O întrebare ciudata va pun care se adresează ateilor, oare ateii când se îmbolnăvesc și li se zice ca mai au de trăit 3 luni, ei ce fac? Nu se gândesc atunci ca poate vor muri și se vor duce în iad ca nu au crezut în Dumnezeu? Nu se roagă ei atunci ca să primească sănătate? Adică poate ateii nu cred în Dumnezeu cât timp trăiesc ca să ducă o viata mai ne religioasa și mai excitanta, dar când ajung pe patul de moarte? Cu ce ii mai ajuta ateismul ca sex nu mai pot face și alte lucruri? Se întorc ei la religie în acele momente ca să se vindece sau ca să nu între în iad și sa între în rai?
Ordonare:
După relevanţă
Existenta iadului tot un credincios o accepta.
Deci gresesti cand crezi ca un ateu se duce in iad.
Poate se reincarneaza, cine poate sti?
Răspunde
Din interes și din frică. Sunt interesați să facă orice pentru a ajunge in rai lingușindu-l pe bărbos cu smerenie, laude peste laude și ridicându-l în slăvi ca nu cumva să se supere și să-i trimită în iad.
Răspunde Interes de paradis, sănătate și frica de boala și alte lucruri.
Ce paradis, fa-ti paradisul aici
Ce paradis Ray când tatăl meu e bolnav de ficat și plamani și supărat și sărăcia e acra, iar eu am și probleme cu organul sexual ca nu pot urina cum trebuie și multe altele.
Inca nu am vazut vreun ateu ca sa se schimbe peste noapte intr-un credincios!
De obicei ei nu cred si nu dau doi bani unde ajung dupa moarte, fiindca ei stiu sigur ca ajung 2m sub pamant si atat.
Am discutat cu destui si asta este mentalitatea lor.
Nu am inteles de vrei sa spui despre sex, ateism si religie, poate clarifici.
Ateii vor o viata mai aventuroasa cu sex și cu plăceri ma gândesc, ca religia te oprește de la multe.
"Cu ce ii mai ajuta ateismul?"
Ateii nu sunt atei pentru "ca-i ajuta" cu ceva, ci pentru ca ratiunea ii impiedica sa creada in lucruri nedemonstrabile.
Oamenii religiosi sunt cei care aleg sa creada in ceva pentru ca asta-i ajuta si considera ca este singurul lucru care da un sens vietii lor
Un ateu nu crede in Dumnezeu, rai si iad din motive rationale: lipsa dovezilor.
Avand in vedere ca nici apropierea de moarte nu-i furnizeaza niciun fel de dovezi ale existentei lui Dumnezeu, un ateu nu-si va schimba opinia pe patul de moarte.
Un ateu nu a avut niciodata nevoie de confortul si suportul pe care-l ofera oamenilor religiosi credinta si nu va avea nici in ultima clipa a vietii.
Ce interesant. Nici eu nu sunt religios din cauza ca ma ajuta cu ceva ci din motive rationale. Pentru ca ratiunea ma impiedica sa cred intr-o realitate absurda lipsita de justificare epistemologică 
Cred ca avem definitii diferite ale "ratiunii".
Iar daca tu ai impresia ca religia iti ofera o justificare "epistemologica" a realitatii, se pare ca nu stii nici ce inseamna "epistemologia".
Nu neaparat religia. Religia este altceva. Eu ma refeream la Dumnezeu mai degrabă. Desigur că știu ce este epistemologia. Parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii, dar și partea care studiaza justificarile cunoasterii.
Vezi tu, e interesant, si mai mult decat atat, necesar sa ne gandim la existenta lui Dumnezeu din punct de vedere epistemologic. Dacă Dumnezeu nu există, oare putem avea justificare epistemologică într-o realitate care contine exclusiv materie în mișcare? Oare putem să justificăm felul în care folosim Logica dacă nici măcar nu putem justifica originea sau natura logicii în sine? Oare putem știi cu adevarat ca ce știm nu este doar o iluzie? Maya, daca vrei, asa cum spuneam hindușii. Sau mai nou "teoria simularii".
Dacă o ființa divina este sursa absoluta a justificarii logice atunci realitatea în sine poate sa fie explicata prin prisma acestui fapt. Dacă în schimb nu exista aceasta divinitate atunci nu exista nici sursa a ceea ce numim noi Logica sau "rațiune a lucrurilor" și deci nu putem avea în fond cunoaștere deloc ajungand la o teorie care se contrazice pe ea însasi.
Ai omis ceva din definitia epistemologiei: "Parte a filosofiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice".
Ai uitat complet partea cu stiinta.
Oricat de mult ti-ar placea tie sa folosesti cuvinte, formulari si referinte pompoase pentru a da o aura de credibilitate argumentelor tale, asta nu schimba faptul ca optiunea de a crede intr-o fiinta suprema nu are nimic de a face cu ratiunea sau cu cunoasterea stiintifica.
Motivul credintei este intotdeauna confortul dat de ideea ca cineva "are fraiele" universului, ca existenta are un sens si ca o anumita conduita va fi rasplatita cu recompense eterne. Asadar, nimic rational sau stiintific.
Eu vad ca in ultimele milenii omenirea a acumulat o cantitate impresionanta de cunoastere, si nimic din ea nu se datoreaza credintei intr-o divinitate. Daca ti se pare ca toata cunoasterea acumulata pana acum nu are nici o relevanta in absenta unui Creator, este putin ipocrit sa te folosesti de ea in fiecare secunda a vietii tale.
Epistemologia sta la baza știintei. Nu am scris asta fiindca am considerat ca se subînțelege avand in vedere ca stiinta in sine are ca fundatie epistemologia si ca obiect de studiu cunoașterea.
Dar epistemologia în sine este superioară știintei deoarece epistemologia fara stiinta poate exista, dar stiinta fara o epistemologie corecta e imposibil să existe.
Nu folosesc niciun cuvant "pompos" de dragul de a fi folosit ci le folosesc fiindca sunt necesare în explicatie. Si nu le folosesc ca sa dau o "aura de credibilitate".
Nu ma intereseaza sa am o fațada de credibilitate ci mizez pe argumente corecte asa ca mi s-ar parea mult mai oportun sa te concentrezi pe substanta argumentului si nu pe cuvinte cu care nu esti obisnuit sa lucrezi
"optiunea de a crede intr-o fiinta suprema nu are nimic de a face cu ratiunea sau cu cunoasterea stiintifica"
Dupa cum am spus, e vorba strict despre epistemologie. "Optiunea" de a crede intr-o divinitate nu e doar o optiune, de parca ar ci ceva optional. Exact asta e argumentul meu, pe care nu ai reusit sa-l înțelegi: sa NU crezi într-o divinitate nu este o optiune valida. Deoarece daca NU crezi într-o divinitate nu ai nicio justificare epistemologica pentru a folosi Logica. Daca tu ai o justificare in a folosi legile logice si o explicatie pentru originea logicii atunci te invit sa le prezinti.
Dar în lipsa acestor justificari e epistemologic necesar să presupunem existenta divinitatii.
Și din nou mă repet, pentru mințile simple care citesc asta. Nu folosesc termeni "pompoși" de dragul de a-i folosi. E necesar sa ma exprim cat mai clar și eficient. E vina ta ca nu intelegi termenii astia, nu a mea ca-i folosesc.
"Motivul credintei este intotdeauna confortul dat de ideea ca cineva "are fraiele" universului"
Greșit. Fiecare are motivul sau pentru care crede ceva și e complet imbecil și arogant sa presupui scopul pentru care cineva crede în ceva. Eu tocmai mi-am explicat motivul. Daca tu ai IQ-ul prea mic sa-l intelegi e vina ta.
Nu te flata singur(a).
Argumentele tale nu sunt nici atat de profunde incat sa fie greu de urmarit, nici exprimate prin cuvinte pe care sa le gasesc dificile.
Esti doar un "filosof" amator de mana a 17-a care crede ca prin puterea intelectului sau unic a gasit adevarul suprem si de netagaduit, la fel cum unii pariori amatori cred ca au gasit formula secreta pentru a anticipa urmatorul numar castigator la ruleta.
Imi este dificil sa ma concentrez pe "substanta" argumentului tau, pentru ca acesta nu are nici o substanta. Practic el se rezuma la "sa nu crezi într-o divinitate nu este o optiune valida", urmat de niste aberatii care incearca sa conditioneze folosirea logicii de credinta in Dumnezeu.
As fi putut sa-ti acord o firimitura de credit "filosofic" daca ai fi fost capabil sa porti o discutie detasata pe tema "are universul nevoie de un creator".
Dar doua lucruri te descalifica iremediabil:
1) Esti convins de faptul ca detii dovezi obiective si indisputabile ale existentei lui Dumnezeu (pe care in mod evident nu le posezi pentru ca acestea nu exista), ceea ce face discutia inutila
2) Tu nu te limitezi la a crede in existenta unui creator, ci trebuie neaparat sa imbraci aceasta credinta in hainele si mitologia crestina. Ceea ce-mi spune ca esti mai putin un filosof epistemolog si mai mult un om care are nevoie ca povestea lui favorita sa fie adevarata.
O discutie despre originile universului si natura realitatii poate fi o discutie intelectuala stimulanta. Dar nu este o discutie pe care o pot purta cu o persoana care crede ca un creator al universului se intrupeaza intr-un om care vindeca leprosi si multiplica pesti.
Sunt peste 5000 de zei, și peste 3000 de religii și secte diferite, de ar fi fix religia creștină răspunsul corect. Sincer, am avut momente când credeam sincer că voi muri, de pildă când am avut acu câțiva ani operație de deviație de sept, eram la reanimare, avuse o noapte ca naiba, respiram greu și nu mă prea gândeam în clipa aia că urma să supraviețuiesc peste noapte. Nu prea m-am gândit nici la Dumnezeu, nici la satana, nici la viața de apoi. Singurul sentiment era incertitudinea, și un sentiment de liniște ciudată, similar și comparabil cu cel ca acela când te uiți la un serial lung, ajungi la ultimul episod, și după ce vezi cum se termină acțiunea, ai un sentiment de împăcare de sine. Eh acela e răspunsul minți când ai senzația că totul se sfârșește. E pace, și nu o pace d'aia "divină" e un calm, ca un calm urmat după o furtună groaznică. Dincolo de senzația aia, nu îmi puteam imagina nici cerul, nici iadul, știam doar că urma să închid ochii, și mă opream din respirat și aia era. Moartea! Nimic supranatural. De murit, murim cu toți, și totul are o durată de viață pană la urmă. Omul, nu e o ființă mai specială. Deci mă gândesc la iad, dacă o fi din nou să mor? Nu, sentimentul religios mă lasă rece în clipele alea, pot încerca să simt ceva sacrosanct în acele clipe apoteotice, dar e un non-sens. Pur și simplu mor, restul evenimentelor după ce se presupune că "trec pragul" odată ce creierul e scos din uz, sunt un mister. Sentimentul e de incertitudine, de preconizare necunoscut și e o încercare timidă de a înțelege noțiunea de inexistență.
Https://en.wikipedia.org/wiki/There_are_no_atheists_in_foxholes
sigur, problema e ca eu nu cred in religie, prea multe chestii muuuuult prea IMBECILE, de gen in rai o sa plutesti pe un norisor si o sa asculti muzica de harpa, si o sa fiu INNEBUNIT ABSOLUT de plictiseala in 5 minute... maxim, dupa care o sa incerc sa ma sinucid la ideea ca intreaga eternitate voi face numai chestia aia innebunitor de plictisitoare
raiul tau SUX... RAU, si sa nu cumva sa indraznesti sa spui ca nu o sa fie asa, atat timp cat religia ta o spune, pentru ca se numeste ca nici tu nu crezi cu adevarat in religia aia
De ce să mă gândesc că mă duc în iad când știu că acesta este doar o fantezie a minților neștiutoare și credule? Mă bucur de cât timp îmi mai rămâne de trăit și îmi accept moartea cu seninătate, că oricum nu are rost să sufăr și să mă frământ dacă tot trebuie să mor o dată.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
