Te-ai gandit vreodata sa renunti la toate visurile si sa stai la locul tau acolo sa nu mai lupti in zadar pentru niste dorinte care nu se indeplinesc?

Nu.
Primul pas spre a imi indeplini visul, este sa am un vis.
Al doilea pas, ca sa imi indeplinesc visul, este sa sper mereu.
Al treilea pas ca sa imi indeplinesc visul, este sa actionez si sa nu renunt.
Daca am inceput sa fac acesti pasi, voi reusi sa ii fac si pe urmatorii. Totul tine de vointa. Speranta moare ultima, deci niciodata nu o sa renunt la visele mele.
Chiar daca mor, si nu am reusit sa imi indeplinesc visul, va muri si speranta deodata cu mine, dar nu inaintea mea.

Cu vreo 6 ani in urma am inteles asta.

Ceea ce vrei sa semnifici rezulta intr-o persoana nepasatoare, inconstienta ori lenesa sau mai bine zis fricos care se izoleaza.(parerea mea)

Se pare ca visurile si planurile pe care ni le facem sunt forta care ne determina pe cei mai multi sa continuam jocul vietii.
Da, personal am trait acest sentiment des. Ca orice as face, tot aia e. Ca oricate planuri de durata mi-as construi... Nu merita. De aceea, am decis sa traiesc clipa. Sa ma bucur mai mult de lucruri marunte pe care le pot face acum. Sa citesc o carte a unui autor care ma fascineaza. Sa gatesc ceva atipic. Sa petrec timp afland lucruri noi despre pictorii si muzicienii care imi plac si sa ma bucur de operele lor. Sa aflu lucruri noi legate de stiinta. Toate se pot intampla destul de repejor, in cateva minute sau ore. Mi-am luat gandul de la lucruri majore. De mult. Nu imi pasa neaparat ce voi face la finalul facultatii. Imi voi lua o slujba decenta, poate, ca sa fiu lasata in pace de ai mei. Dar nu voi tine cu dintii de ea. Nu ma intereseaza sa am o casa sau masina impresionante. Nu pot conta pe prietenii de lunga durata. Dar incerc sa ma bucur de cei pe care ii numesc temporar 'prieteni'. Nu urmaresc nici sa am vreo relatie de lunga durata sau sa ma casatoresc. Daca parte din planurile astea ating realitatea, foarte bine. Daca nu, la fel de bine.