă din toaletă unde a vomat jumătate de noapte. A uitat de timiditate câteva ore, dar după?
Nu trebuie neapărat să chemi trupa, 2-4 persoane care s-ar asemăna la caracter cu el este suficient. Dacă vede că este ascultat şi înțeles, o să se simtă bine şi o să fie mai îndrăzneț.
Răspunde
Asa timid te-ai facut, nebunule? Scoala-te la realitate,, cu rusinea mori de foame in ziua de astazi, fii puternic si cu atitudine de barbat in societate.
Sfatul meu este sa fie increzator in propria persoana si sa stie ce vrea de la viata/
Bravo,Drimmero!
Ia uite ce poza mi-am pus.
Schimbare la 180 de grade.
Hmm.
Răspunde
Sigur esti Deead? Cate avatare nu mi-as pune si eu,, dar astept 2 ani pana se schimba, voi aveti un trend sa va modificati avatarele astea o data la 2-3 zile.
Tin minte ca te luai de animeuri si acum ai devenit urmaritor, ditamai influenta ce o are AnimeLover, n-am vazut asa ceva...
Fie-mi cu greseala, eu asa am interpretat, diavole, e bun sfatul meu?
Hai ca poza aia cu mine cu tigara si padurea alb-negru am lasat-o luni de zile.
Si ti-am mai spus ca eu imi schimb parerile des.
Am invatat din asta cu anime-urile si de acum nu mai injur pe nimeni care nu au gusturile care mi se par mie ca-s bune.
Nu prea pentru că a fi timid nu înseamnă a nu fi puternic sau a nu ști ce vrea de la viață. Acum fiecare interpretează cum vrea timiditatea, însă unii o înțeleg mai bine, alții mai puțin.
Ai fost tu vreodata de acord cu mine? Orice as zice, mereu bagi negatia,, asta vine din rivalitate?
Neah, poate din realism sau cunoștință de cauză, desigur asta când nu ține de rivalitate.
O sa ajungi un mic AnimeLover? Ce-ar fi sa incepem sa jignim tot ceea ce nu se identifica cu ceea ce ne place noua? Pai de cate ori nu trebuia sa-l 'injur' pe diavolisorul aici de fata?
Eu ce-am zis? daca era sa o luam pe premisa zisa de el, de mult trebuia sa actionam urat unul fata de celalalt,, dar democratia iti permite sa-ti placa ce vrei, in limita normalitatii, cu mici exceptii.
Sa stii ca de fapt, nu am injurat niciodata pe nimeni care au alte placeri in afara de ale mele, daca ma gandesc mai bine.
Dupa cum stii, eu injur multe.
Dar injur ce nu imi place MIE.
Nu il injur pe EL ca ii plac alte chestii ce mie nu imi plac.
E diferenta de la cer la pamant.
Din cate stiu eu nu te-am injurat pe tine ca iti place fotball-ul.
Dar injur in continuare fotaball-ul pentru ca nu-mi place.
Iar atunci cand o sa-mi placa nu il mai injur.
Simplu.
Nu stiu de ce ti-am spus ce ti-am spus.
Ca eu nu l-am injurat pe AnimeLover.
Nu l-am facut retardat ca ii plac anime-urile.
Am facut anime-urile porcarii.
In legatura cu fotbalul, daca nu iti place,, nu are cum sa-ti placa pe parcurs, microbist te nasti, asta ti-o zic din proprie experienta.
Daca eu ca microbist imi vars nervii cand pierde Arsenal pe tot fotbalul si il mai injur intre dinti, ce pretentii sa mai am de la cei care nu sunt familiarizati cu acest sport? E un sport incredibil de frumos,, dar are si partile lui cand te intrebi daca are rost sa pierzi vremea pentru el, e cu dus si intors, dar pentru asta este cel mai iubit sport, e imprevizibil, pacat ca e marketizat la maxim si i s-a dus din adevarata valoare...
Daca tu ma injurai pentru asta, ar fi fost ceva sa te injur pentru ca asculti rock si te uiti la animeuri, era total eronat!
Tu ești cu muzică ușoară gen cu Delia, cu Andra? 
N-ai gandit-o deloc aici, mai incearca.
Sa se duca la o adunare cu personaje care au interese comune. O comunitate de gaming, fotografie, ceva care poate oferi o conexiune indirecta intre persoane.
Poate sa mearga cu cate colective vrea el, daca el nu face un minim de efort pentru a se integra nu se va schimba nimic.
Eu cred că e bine să faci un minim efort însă când aceluia chiar îi spui efort deja te forțezi și nu mi se pare un lucru ok. Nu e vorba de vrut să schimbi acel ceva la tine, nici pe departe, e vorba dacă merită sau nu sa facă acest lucru, dacă e bine sau nu, pentru el, sau mai bine zis, cum e mai bine, asta era întrebarea.
Daca e sa o iei asa, normal ca e mai bine sa stea singur acasa, ca acolo ii e zona lui de confort, dar daca sta acasa nu va avea niciodata oportunitatea sa se schimbe.
Stii cum e, daca tu nu incerci sa-ti schimbi viata, atunci nu ai dreptul sa te plangi de ea.
Păi nu s-a plâns, doar a întrebat dacă e bine
Eu ziceam in general
Totul tine doar de persoana in cauza, daca lui ii e bine sa fie singur si retras, bravo lui, dar daca nu ii e bine, si vrea o schimbare, cu cat va actiona mai tarziu cu atat ii va fi mai greu. Acum are oportunitatea de o schimbare, daca o refuza, cine stie cand va mai avea alta, iar daca nu va mai avea alta va trebui sa faca singur primul pas, sa ia el initiativa.
Un înțelept spunea, poți avea 100 de persoane lângă tine, atâta timp cât nu sunt cele potrivite ești singur.
E destul de simplu. L-as pune sa se intrebe ce isi doreste mai mult. Si-ar dori sa scape de timiditate mai mult decat sa stea in zona lui de confort? Sau invers? Ii place mai mult sa stea in zona de confort decat i-ar placea sa scape de timiditate?
Unele persoane sunt timide si se accepta asa cum sunt, altele sunt extrem de complexate de faptul ca sunt timide. Pentru cele din prima categorie as spune ca e mai bine sa stea acasa, pentru cele din a doua categorie, le-as spune ca a scapa de timiditate este un exercitiu care necesita efort. Daca nu merge cu un colectiv, trebuie sa il incerce pe urmatorul, iar apoi pe urmatorul etc. De timiditate nu scapi decat prin expunere.
Cat despre faptul ca s-ar putea sa nu se integreze, asta i se poate intampla oricui, timid sau nu.
De acord cu ultima propoziție, asta ar putea să îl convingă să meargă. Însă problema nu e de scăpat de timiditate sau nu ci de simplul fapt că poate mai vede și el marea, se mai relaxează și nu e singur. Desigur lucrurile nu are de unde să știe cum vor merge și așa e lumea în relațiile astea interumane căci nu cunoști așa bine persoanele din jurul tău și nu poți anticipa anumite lucruri, de asta și întrebarea.
Nu cred că e timid fanatic de genul descris de tine, mai degrabă undeva între, în sensul că e extrovertit doar față de anumite persoane și nu duce timiditatea la extrem nici cu altele(deși cu acele altele e introvertit). Nu cred că se poate asocia o etichetă exactă dacă nu îl cunoști mai bine, aici ai dreptate. Deci da, răspunsul e la el și întotdeauna va fi însă uneori nu strică niște umile păreri. 
Care dintre timizii mei este timidul fanatic?
Primul, credeam că "obsesiv" spune tot.
Majoritatea persoanelor timide vor fi mai timide cu persoanele pe care le cunosc. De fapt, majoritatea oamenilor, in general, vor fi mai timizi cu persoanele pe care nu le cunosc. Faptul ca se comporta intr-un fel cu persoanele pe care le cunoste, comparativ cu persoanele pe care nu le cunoste, nu il face neaparat mai putin timid sau mai mult timid.
Dar daca spui ca s-ar relaxa iesind si fiind in prezenta altora, atunci probabil i-as spune sa mearga. Dupa cum spuneam si cum am fost amandoi de acord, riscul sa nu se integreze, i se aplica oricui, nu numai timidului in cauza. 
Primul era timidul introvert.
Cat despre timidul cu anxietate sociala, nu prea l-as numi fanatic. In general, ca sa fii fanatic trebuie sa crezi in cauza respectiva, trebuie sa iti placa, trebuie sa te dedici voit acelei actiuni, trebuie sa fii entuziast. Insa, in cazul anxietatii sociale individul nu face o alegere voita. Este mai mult un impuls pe care nu il poate controla, impuls care de regula il oboseste psihic si pe care cel mai probabil nu si-ar dori sa il aiba. Fanatismul poate insemna obsesie, insa obsesia nu este intotdeauna fanatism. Dar in fine, ne indepartam de subiect.
Nu-s chiar asa batrana sa fiu madam. )
Mersi pentru funda.
Nu mă ajută cu nimic pe mine că îmi spui asta. Pentru mine ești!
Bunny iepuroaica! (trebuia să zic asta)
In general, persoanele timide sunt introverte. Daca este o persoana timida si introverta, atunci nu are nevoie sa iasa afara pentru ca nu se va relaxa in compania altora. Va veni acasa mai extenuat decat a plecat.
Mai exista doua optiuni. Poate fi o persoana timida care sufera de anxietate sociala sau este o persoana timida extraverta.
Daca este o persoana timida care sufera de anxietate sociala, atunci probabil va sti ca daca iese cu un grup de prieteni va sta si se va intreba obsesiv asupra tuturor gesturilor pe care le-a facut, asupra felului in care a fost tratati de altii si asupra presupuselor intentii pe care altii le-au avut in timp ce i s-au adrestat, atat pe perioada iesirii, cat si in noaptea respectiva si in zilele ce vor urma. Prin urmare, din nou, nu se va relaxa.
Numai daca este un extravert timid exista cazul sa se relaxeze iesind cu alte persoane.
Ideea este ca solutia mea ramane. Eu, ca observator, nu am de unde sa stiu cu ce persoana am de-a face. Poate fi oricare dintre cazurile de timid de mai sus. De asemenea, dupa cum spuneam, poate fi un timid fericit cu situatia sa, sau poate fi un timid nefericit cu situatia sa. Insa, ideea este ca singura persoana care stie ce este cel mai bine pentru ea este persoana aflata in cauza, pentru ca ea stie lucrurile care o fac cel mai mult fericita, eforturile depuse si raportul dintre efortul depus si rasplata de dupa. Se merita sau nu? Nimeni nu poate raspunde la intrebarea asta in locul ei.
Prost sigur se va simti.
Dar expunerea la aceasta suferinta te intareste in timp.
Am mai avut noi discutia asta.
Pff Dead, îi iei tot cheful să se mai ducă undeva. Poate e și destul de comod și mai e și ăsta un motiv pentru care nu ar merge însă crede că cine știe, poate se va simți ok.
Daca nu vrea sa isi infranga timiditatea, sa nu o faca.
Daca este comod si lenes, fara sa depuna munca pentru scopuri, sa ramana comod.
Sau poate ca nici nu are scopul de a-si infrange timiditatea.
O fi el singuratic, ceea ce e perfect, dar fiind timid(ceea ce e o mare diferenta) il duce in jos in viata.
Comoditatea uneori poate e o problemă dar după ani și-a dat seama că e imposibil de învins timiditatea, maxim se poate reduce. Deci cel mai bine a fost să se accepte așa. Tu ai reușit să o învingi?
Sa o reduc.
Dar semnificativ.
Cu ea te nasti(la pachet cu introvertismul, dar nu obligatoriu) poti sa o reduci(o aventura foarte lunga), sa ramai asa toata viata sau sa o infrangi definitiv.
Eu nu am reusit sa o infrang definitv pentru ca nu pot.
Dar un prieten cu care ma stiu de cand m-am nascut si am copilarit impreuna era de 2 ori mai rau ca mine.
A reusit sa o inlature pe toata, absolut.
Nu stiu cum a facut, dar il stiu in ziua de azi.
Deci se poate.
Se poate dar putini au puterea asta.
Spune,"el" esti tu?
Poate și el a reduso. Păi era faza aia "a fi sau a nu fi".
Cand spui timiditate, daca am lua-o logic si rational, de ce i-ar putea fi chiar asa frica? In fond, suntem doar oameni. Nu merita sa cazi prada timiditatii fata de oameni.
Fricile nu sunt întotdeauna logice și raționale, ele sunt oricum în mare instinctuale. Sunt lucruri, emoții ce nu le poți controla în întregime oricât ai dori chiar dacă ele nu sunt benefice.
Tocmai pentru ca sunt instinctuale, am condus firul conversatiei la ideea de rationalitate. Frica izvoraste din necunoscut, iar necunoscutul odata elucidat prin ratiune, fie el oricat de infim comparativ cu negura fricilor omenesti, determina omul sa scape de frica.
food for thought (or hilarity):
https://m.youtube.com/watch?v=BHlXv8XdHpg
Crede-mă că poți trata situația cât de rațional vrei, nu poți scăpa în întregime de instincte și de predispozițiile pe care le ai(e pe principiul că nu poți schimba un om sau pe tine decât în anumite limite). Sunt chestii înscrise în codul tău genetic pe care nu merge să le modifici doar cu rațiunea. De exemplu dacă ești o fire emotivă și dai să zicem un test ușor mâine dar foarte important e imposibil să nu ai emoții doar deoarece gândești tu rațional și pentru tine e clar că vei ști să îl rezolvi. E o chestiune involuntară. Probabil nu ești genul acesta ca să înțelegi mai bine dar poți căuta alte caracteristici ale tale, din caracterul tău, ce nu vei putea să le schimbi chiar dacă vrei. Nu suntem ființe care sunt ghidate strict de rațiune chiar dacă suntem în stare să judecăm rațional o situație, modul în care o tratăm nu are cum să nu fie influențat și de modul nostru de a fi și de a face lucrurile, de emoțiile și instinctele noastre involuntare pe care le poți controla într-o măsură însă nicidecum elimina.
Grow a thick skin
know basic etiquette
nu trebuie sa te expui la prima persoana care ti se pare apropiata
pana dai de cineva calumea te lovesti de falsitate, si asta ar trebui sa ti se para normal
etc
Mai bine sa incerce decat sa regrete ca n-a facut-o. Daca nu se integreaza in acel colectiv... sa incerce altul sau sa invete sa se deschida si sa fie el insusi in general.
Nu cred că ar regreta dacă e destul de indiferent la unele chestii și timiditatea e parte din el, deci e el însuși. Doar se gândește că nu ar fi rău, atâta tot.
Timiditatea isi are radacinile in teama. Acea persoana nu e timida si cu parintii lui sau cu persoanele foarte apropiate, deci nu il reprezinta total. Cat despre indiferenta... s-ar putea sa nu fie chiar atat de indiferent la unele chestii din moment ce-si pune intrebari: "sa ma duc sau nu cu acel colectiv?". Un timid trebuie sa invete sa fie constient de propria sa valoare! 
E destul de indiferent încât să nu regrete. Pentru el ar fi poate mai comod să stea chiar acasă însă cum am zis, crede că nu ar strica. Fiecare om timid când se obișnuiește cu o persoană nu mai e așa timid căci capătă încredere și se vede compatibil cu ea. Teama aia e una naturală și e absolut normal să dispară însă nu față de oricine căci persoanele cu care interacționează sunt și ele diferite. Dacă faci un lucru că așa simți e natural, chiar și teama e foarte naturală. Nenatural e când nu faci ce simți sau gândești.
Respect! Ai mare dreptate. Cand ajung utilizator senior, am sa-ti marchez raspunsul ca inteligent, hehe.
Haha ușor de zis. Nu cred că ar fi prima ieșire și de asemenea celelalte nu cred că l-au ajutat să schimbe asta la el.
Cand ai spus "tip timid" ma gandeam ca de tine e vorba si iti e jena sa ne spui asta despre tine... ma rog, sa revenim, timiditatea e un fel de frica care( chiar daca e greu de infruntat ) trebuie invinsa si da stiu ca e usor de spus dar macar trebuie incercat!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
