Probabil ați întâlnit si voi cazuri de genul.
De ce anumite persoane când ajung la o anumită vârstă încep să se răzvrătească și să dea de pământ (teoretic și practic) cu regulile pe care le-au respectat până atunci?
Nu, nu, aici nu mă refer la infractori și adolescenți teribiliști, ci la persoane adulte, de 25 sau chiar 30 de ani, care în toată copilăria lor au fost timizi și rezervați, elevi model, fără vicii, sfioși dar care dintr-o dată devin curajoși, amatori de senzații tari, pe scurt: încep să guste din toate chestiile interzise, creând multă surprindere celor din jurul lor, care le zic: "Nu mi te-aș fi imaginat niciodată pe tine făcând lucrul cutare".
Ce explicație există pentru această schimbare?
Credeți că acele persoane erau de fapt în adâncul lor rebele dar datorită constrângerilor sociale se autocenzurau sau nu conștientizau nici ei că sunt de fapt așa?

Pt ca trebuie sa vada si alte placeri in viata, sa ajunga asa departe trebuie bani apoi cand are mai multi bani isi permite mai multe. In ro nu se pune pentru ca tot in datorii ramane daca se baga la provident.

Pai si-au dat seama cat de fraieri erau inainte, si dupa aia s-au trezit sa-si traiasca viata cu adevarat, nu sa aiba niste reguli aiurea nejustificate care-i bloca sa traiasca viata la maxim.
Normal ca in adancul lor erau asa. Ca daca nu erau asa, nu se schimbau niciodata.

Te mai schimbi pe parcursul vieții, poate nu asa la extrem, dar cu timpul capeți mai mult curaj și începi sa îți faci propriile reguli

A intrat nebunia lui Juvel in ei.

Se intampla atunci cand un om traieste o dezamagire capitala, cand isi da seama ca desi a jucat dupa reguli, nu si-a batut joc de viata in mod voit/constient, totusi viata nu l-a rasplatit cu ceea ce i-ar fi placut lui. In momentul in care acel om ajunge in punctul in care considera ca e prea tarziu ca viata sa mai livreze ceea ce l-ar satisface (l-ar fi satisfacut) pe el, se razvrateste, nu-i mai pasa...mai pe romaneste, isi baga poola in ea de viata.

Fiecare suntem cate o combinatie unica de gene si de trairi. De-asta unii se descopera pe sine la cinci ani, iar altii la abia 25 sau 30.

Și-au tot refulat stările când deodată și-au simțit inima zburând, și cum tot ce zboară se mănâncă, le-a înghițit-o diavolul.

Probabil în adâncul lor erau rebeli, dar din cauza timidității sau anxietății sociale nu puteau să fie așa cum dorea sufletul lor.

Sunt genul de copii care mai puteau fi salvați, încă pot, nimic nu e fără antidot, dar depinde mult de nivelul fiecăruia de pregătire al valorilor reale și la câte din ele a renunțat, le'a înlocuit sau crede că dacă nu le arată le poate pune în practică oricând. Înafară de faptul că omite grav tânărul/tânăra în cauză că ce nu e antrenat nu poate participa chiar și fiind vorba de o particulă a caracterului nu de tot fizicul, mai este următorul fapt; un zâmbet bun (la modul stare superpro & cool nu e forțat, condus sau dirijat) și sigur are simțământul ăsta dacă a crezut că e timpul pentru a gusta din viață maxim pentru totdeauna. Eu cred că doar a așteptat un moment matur să poată experimenta în comfort, siguranță și idealism bunătățile vieții, trebuie doar să știe că asta nu va fi pentru totdeauna și că atunci când se va termina, viitorul ei prezent va depinde strict de ce a ales atunci când ceea ce își dorea cel mai mult și cu orice preț îi spune că doar așa poți fi fericit/ă tot restul vieții. Atenție! Restul vieții e cam mult față de un singur moment/experiență al ei. Succes