Vedeți normal faptul ca un om introvertit, rezervat, oarecum timid sa aibă momente când trece în extrema cealaltă: nonșalant, sigur pe sine?

Vin cu un exemplu la întrebare.
Să zicem că ești sef/a.
Ai un angajat tăcut, dar și dintre cei mai eficienți. Adaug că ai fi un/o șef/a bârfitor/oare și din când în când, malițios/oasă.
Ai incercat la început să te apropii de angajatul cu pricina, dar te-a tratat cu răceală.
L-ai lăsat în plata lui dar nu prea ți-a convenit.
Într-o seara, va întâlniți inopinat la un restaurant.
Ambii stați la mese diferite, așteptând pe cineva.
Angajatul te observa, ridica sprâncenele, zâmbește, se ridică și vine spre tine. Are un mers țanțoș, dar nu deranjant. Te salută și nonșalant se așează la masa cu tine, paralel de tine. Se lasă cu tot spatele pe spătar, pune picior peste picior și începe să-ți zică următoarele:
"Bună seara! Ce faceți? Cum vi se pare ambientul?" Îi răspunzi apoi el replica:
"Apropo, cât așteptăm, mi-am adus aminte de un citat care zice cam așa: mințile luminate discuta idei, mințile mediocre evenimente iar mințile mici, oameni. Mi se pare evident în multe situatii." Te privește fix în ochi la ultima fraza. Tonul vocii sale e degajat. Întoarce capul. Un prieten de-al lui intra pe ușă. Angajatul se ridică și mai zice, rânjind strengareste: "V-am salutat!"
Se ridică și pleacă.

Cum ți se pare atitudinea lui total diferita de cea de la job?
De ce crezi că a ales tocmai acel citat și de ce un citat tocmai despre bârfă?

"un om introvertit, rezervat, oarecum timid sa aibă momente când trece în extrema cealaltă"

clar da, la un moment dat trebuie să refuleze și el intr-un anumit mod

Si mie mi se pare normal. Cred ca foarte multe persoane acumuleaza energia pe care si-ar folosi-o pentru a fi extrovertite
si o stocheaza in alte moduri. Mi-e greu sa accept ca e asa cum se tot spune de ani buni, ca introvertitii nu au energie sau trebuie timp de pauza mereu pentru a se reincarca. Fiindca am fost in aceasta postura, eu concluzionez acum ca de fapt nu gaseam energia sau nu voiam sa mi-o cheltui, nu ca nu o aveam, fie pentru iesiri sociale dese sau altceva care presupunea un efort.

As mai spune ca cei extrovertiti isi elibereaza energia constant in orice situatie, pe cand cei etichetati introvertiti, in situatii tensionate, o elibereaza cu o putere mult mai mare, e practic sub presiune.

Multe persoane sunt total altcineva la job fata de acasa sau mediul social, care nu tine neaparat de acest mediu formal, ci de cel familiar.Si asta mi se pare perfect normal. Avem dreptul la limite in ce priveste dezvaluirea personalitatii, iar considerand ca la locul de munca interviul nu se incheie vreodata din cauza colegilor bagaciosi sau barfitori, e de inteles de ce unii adopta latura timida, rece, nonsalanta ca un mecanism de aparare.
La nivel psihologic sigur ca sunt mai multe nuante, poate persoana nu se simte in stare, are sindromul impostorului, nu vrea probleme deci face pe angajatul umil etc. Dar asta e alta discutie?

Introvertitii devin fix opusul cand dau peste persoane pe care le plac. La finalul zilei ar trebui totusi sa ne dam seama ca nu exista extrovertiti si introvertiti, ci doar un mix de procente diferite intre acestea doua, pe care fiecare le stabilim in functie de context, situatie, stare etc.

Faza cu citatul e amuzanta si tind sa cred ca provine maidegraba dintr-un film decat din viata reala. Evident, e o referinta la interrelationarea dinte colegi sau la relatia sef-angajat.

Dacă ești un șef bârfitor și malițios, înseamnă că nu ai prea multe prin cap.
Așa că te poți ațtepta la orice fel de reacție din partea angajaților.
Cea mai mare eroare/greșeală a unui șef, e să considere că dacă el e șef, atunci obligatoriu e și cel mai deștept/inteligent dintre toți. Mare greșeală.
Angajatul din exemplul tău, a vrut să i-o tragă finuț peste bot șefului bârfitor. Și asta mare greșeală.
Unui prost nu-i spui niciodată că e prost. Pentru că, obligatoriu e și răzbunător. Așa că angajatul s-a răcorit, dar are toate șansele să rămână fără loc de muncă. (și ca să fiu corect până la capăt, nici angajatul nu excelează în inteligență dacă a procedat așa )

Nu e deloc asa, eu nu am intalnit vreun patron sa se comporte exceptioonal, toti au basini in cap figuri si se cred superioiri fata de toti angajatii, li se urca la cap la un moment dat.