Stiti cand sunt acele nopti in care ascultalti muzica la casti si va ganditi la lucruri profunde si la ce ati vrea sa faceti diferit in viata noastra etc? Pai, cam asa e la mine in momentul de fata in fiecare noapte.
Fiecare zi e un ciclu repetativ: te trezesti, ziua trece te culci iar incepe un nou episod dintr-o zi noua. Este foarte interesanta viata oamenilor daca stai sa te gandesti, fiecare avem un scop unul mai maret ca altul dar fiecare unic in parte. Pierdem vremea construind lucruri bune si rele in viata noastra trecatoare, ne facem rau unul altora si ne ranim unul pe altul pentru niste lucruri trecatoare care vor face parte din trecut in istoria facuta de noi la un moment dat odata cu noi. Noi facem parte dintr-o planeta care ea face parte dintr-un rand de planete din sistemul solar care face parte dintr-o galaxie invecinata cu alte zeci de galaxii. Oamenii mereu vor sa aiba un lucru maret pe care sa il urmeze sau sa ajunga, visam la un anumit paradis si la un loc unde "ceilalti" oameni ajung, religii in care milioane de oameni cred si religii cu care acesti oameni folosesc ca pe o unealta sa ii ranesca pe ceilalti din jur. Am evoluat si continuam sa evoluam, dar pana unde vrem sa evoluam? Ce punct vrem sa atingem? Banii,iubirea, socializarea,prietenii, educatia, reputatia, frica sunt niste lucruri care fac parte din constiinta bilioanelor de oameni. Mii de ganduri impartite pe mai multe carari, mereu noi vrând mai mult decat avem. Dar intrebarea mea este: care e rostul la toate lucrurile acestea? La tot ce se intampla in jurul nostru? Cand de fapt totul va fi uitat si totul se va termina la un moment dat? Mereu noi ne uitam la cer in gol si ne gandim "care ne este rostul? Cu ce scop noi existam generatii de generatii pe acest pamant? Existenta noastra pe pamant temporara este ca un fel de test/examen ca la scoala, iar noi trebuie sa alegem variantele, corecte? Ce este mai departe de luna, de galaxie? Dar, intrebarea cea mai buna este cand noi vom muri ne vom duce intr-un alt loc etern sau vom disparea pe vecie?
Astea sunt niste ganduri care ma bantuie mereu in fiecare noapte si nu pot sa mi le scot din cap, nu vreau un raspuns la ele. Doar am vrut sa impartasesc modul meu de a gandi cu voi. =)
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Exista întrebări și răspunsuri, fiecare după cum credem. La unele întrebări nu exista răspunsuri dar asta poate sa însemne doar ca nu știm noi răspunsul nu ca nu exista un răspuns
Hai ca incerc eu sa-ti raspund, ceva mai simplu decat cere intrebarea. Banuiesc ca ai o varsta la care mintea ta isi permite sa zburde fara tinta spre necunoscutele universului, de aici si nedumerirea ta. Maturizandu-te (biologic si mental) dar si schimbandu-ti statutul actual, analogiile pe care le faci acum vor disparea treptat si intrand realmente in pulsul vietii, vei fi obligata sa dai piept cu alte provocari ale vietii de o natura ceva mai serioasa si scopurile vor prinde forma. Vei termina o scoala, iti vei intemeia o familie, vei avea pentru ce lupta si vei constata ca o viata de om nu e suficienta sa realizezi toate scopurile propuse.
La ultima intrebare am placerea sa-ti impartasesc convingerea mea despre ce se intampla cu noi dupa moarte.
Am facut multe investigatii in legatura cu acest argument si am concluzionat cea mai plauzibila explicatie.
Ca sa intelegi mai usor iti explic ce este viata. Este acel segment temporal in care am intrat in momentul nasterii noastre si pe care il parasim cand murim. Omul este costruit din doua corpuri, cel organic si cel energetic. Intrand in aceasta dimensiune pe care o numim viata, corpul energetic ocupa acest corp organic, il consuma apoi il paraseste, intrand apoi intr-o alta dimensiune, cea dupa moartea biologica.
In consecinta, acea energie care paraseste corpul organic este eterna pentru ca are acceasi componenta ca si Universul insusi.
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
