Ai renuntat vreodata la a incepe o relatie cu cineva deci il placeai din cauza dezamagirilor din trecut?
Ordonare:
După relevanţă
Am avut mici relatii doar in mediul virtual si de curand am intalnit aici pe TPU un băiat isteț si cuminte.Relațiile la distanta nu tin si mi-era frica sa ma atasez de acesta pentru ca am fost mereu in trecut data la o parte.Desi stiam ca totul se petrece in mediul virtual...
A spus ca tine la mine si ca a suferit dupa cateva fete in jocuri, deoarece nu a avut niciodată prietena in viata reala.
Din cauza trecutului i-am spus ca vreau sa rămânem doar amici si ca nu e genul meu.Si ghici ce.
M-a dat si el la o parte dupa un timp.
Eram sigura.Nimeni nu poate rezista o luna cu mine. =]]
Norocul meu ca pana acum nu am iubit vreodata in acel sens cu adevarat sau am suferit de pe urma acestor"relatii".
RăspundeSi eu am vorbit cu o fatuca de aici de pe TPU 2 anii pana am aflat ca avea iubit real in acelasi timp, bine nu aveam o relatie cu ea sau ne dateam mesaje de iubire, dar sti chestia aia e bine sa o spui ma am iubit, cred ca esti ca mine prea multe asteptari ai, prea repede te ateasezi apoi suferi
Răspunde
Acea fata probabil te vedea drept un amic.
Si daca stia ca ai sentimente pentru ea poate si-a dat seama de asta prea tarziu.E destul de greu sa ii spui unui prieten ca esti deja intr-o relație cand stii ca simte ceva pentru tine.Nu ca as fi facut asta.Iar vorbesc inutil, nici măcar nu cunosc in detaliu situația...
In fine...
"Cred ca esti ca mine prea multe asteptari ai, prea repede te ateasezi apoi suferi".
Nu am asteptări de la altii..asteptări am avut la inceput, acum mai mult vreau sa vad pana unde rezista cel care vrea sa înceapă ceva cu mine, chiar daca e in mediul virtual.Majoritatea nu trec de prima luna.Sunt indiferenta si rece.
Ar trebui sa faci la fel daca nu vrei sa fi rănit.
Când simti ca te atasezi de o persoana incepe sa te distantezi pentru a vedea cat te iubeste aceasta.Cât rezista fara sa-ti faca reprosuri sau sa te dea la o parte.Un fel de test.
Si de suferit nu sufăr, doar ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva si cand avea persoana dispare e destul de neplăcut.Si fara sa simt ceva ma obisnuiesc repede sa port conversatii cu altii si apoi ma simt incompletă.
La inceput simteam ca tine, dar dupa ce realizezi in ce lume trăiesti..printre ce oameni traiesti aceste sentimente se diminuează si dispar.
Totusi ma simt mai mereu singura si inutilă.
Eu nu cred ca esti inutila sincer, cred ca esti doar prea sincera pentru lumea in care traiesti, posibil ca ai dreptate referitor la fata aia
Hei...ai doar 27 de ani.Nu te gândi la finalul povestii, gandeste-te la clipele petrecute împreună.Si daca aceste amintiri te efecteaza accepta-ti trecutul bucuros sau sterge totul cu buretele si incearca sa ai parte de noi experiente mai plăcute ca cea de dinainte. Poate iubirea e trecătoare, dar nu o trăim gandindu-ne la final.
O trăim pentru a întâlni oameni noi si a ramane cu amintiri plăcute.
Daca o poveste de termina începe alta.
Nu conteaza de cate ori ai fost dat la o parte sau rănit, conteaza cum ai reusit sa iesi din fiecare situație cu un zâmbet pe buze si sa incerci din nou pana la final.
Nu stiu de ce spun asta... =]]
Dar...doar fi tu insati.Fi indiferent si împlinit pentru a lasa regretele cu usurinta in urma.
Sincera? Asta e motivul pentru care ceilalti nu ma suporta.Vad asta mai degrabă drept un defect.
Aceasta sinceritate ma va distruge curand. =]
Tu nu trebuia sa fi dormit pana acum?
Nu e niciun test, e doar o tâmpenie. Crezi că oamenii sunt de că cat si probabil si că viata e aiurea, dar tu o faci să fie așa. E patetic cum poti să gândești atât de defect. Crezi că majoritatea nu trec de prima lună pentru că sunt superficiali sau nu vor ceva serios de la tine. Nu e ca si cum te-ar cunoaște de o viață și ar vrea să fie cu tine și nu ar renunța niciodată la tine pentru că simt ceva intens si bla bla. Sunt oameni cu acces la internet care vor să te cunoască iar tu ești rece, indiferentă și te distanțezi de ei după un timp, dar speri ca ei să n-o facă. Tu pe ce planetă trăiești? Mai toti avem crize din astea existentiale la un moment dat in viata cand vrem sa fim acceptati si iubiti si că caturi de genul. Tu crezi că dacă iubești, nu renunți la o persoană oricât de aiurea ar deveni ea (rece, ignorantă).
Tu te distantezi ca să nu fii rănită, iar prin asta tu ești cea care rănește. Te plângi de lumea în care trăiești și de oamenii aiurea când de fapt tu ești cea aiurea și cei ca tine fac lumea un loc de că cat. Și nu doar pentru că ai fi indiferentă, ci pentru că ești ipocrită și încă câteva lucruri pe care nu le pot spune aici.
Spui că norocul tau "e ca pana acum nu ai iubit vreodata in acel sens cu adevarat sau ai suferit de pe urma acestor"relatii". Păi evident că nu ai suferit, când nici măcar nu ti-ai dat ocazia să simți ceva.
As putea scrie toată ziua, dar fac cancer dacă mai citesc ce scrii.
"Din cauza trecutului i-am spus ca vreau sa rămânem doar amici si ca nu e genul meu.Si ghici ce.
M-a dat si el la o parte dupa un timp.
Eram sigura.Nimeni nu poate rezista o luna cu mine. =]]"
Nici nu are rost să comentez asta.
Oricum, esti oficial cea mai ipocrită de pe site.
Pai cred ca si tu esti vinovat in cazul asta ray, ea probabil nici nu stia ca simti, si tu nixi nu i-ai dat de inteles... Ea voia un prieten, tu o iubita, niciun nu ati vorbit de asteptarile voastre de la celalapt deoarece ati mers de la premisa gresita ca sunteti pe aceeasi unda.
Si ca sa raspund la intrebare o singura data am respins o tipa pentru ca aveam o stare proasta si nu voiam sa o fac sa sufere, plus ca eram doar amici.
Egal man numai conteaza asta, m-am convins de fetele din ro, da vad si de alea de afara
Eu mereu sunt vinovat ca cred in tarfe, si sunt de acord cu asta
Ce m-a amuzat acest raspuns...nici măcar nu-mi cunosti situația, nu?
Iti voi răspunde la toate afirmațiile "ipocrite".
"Nu e niciun test, e doar o tâmpenie."
Ce te face sa crezi faptul ca e o tampenie? Ai incercat sa vezi daca e asa?
"Crezi că oamenii sunt de si probabil si că viata e aiurea, dar tu o faci să fie așa."
Când am spus ca toți oamenii sunt de ****? Am spus de nenumărate ori ca nu trebuie sa generalizăm.
Nu exista doar oameni rai sau doar oameni buni.Nu am nimic impotriva celorlalti, pur si simplu n-am gasit pe cineva ca mine.Ca nu vreau sa am relatii sau prieteni e o alta poveste.Nu cred in iubire, e o opinie personala.Dar spune-mi tu cand am zis ca TOȚI oamenii ar fi la fel?
Nu mi-ai citit din răspunsuri, deci nu comenta.Aceste acuzații aduse la adresa mea sunt lipsite de sens din moment ce nu ma cunosti in viata reala.
Si nu, nici viata nu mi se pare aiurea.Dimpotriva...viața e tot ce am.Pana si durerea e un sentiment.Un sentiment care te face pe tine om, sa te simti viu.
Daca as spune ca urăsc viața ar fi ca si cum as spune ca urăsc tot si ca ma urăsc si pe mine însumi.
Ma iubesc asa cum sunt si iubesc si mediul înconjurător.
"E patetic cum poti să gândești atât de defect. "
In anumite privinte toti gândim defect.Inainte sa spui asta ar fi trebuit sa te uiți în oglindă si sa te gândesti la toate persoanele pe care le-ai rănit si la greselile făcute.
"Crezi că majoritatea nu trec de prima lună pentru că sunt superficiali sau nu vor ceva serios de la tine. Nu e ca si cum te-ar cunoaște de o viață și ar vrea să fie cu tine și nu ar renunța niciodată la tine pentru că simt ceva intens si bla bla. "
Când am spus ca ar fi superficiali?
Nu eu ma duc sa ma rog de ei sa ma accepte.Ei o fac si mi se pare si mie cam ciudat din moment ce nu ii cunosc in viata reala.
Sunt de acord pentru ca nu vreau sa-i rănesc...Plus ca atunci cand refuz pe cineva acela rupe orice legatura cu mine.De la doi amici apropiati care vorbeau zilnic la doua persoane necunoscute una alteia.Nu e atat de usor.Dar fiind in mediul virtual nu am nimic de pierdut, nu?
"Sunt oameni cu acces la internet care vor să te cunoască iar tu ești rece, indiferentă și te distanțezi de ei după un timp, dar speri ca ei să n-o facă."
De fapt...sunt întotdeauna astfel.Rece si indiferenta.
Nu am fost asa mereu, dar mediul înconjurător m-a schimbat.
Nu sunt prea sociabilă si mi-e greu sa pornesc sau sa continui o conversatie.
Nu sper ca ei sa nu se distanțeze.
Dar fiind plictisitoare mi-e frica sa nu-i pierd in special ca amici.
Cât timp am avut relații in mediul virtual m-am purtat normal cu majoritatea pana la final.De restul m-am distanțat,adevarat.Dar am facut asta fara a-mi sa seama sau pentru a vedea daca se vor obosi sa se intereseze de mine. Poate e o prostie, intr-adevar, dar sunt sensibila si ma las usor ranita de cei din jurul meu.
Nu stii de cate ori am fost data la o parte, atât in viata reala cat si in mediul virtual.De ce? Pentru ca comportamentul meu respinge.
"Mai toti avem crize din astea existentiale la un moment dat in viata cand vrem sa fim acceptati si iubiti si că caturi de genul. "
Eu nu vreau sa fiu iubita.
Am o familie care peste cativa ani se va destrăma.
Nu eu cer sa fiu iubita, altii o fac.Si accept din politete sperând ca poate intr-o zi voi avea ocazia sa învăț ce inseamna iubirea.
Daca se ofera ocazia spune-mi tu..De ce nu ar trebui sa accept? Nu am nimic de pierdut.
"Tu crezi că dacă iubești, nu renunți la o persoană oricât de aiurea ar deveni ea (rece, ignorantă).
Tu te distantezi ca să nu fii rănită, iar prin asta tu ești cea care rănește".
Din nou, din fire sunt rece si câteodată ignoranta.Ce rost are sa depun efort intr-o relație stiind ca nimănui nu i-a placut pana acum de adevarata eu?
Nu imi place sa traiesc intr-un vis, sper ca poți intelege.
Ma distantez doar în anumite cazuri si pe perioade scurte, in jur de 2-3 zile.Si nu am rănit pe cineva pana acum, eu sunt cea care a fost mereu prea politicoasă si pe urma data la o parte.Nu e vina mea ca sunt tacuta si retrasă.
"Tu pe ce planetă trăiești?"
Pamant cred.
"Te plângi de lumea în care trăiești și de oamenii aiurea când de fapt tu ești cea aiurea și cei ca tine fac lumea un loc de că cat. "
Din nou,cand m-am plâns de lumea in care trăiesc? Ma plâng de anumite lucruri din ea, ceea ce e si normal, dar desi nu e perfecta iubesc lumea asta pentru ca e unica.
Si cu oamenii...o parte sunt aiurea, nu toti.Ma plang si eu normal de acele persoane care se joaca cu ceilalti, care vor sa vada suferinta si distrug ce ii inconjoara din placere fara a se gandi la consecinte.Nu cred ca e bine sa generalizăm, fiecare e diferit.
M-ai jignit profund deoarece comentezi fara sa-mi fi vazut cel putin 40% dintre răspunsurile date altor utilizatori.
Nu am spus niciodată ca imi urăsc viața, ca urăsc tot ce ma înconjoară sau ca urăsc TOȚI oamenii.Desi am trecut prin destule nu urasc pe nimeni si nimic.Si nici nu am urat vreodata.
Nu pot sa urăsc ceva fara motiv daca nu ma urasc pe mine însămi.
Si nu sunt aiurea, sunt doar eu.As fi aiurea daca in ciuda comportamentului meu as incerca sa imi fac prieteni sau sa ii oblig pe altii sa se ataseze de mine pentru a ma simti ceva. Nu cred ca am facut vreodata pe cineva sa mă urască.
Adica...tu ma jignesti fara sa ma cunosti.Aici poate tu esti cel aiurea si de cct pentru ca nu poți accepta si alte opinii.Nu accepti un om pentru ca acesta e rece si indiferent.
Te-ai gandit vreodata de ce acel om e astfel? Trecutul lui? Mediul in care a crescut? Nu cred ca ai facut asta si tii la opiniile tale.Tu esti cel defect aici.
"Si nu doar pentru că ai fi indiferentă, ci pentru că ești ipocrită și încă câteva lucruri pe care nu le pot spune aici."
De unde stii ca sunt ipocrita?
Ai avut vreodată o conversatie cu mine aici si nu stiu eu?
Mi-ai vazut toate intrebarile si raspunsurile si nu stiu eu?
Ne cunoastem in viata reala si nu stiu eu?
NU! Tu esti ipocrit in momentul de fata deoarece judeci fara sa te uiți la tine.Din anumite puncte de vedere sunt mai buna ca tine.Si tu ai punctele tale forte si respect asta.Dar sa vii de nicăieri si sa ma jignesti fara a ma cunoaste te face pe tine ipocrit, de cct si lipsit de sentimente.Nu cred ca am jignit vreodata aici pe cineva pentru ca si-a spus opinia. Uita-te la tine inainte de a comenta.
"Din cauza trecutului i-am spus ca vreau sa rămânem doar amici si ca nu e genul meu.Si ghici ce.
M-a dat si el la o parte dupa un timp.
Eram sigura.Nimeni nu poate rezista o luna cu mine. =]]"
Da, voiam sa rămânem amici deoarece nu ne trimiteam mesaje de iubire. Vorbeam deschis unul cu celalalt si ne înțelegeam, dar nu precum o pereche, ci mai degrabă ca un frate si o sora.Inainte sa se atașeze cu adevarat de mine i-am spus ce simt cu adevarat.Am procedat gresit? Si e adevarat, nu era genul meu.Desi ne înțelegeam eram opusi.
I-am spus ca vreau sa ne purtam cum o făcusem pana atunci, deoarece ne purtam ca doi frați desi el a vrut de la bun inceput o relație cu mine ca intre iubiti.
Am vrut sa fim prieteni, l-am ascultat si el pe mine, mi-a spus ca nu se va plictisi de caracterul meu si in final m-a dat la o parte.
Oare de ce? Pentru ca i-am spus ca imi place drept prieten.Ar fi trebuit sa mint?
Nu mai vorbi fara sa-mi cunosti situația.Lucrurile sunt mult mai complicate.
Si da, am vrut sa rămânem amici deoarece în trecut cand un amic imi devenea iubit rupea la scurt timp toate legăturile cu mine.Nici amici nu mai vroia sa rămânem. Dupa un timp apare frica.E normal, nu?
Dar din nou, motivul principal pentru care i-am spus asta a fost deoarece asa am simtit.
"Spui că norocul tau "e ca pana acum nu ai iubit vreodata in acel sens cu adevarat sau ai suferit de pe urma acestor"relatii". Păi evident că nu ai suferit, când nici măcar nu ti-ai dat ocazia să simți ceva."
Te inseli.Mi-am dat-o de nenumărate ori ocazia de a simti, dar nu cred ca pot iubi pe cineva din mediul virtual.Mai degrabă simt nevoia sa vorbesc cu cineva.Sa ascult si sa fiu ascultata.Ca amici...
"Nici nu are rost să comentez asta.
Oricum, esti oficial cea mai ipocrită de pe site."
Daca eu sunt ipocrita tu esti un gunoi. =]
Pai in primul rand ea stia ce simti? Daca nu, nu nici ea, nici tu mai vinovat ca ea, ci pur su simplu ati avut asteptari complet opuse. Daca niciunul nu ati trasmis semnale a ce vreti unul de altul cine e de vina? Daca stia ca simti ceva pentru ea, si ea nu ti-a zis ca nu e interesata e cu totul altceva Ray. Fii sincer cu tine, care era de fapt treaba? Ea stia ce simti? Ti-a dat de inteles ca te place, sau tu ai intepretat situatia asa, iar ea iti interpreta sentimentimentele doar ca o amicitiei. Uite nu poti sa zici ca toate femeile sunt tarfe, sau ca relatiile sunt fara sens, incearca sa vezi fiecare situatie retrospectiv, de ce ti-au iesit prost toate relatiil. Uite la mine de exemplu ma blochez ca e vorba sa stabilez o conversatie usoara, la acel moment pur simplu ma intimed, si evident ca nu se ajunge nicaieri asa, ideea e ca trebuie sa nu ne opreasca esecurile, ci sa le privim retrospectiv, adica dupa faza cu frantuzoaica ma simteam ca naiba, dar deh, orice rau sau bun in viata trece, si atunci n-are rost sa stagnez.
Sincer acum numai conteaza asta, a fost singura in care mai aveam un gram de incredere mi-a fost dovedit ca e era ca prima mea iubita,practic doar mi-a repetat trecutul atat, eu i-am spus o data ce simt pentru ea iar ea nu a spus nimic, eu credeam ca e o fata sincera,serioasa asta m-a dezamagit, nu a fost o relatie man si pur simplu m-a dezamagit,dar nu-i ceva nou pur simplu sunt doar clonele lui fata aia atat, ma sensibilizat si boala ei,am avut si un interes din punct de vedere rational, dar asta e,referitor la tine cum ar fi sa mergi la cineva strain acasa, da trebuie cu tupeu man, fara tupeu mori de foame, stiu cum e cand placi o fata, trebuie sa gasesti una asa ca tine, de valoarea ta fizica nu una superioara tie ca atractie fizica
Am citit pe scurt și tot răspunsul tău constă in 3 idei.
1. Nu ma cunosti, nu ai dreptul sa judeci.
2. Nu am zis că toti oamenii sunt de că cat, am zis că nu trebuie să generalizăm.
3. Explicatii la chestia cu "sunt rece" si la lucrurile legate de tipul ăla de care vorbeai mai sus.
1. Eu am comentat răspunsul tău. Puțin îmi pasă cum ești tu în viața reală, dacă îmi spui că 2+2=5 o să-ți spun că ești pro st. Nu e nevoie să te cunosc ca să știu asta.
2. Si cand am zis eu ca ai zis că toti oamenii sunt aiurea?
Te plângi de lumea în care trăiești și de oamenii aiurea când de fapt tu ești cea aiurea și cei ca tine fac lumea un loc de că cat.
Vezi undeva "toti"? Că eu nu.
"Crezi că oamenii sunt de că cat si probabil si că viata e aiurea, dar tu o faci să fie așa."
Din nou, vezi vreun "toti" aici? Deci nu-mi mai spune că te acuz că generalizezi. Ah, și aia cu "crezi că viata e aiure" era doar o presupunere. N-ai avut nicio relatie reală, zici ca lumea in care traim e aiurea, oamenii (majoritatea), practic tot răspunsul tău sugera că nu ești prea veselă și iubești fiecare fluturaș din jur, scuză-mă că m-am gândit că consideri viata stupidă.
3. Ai zis că știai de la început că el vrea o relație cu tine. De ce te miri așa că s-a îndepărtat când ai zis că vrei să fiti doar prieteni? Pentru asta există fetele, pentru prietenii.
Am zis că esti ipocrită si asa si esti. Stiai că nu vrei o relatie cu el si el vrea cu tine, dar totusi ai continuat sa vorbesti cu el. Te simti mai bine să stii că e cineva acolo care iti mănâncă din palmă?
Am vorbit cu tipe la care le-am spus din prima că nu le plac, n-o să le plac si nu vreau o relatie. Au zis ca nu contează, după care, la un moment dat, au plecat. Sunt constient că e normal si nu imi pasă că au făcut-o, pentru că nu mi-a păsat de la inceput. In schimb, tie iti pasă. Poate că nu mereu, dar sunt momente in care regreti că persoana aia a plecat si te consolezi cu gândul că nu a fost ce trebuie, că dacă era, rămânea chiar dacă tu l-ai refuzat. Esti ipocrită pentru că crezi asta si pentru că te minti că el e cel aiurea aici, iar tu nu ai nicio vina, cand de fapt tu esti cea care a plecat de prima dată. Scuza-l, te rog, că nu a stiut că era un test.
"Am vrut sa fim prieteni, l-am ascultat si el pe mine, mi-a spus ca nu se va plictisi de caracterul meu si in final m-a dat la o parte.
Oare de ce? Pentru ca i-am spus ca imi place drept prieten.Ar fi trebuit sa mint?"
Nu s-a plictisit de caracterul tău, doar că nu voia să fiti prieteni. Dacă tu vrei, ia-ti un câine care să-ti mai umple golurile din suflet, pentru că niciun tip n-o să accepte să fiti doar prieteni sperand ca undeva in viitor o să-ti fie milă si-o să-i dai un pupic pe obraz. Iar când esti gata pentru o relatie adevărată, riscă, asa cum facem toti ceilalti.
.Nu ma consider a fi ipocrită, tu esti cel ipocrit deoarece nu ai comentat la răspunsul meu, ci la opiniile mele, a unui copil de 14 ani.
1.Nu iti poți da seama de personalitatea cuiva fara sa cunosti pe acel cineva in realitate, deci jignirile tale nu isi au rostul.
2."Crezi că oamenii sunt de că cat si probabil si că viata e aiurea".
De unde stii ca cred asta? Am spus-o? =]]
Sau imi citesti gândurile?
"Te plângi de lumea în care trăiești și de oamenii aiurea când de fapt tu ești cea aiurea și cei ca tine fac lumea un loc de că cat."
Alta afirmație lipsita de sens.
Când m-am plans de lumea in care trăiesc? Ma plâng de anumite lucruri din viata de zi cu zi. Poate faci si tu la fel.Dar iubesc viața. Daca n-as tine la lumea in care trăiesc as fi renuntat de mult la speranta.
Tin la ea deoarece e tot ce stiu, ce ma înconjoară si o accept.Ma plang de anumiți oameni, nu de toti. Putin imi pasa de viata celorlalti, ma plâng doar de oamenii care ma afecteaza pe mine si ce ma înconjoară.Nu e normal?
"Crezi că oamenii sunt de că cat si probabil si că viata e aiurea, dar tu o faci să fie așa."
"Din nou, vezi vreun "toti" aici?"
Prin "oameni" la ce te-ai referit?
La majoritatea, nu?
Pai spre dezamăgirea ta nu ma plâng de majoritatea deoarece atata timp cat actiunile lor nu ma afecteaza nu imi pasa.
Deci nu ma pot plânge.
" Zici ca lumea in care traim e aiurea, oamenii (majoritatea), practic tot răspunsul tău sugera că nu ești prea veselă și iubești fiecare fluturaș din jur".
Când am spus ca lumea in care traiesc e aiurea?
Majoritatea oamenilor probabil sunt nepăsători si acționează fara a se gândi la consecințe fiind interesati de distractie si propria placere, dar nu imi pasa. Poate asta e adevarul.Nu stiu,dar sunt înconjurată de nenumarate persoane si prin comportamentul copiiilor din scoala mea,a familiei mele si a cunostintelor imi pot da seama de faptul ca sunt falsi.
Poate ma însel,poate asa sunt doar persoanele care ma înconjoară,dar cat timp sunt pe langa ei mi-e greu sa imi schimb impresia despre oameni.
E opinia mea, dar nu imi pasa pentru ca dupa cum am spus si mai sus nu ma afecteaza cu nimic.
Fiecare cu viata lui.
Sunt doar sinceră, spun ce gândesc.
Dar daca spun cum vad eu oamenii nu inseamna ca ma plâng de acestia sau ii vad pe toți la fel.
"Nu ești prea veselă și iubești fiecare fluturaș din jur".
Da, imi pun intrebari si ma simt câteodată lipsita de viata, dar incerc sa ma bucur de aceasta si sa vad lumea cu alți ochi.E destul de dificil din moment ce ai crescut fara părinți si ai ajuns sa fi izolat de catre ceilalți copii datorită unor probleme.
3."Ai zis că știai de la început că el vrea o relație cu tine. De ce te miri așa că s-a îndepărtat când ai zis că vrei să fiti doar prieteni?"
Pentru ca se purta precum un prieten.Nu mi-a trimis mesaje gen "Iub, cf? ♡ ".Dar nu asta e problema.
Vorbeam despre diverse jocuri, melodii si probleme familiale.De la inceput am fost de acord sa fim un cuplu,dar nu ne-am purtat niciodată ca unul.
I-am spus doar sa ne purtam in continuare astfel. Poate nu stie sa fie romantic sau sa vorbeasca cu iubita sa precum o fac culplurile,dar e un băiat de treaba si inteligent.
El s-a purtat ca un prieten si i-am urmat exemplul.
Nici eu nu stiu de ce s-a distanțat din moment ce am fost de la inceput prieteni.
Si dupa ce am discutat despre asta a continuat sa se poarte cu mine ca si cu o sora.
Când vroia sa fie mai mult decat un prieten eram pusi amândoi intr-o situație incomoda.Pur si simplu n-a funcționat iar el stia asta.
"Stiai că nu vrei o relatie cu el si el vrea cu tine, dar totusi ai continuat sa vorbesti cu el. Te simti mai bine să stii că e cineva acolo care iti mănâncă din palmă?"
Cred ca ai fost pus intr- o situație similara, dar nu fi ipocrit sa-ti arunci nervii pe mine.
Voiam o relație cu el si el cu mine, dar amândoi ne purtam unul cu altul precum doi amici sau doi frați.
Pur si simplu nu ne potriveam drept iubiti, dar eram perfecti ca doi buni prieteni si cred ca stia asta.
Am continuat sa vorbesc cu el pentru ca o făceam ca intre prieteni, pentru mine a fost mai degrabă o placere decat o obligație.
Ne spuneam unul altuia problemele si faceam glume.Dar ca un cuplu sigur nu ne purtam.
"In schimb, tie iti pasă. Poate că nu mereu, dar sunt momente in care regreti că persoana aia a plecat si te consolezi cu gândul că nu a fost ce trebuie, că dacă era, rămânea chiar dacă tu l-ai refuzat. Esti ipocrită pentru că crezi asta si pentru că te minti că el e cel aiurea aici, iar tu nu ai nicio vina, cand de fapt tu esti cea care a plecat de prima dată. Scuza-l, te rog, că nu a stiut că era un test."
Iar te inseli. =]]
Sunt perfect constienta de ce simt.
Dupa ce a plecat am simtit doar nevoia sa vorbesc cu cineva. Dupa scurt timp te obisnuiesti sa-ti discuti problemele si in final trebuie iar sa accepti faptul ca esti singur.Dar nu am regrete.Nu ma mint pe mine însumi.Tu esti cel care greseste aici.
Si nu a fost nimeni de vina.
Adica...de ce trebuie sa fie cineva vinovat? Ma purtam cu el câteodată precum ar trebui sa faca o iubita si nu mi-a raspuns.A continuat sa se poarte precum un amic si sa ma asculte.
Mi-a spus ca am putea forma un cuplu doar peste cativa ani si ca trebuie sa astept.Ca nu ar trebui sa ne comportăm ca unul pentru a nu ne atasa prea tare unul de altul.
Intr-un mod indirect el mi-a spus ca pana nu fac 18 ani ar trebui sa fim prieteni.
Deci...
"Nu s-a plictisit de caracterul tău, doar că nu voia să fiti prieteni."
Atunci de ce s-a purtat tot timpul ca un prieten?
Vroiam sa stiu ce suntem.
Noi nu am fost niciodată cu adevarat un cuplu.
Vorbeam precum doi amici/frați si indiferent de decizia luată am fi continuat sa ne purtam astfel.
Daca ii spuneam ca vreau sa fim iubiti sau prieteni nimic nu s-ar fi schimbat.Ne-am fi purtat in continuare la fel unul cu altul.Asa ca i-am spus ce am fost întotdeauna si ce vom fi.Doi amici.
Intelegi?
Acum...mai ai vreo nelamurire?
Nu, m-ai satisfăcut complet 
Hey,nu vreau sa o iei ca pe o critica, ci mai degraba ca pe niste pareri.
Am impresia ca folosesti probleme tale familiale ca pe un fel de scuza, nu esti singura persoana cu probleme in familie de pe pamant in primul rand scoate-ti din cap ideea ca esti ceea mai napastuita persoana din lume(sunt sigur ca asta crezi), poate o sa te superi dar tu esti singura vinovata ca ai ajuns in situatia asta nu incerca sa gasesti scuze de genul "nu sti prin ce am trecut", trecutul nu mai poate fi schimbat dar viitorul poate si depinde numai de tine daca vei continua sa te izolezi de ceilalti asteptand sa se intample un miracol(care iti garantez ca nu se va intampla)sau te vei hotara sa faci o schimbare la tine si la stilul tau de a trai(imi doresc din suflet sa faci asta fiindca esti o fata sufletista), din cate am inteles ai 14 ani ce la anul probabil vei fi la liceu ai sansa sa o iei de la capat, sa cunosti oameni noi si sa te adaptezi unui colectiv, lasa rahaturile gen "eu sunt prea diferita" in esenta oamenii nu sunt asa de diferiti acorda-le o sansa si acorda-ti si tie o sansa, omul nu este facut sa traisca in singuratate.
Ps:Nu exista prietenie intre un baiat si o fata asta sa o stii toata viata mereu unul ajunge sa se indragostesca...
Am citit tot.Nu o iau drept o jignire, dimpotriva.Iti multumesc pentru sfaturi.O sa meditez la asta.
Da... Poate ma plâng deseori de problemele mele familiale desi sunt altii intr-o situație cu mult mai complicata decat a mea, dar in special spun asta deoarece aceste probleme fie ele minore sau nu m-au facut sa devin introvertita.
Am incercat sa ma schimb de nenumărate ori, dar nu pot purta nici măcar o conversatie.
"Am impresia ca folosesti probleme tale familiale ca pe un fel de scuza, nu esti singura persoana cu probleme in familie de pe pamant in primul rand scoate-ti din cap ideea ca esti ceea mai napastuita persoana din lume(sunt sigur ca asta crezi)"...
Nu le folosesc drept o scuza, dar deseori mi se spune ca as fi o persoana rea si ca nimeni nu m-ar suporta.Nu neaparat pe acest site.
Folosesc aceste probleme nu pentru a cere mila altora, ci poate pentru a ma convinge pe mine insami ca nu sunt de vina pentru comportamentul meu.Doar ca nu vreau sa fiu judecata de ceilalți.
Multumesc, o sa ma gândesc la ce mi-ai zis. =]
Nu le-ai cunoscut pe toate.
Fetele/femeile sunt niste creaturi aparte.
Sunt frumoase, sunt fricoase, sunt puternice, sunt darnice, sunt egoiste, sunt iubitoare, sunt intelegatoare, sunt dracul in persoana, sunt exact ca si noi barbatii, alte creaturi, cu exact aceleasi caracteristici.
Conteaza sa o gasesti pe cea care te completeaza.
Da de mult ori, din multe motive, ori distanta, ori intotdeauna trebuia sa fie ceva acolo care sa opresca intotdeauna totul, pana la urma te conformezi, si mergi mai departe n-ai ce sa faci.
Tocmai ce vorbeam cu o grecoaica, nu putem fi impreuna din cauza distantei si am plans impreuna la telefon... Sunt si eu prost, romance nu mi-am putut gasi...
Ce trist, asa aveai cazare gratis in Grecia, pacat man de economie avuta
Apreciez faptul ca tratezi cu umor ceea ce am spus, ma face sa nu-i dau atata importanta. Totusi imi pare rau fiindca ne intelegem de minune iar distanta e o piedica. In fine... ar trebui sa ma concentrez pe ce am langa mine presupun.
Man eu am avut o relatie la 900 de km. fata era din constanta imi era frica de apa de nu am mers la ea, ce sa faci man asta e, dar de cat timp ati avut relatia asta?
Peste 6 zile se implineste un an.
365 de zile man, dar de ai renuntat dupa atata timp? macar o data sa o cunosti
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
