Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde Dacă genunchii mei juliți ar putea vorbi, ce multe ar spune
Eu si in prezent am semnele de la cazaturi 
Un numitor comun pentru mulți
Dupa cazaturi nasoale in care am ajuns si la urgente.
Aveam o rabla de bicicleta,, nici franele nu mergeau dar eu aveam pretentii sa merg cu viteza si fara maini, am cazut de o gramada ori asa.
Vesnicile julituri, vanatai si lovituri nu au lipsit.
Mai inveti sa pedalezi de nevoie si cand esti alergat de caini...in fond e frumos mersul pe bicicleta, e greu la inceput dar cu timpul devine usor, ca orice lucru.
Imi aduc aminte ca miscam coarnele alea in toate directiile de zici ca tremuram inainte sa fiu operat la cap sau ceva, apoi nu-mi mai aduc aminte.dar mergeam usor cu o mana rezemata de ceva ca sa nu cad 
Dar stiu ca dupa ce m-am invatat puneam piciorul pe roata din fata si incercam sa ma dau peste cap undeva unde nu era tare pamantul...mda,un geniu de mic.
Celebrele frane cu picioarele n-ai incercat? Puneai o frana de genul,, sareai de pe bicicleta?
Da,prindeam viteza si apoi bagam piciorul pe roata din fata si saream peste, da era un loc cu nisip, sa nu ma doara tare
Da mie cand mi se stricau franele nu puneam altele, tot piciorul la roata din spate il bagam, credeam ca fac economie de bani dar...asta pana sa observ ca am santuri in adidasi
Asta inseamna copilarie frumoasa,, si prin lovituri de genul gaseam distractie, amuzament si faze haioase care raman nemuritoare.
Adrenalina maxima era cand te dadeai la tara cu bibicleta pe ulita pe vale, trebuia sa pui piciorul ca atlfel intrai in balta)))))
S-au urcat 3 pe o bicicleta si s-au dat de pe un deal la tara, s-a rupt bicicleta in doua, coarnele si de la mijloc, au venit aia cu vanatai si roti in mana )
Acum multi au amintiri legate de sex la 13 ani, droguri, jocuri pe pc si altele, e trist, dar aia e.
Bwhahahahaha))))
Asta e copilarie frumoasa, am prins-o pe aia misto, e cel mai trist ca pustii din ziua de astazi asimileaza distractia cu lucrurile zise de tine...numai distractie nu e aia.
Zilele de vara in care uitai complet de foame si de sete, fiind non-stop pe afara la fotbal, veneai acasa cu adidasii rupti, tricourile pline de murdarie, dar aia era distractia din punctul meu de vedere.
Cu un mincinos care-mi este si var, tinea saua din spate si eu il tot intrebam, din cand in cand, daca ma tine, cand m-am uitat in spate era la o distanta considerabila de mine. Aveam vreo 6 ani. Semne de buna purtare de pe urma mersului cu bicicleta n-am avut, o singura data imi sarise lantul de pe pinioane, dar am avut grija sa nu ajung pe jos.
Am luat-o progresiv de la o tricicleta de plastic, la bicicleta cu roti ajutatoare la inceput pana cand sa le dau jos. Apoi am trecut la biciclete din ce in ce mai mari, pe masura ce cresteam. Pur si simplu mi-a placut prea mult.
Nu suportam acele rotite ajutatoare, l-am pus pe tata sa le dea jos si am invatat, am cazut de multe ori, aveam cam 5 ani.
12 ani, venea viitura, prea gras ca sa fug, prea lent ca sa ma catar in copaci. Postasul isi lasase bicicleta la poarta si zabovea mult in casa, nu stiu ce facea...
Acum impart scrisori si pensii, o fi genetica treaba sau nu-mi dau seama daca venea des...viitura 
Pe afara mergeam cu o bicicleta cu roti ajutatoare, dar mai exersam si in casa (fara roti ajutatoare); avem un hol lung, apoi intram in sufragerie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
