Am inceput sa fiu cu un baiat cu 3 luni mai mare decat mine(ambii avem 19ani) si sincera sa fiu nu inteleg ce vreau, uneori ma simt ok cu el uneori pur si simplu nu-l suport, ma satur, nu mai vreau sa stau cu el, ii un baiat f de treaba, ma iubeste cu adevarat, mi-a demonstrat asta prin multe chestii, dar nu stiu ce sa fac mai departe si cum sa procedez...sunt momente in care mi-e rusine sa ies cu el in oras, am impreisa ca toata lumea stie ca e de varsta mea si se gindesc ce proasta sunt ca umblu cu un copil, chiar asta si simt-ca umblu cu un copil, ca-mi bat joc de el.Ba ii dau papucii, ba il caut, ba vreau sa stau cu el ba il ignor. Ce as putea sa fac? De ce nu ma simt ok cu el? Uneori vreau sa-i dau papucii definitiv dar mii mila de el.Ma irita faptul cand vad la altii cam aceeasi poveste ca si mine le zic ca nu are rost de mai continuat, dar eu insusi nu pot face asta, mi-e frica sa nu-mi para rau si mai ales sufar si eu cand il vad ca se distruge din cauza mea.4 zile in urma i-am zis sa ne despartim si mi-a zis ca poate simt nevoia sa fiu un pic singura, sa mai ies cu prieteni, sa ma gindesc bine la ceea ce-mi doresc si peste 7 zile decidem ce facem mai departe.Va multumesc pentru atentie, poate ca va pare banal ceea ce vam povestit dar am simtit nevoia sa o fac, vreau sa vad si parerile voastre, ce ati face in locul meu.

Buna.

Inainte sa iei o decizie, gandeste`te bine ce vrei, de la el, de la tine, de la relatie.

Dar foarte, foarte BINE!

Nu inteleg de ce spui ca ti`e rusine ca e copil, ca nu e. Daca aveti amn2 19 ani, care`i faza? .

Daca te simti asa, nici tu nu stii ce vrei. Asa ca gandeste`te bine.

Femeile sunt nehotarate... SuperbPlay, mereu am apreciat femeile "inteligente" si materialiste

Eu te inteleg pe tine cauti o relatie serioasa cu un barbat nu cu un copil. Banuiesc ca prietenul tau nu are casa lui, masina si nici un serviciu bun si probabil ca e si copilaros. Pai cam ai dreptate si urmeaza cea ce iti doresti tu si cauta aceasta.

Incearca sa stai cateva zile fara el si vezi daca iti este mai bine sau nu, pentru ca din cate ai spus se pare ca nu il iubesti si iti este frica sa nu ii ranesti sentimentele, te-ai obisnuit cu el si poate de aia, te inteleg.

Si mie mi-a suportat toanele primul meu prieten (la 17 ani) si datul papucilor pentru mult timp, insa le-a adunat in el, pentru ca la final, sa mi le intoarca, a crezut el, cu varf si indesat. Nu e buna o astfel de relatie. Baietii aduna in ei umilintele, oricat te-ar iubi si te-ar cauta. Mai bine te desparti daca nu il poti respecta sau nu simti ca merita respectul tau. Nu stiu de cat timp ii faci "figuri", dar eu am exagerat cu figurile cam un an si apoi am vazut cat adunase in el tot timpul asta (in timpul relatiei nu lasa sa se vada nimic). S-a umilit mult, l-am umilit si eu prin indiferenta, parca eram nebuna... Poate o fi specific varstei. Pune-te pe studiu, o sa vezi mai tarziu mai clar lucrurile. detaseaza-te de ceea ce nu merge cum ar trebui. Ia o pauza. Mai lunga. Si studiaza, de relatii o sa ai timp toata viata.

Nu sta langa cineva daca nu te simti bine pentru ca mai tarziu vei suferi trebuie sa cauti pe cineva care sa te aprecieze la adevarata ta valoare nu sa stai ca pensionarii doar sa te suporti