Bună, am 25 de ani, am o problema destul de apăsătoare, relația mea cu o domnișoară (24 ani) a devenit foarte toxică din cauza mea. Am avut primele 2 luni de relație perfecte, fericite. După ținând cont că a trebuit să fiu plecat 2 luni, am avut un atac de panică și de atunci nu mai am sentimente față de ea, dar totuși mă gândesc des la ea, dacă nu-i scriu o dată pe zi mă simt nașpa dar nu-i ofer afecțiunea din trecut și ea simte și suferă. Incerc să repar asta dar mă opresc sentimentele. Nu doresc să o pierd.

Te cam contrazici si cam dramatizezi. Mai cinstit spus, poate ai fi vrut sa transmiti faptul ca simti o anxietate in privinta pierderii tipei ( probabil ai atasament anxios - ti-e frica de esec, de parasire).
Ai/ati putea discuta sincer intre voi, daca tineti cu adevarat unul la altul, dar perioada cat ati stat departe ti-a agravat sentimentul anxios ca relatia va ceda, iar tu in loc sa comunici cu ea, ai stat inchis in gandirea ta.
Nu iti doresc sa ai cu adevarat un atac de panica .

Ai pierdut-o deja si nu mai ai cum sa repari o relatie rupta, mai ales ca a fost din cauza ta.

Cauta alta fata si ai mare grija sa nu mai repeti greselile facute cu cealata.

Buna.Suna ca si cum ce experimentezi aici e doar atasamentul ramas asa, in inertie, din cauza obisnuintei de a tine lgeatura.Dar in fond, acesta, cel mai probabil, nu mai are nimic solid la baza, adica sentimentele initiale de iubire.Si da, nu poti pierde ceva deja pierdut.Tu spui ca nu mai ai sentimente fata de ea dar ti-e frica sa nu o pierzi? Sa nu-i pierzi compania zilnica pentru vorbit sau? Pentru ca iubiti nu mai sunteti de mult, nu? Toxic este si sa continuati asa, impreuna, fara sa stabiliti clar ce sunteti la monentul actual, daca mai doriti sa fiti impreuna sau nu, fiecare argumentandu-si motivele.Bafta.

Nu vă înțeleg cu panica asta. Ce panică să vă atace? Dacă ar năvăli lupii din pădure sau urșii și s-ar năpusti asupra ta, aș înțelege să intri în panică. Dar așa...Nu orice situație de stres înseamnă panică, și cu aât mai puțin atac de panică. Sunt momente dificile în viață, toți ne confruntăm cu așa ceva, dar încercăm să ieșim din ele, nu ne lăsăm învinși de greutăți. Așa că, lasă panica să se ducă în văzduh sau unde îi e locul, iar tu vezi-ți de treabă și revino la gânduri și sentimente mai bune.

Man,ai problema asta de ceva timp, treci peste!
Nu e simplu, așa e, dar mai bine mergi înainte decât înapoi precum racul
Poate așa vei găsi și tu pe cineva care chiar te merita, fie și toxic cum ești

Salut tinere domn, ce vârstă frumoasă (am aceeași vârstă) da păi situația cere ca tu să fii sincer cu ea chiar dacă ea suferă, în sensul în care să fii cât de blând poți tu când faci asta, să înțeleagă că ai nevoie de timp ca să înțelegi ce simți, iar în timpul ăsta încearcă să îți dai seama ce se întâmplă cu tine, sunt multe materiale, psihoterapia poate fi o opțiune la fel cum pot fi cărțile, discuțiile cu oamenii care se pricep, materiale sau grupuri. Succes