Am o relație de 9 luni cu un băiat, am fost prieteni 2 ani înainte sa avem o relație. De un timp nu ne mai înțelegem, el si-a facut prieteni noi si de atunci am impresia ca ei il influentează intr-un mod prost. Se enervează foarte repede cand e la lucru si il deranjează orice ii spun. Nu pot sa vorbesc nimic cu el si de multe ori mi-e frica sa vorbesc deschis pentru ca poate il deranjez cu ceva si începe sa se certe cu mine, s-a întâmplat de multe ori sa fie asa. Bea destul de mult in ultima perioada, mereu spune ca sunt plictisitoare, mereu găsește lucruri prin care se ia de mine, mai pe scurt nu ii convine nimic. Mereu cand ne certam spune ca e vina mea, el niciodata nu își cere scuze fara sa il atenționez eu ca trebuie sa o faca. in unele momente e bun cu mine si se comporta frumos, dar asta doar câteva zile pana ce iar începe cu inconvenientele. Astăzi mi-a spus ca vrea o pauza dupa o cearta care nici măcar nu am început-o eu. Doar mi-am zis punctul de vedere si apoi tot eu l-am căutat ca sa ne împăcăm. ( precizez ca era la lucru ) am decis sa luam pauza pentru ca el spune ca are nevoie de libertate, ca Atunci cand e cu băieții nu ii dau pace si pentru ca e foarte stresat si e prea mare tensiunea in relație. Am căzut de comun acord cu el ca o sa ma caute el, eu sa ii las spațiu sa nu il caut. M-am pus in pat cu ideea sa dorm dar nu am putut adormi pentru ca M-am tot gândit la el si ca imi pare rau ca S-a ajuns asa. L-am sunat si era mort de beat la un prieten acasa. A vorbit urat cu mine ( țin sa Menționez ca ma jignește zilnic, ma face proasta cand se enervează si in multe alte feluri ). Mi-a închis in nas si a zis sa ii dau pace. Zice ca ma iubește dar nu vad sa faca asta, eu nu as putea sa fac asa ceva unei persoane pe care o iubesc, nu pot sa jignesc si sa urlu atata la o persoana cum face el. Il iubesc foarte mult si mi-as dori de multe ori sa am puterea sa nu il mai bag in seama niciodata pentru ca sunt conștienta ca nu ma merita. Ma simt oribil si mi-e totuși frica sa nu mai vorbesc cu el. Nu stiu ce sa fac, orice as încerca, oricum as încerca sa fiu niciodata nu e mulțumit de mine si de ce ii ofer . Cand eram prieteni ne înțelegeam foarte bine dar din păcate nu si acum...

Dacă s-a luat și de băut -lasă-l cât mai repede și fugi cât vezi cu ochii! Acum poate regreți și nu îți vine să mă crezi, dar o să-mi dai dreptate cu timpul.
Fii fericită că el a fost cel care a decis „să luați pauză". Fă bine și uită-l cât mai iute, să nu cumva să termine pauza și să mai te chinuie câțiva ani până o să ajungi singură la vorba mea și să pleci.

El te tratează ca pe un căcat, iar marea ta problemă e cum să faci relația să meargă. E amuzant cum jignirile și felul în care se poartă cu tine te atrag la el. Dacă nu mă crezi, poți oricând să te combini cu un tip cu bun simț. O să vezi că pe parcursul relației o să-ți lipsească atitudinea fostului. Mentalitate de femeie.
Deci, problema ta are o singură rezolvare; Tot ce îți rămâne de făcut e să te obișnuiești.

La un lucru eu si iubitul tau avem aceeasi parere: esti proasta!
Cum sa stai cu unu care te jigneste si te trateaza ca pe un rahat si tot tu sa plangi dupa el?
Va meritati soarta majoritatea. Auzi la tine...ti-e frica si sa deschizi gura in fata lui ca sa expui o parere dar vrei sa te impaci cu el in conditiile in care in aceasta "pauza" (esti constienta ca NU exista asa ceva, nu?) tu trebuie sa sezi bland pana te suna el....patetic!
Eu ca femeie te sfatuiesc sa iti dai doua palme si sa iti revii.

Atatia baieti de treaba pe langa tine si pe tine te doare doar de ala care te crede o carpa. Nimic nou sub soare

Pai daca il stresezi constant, nu ii oferi niciun fel de libertate, ii aduci doar reprsosuri si ii spui punctul tau de vedere ( a se citi reprosuri si jigniri) e normal sa-ti spuna ca esti proasta si ca vrea o pauza. Pentru ca nimeni nu vrea o stapana si sa fie judecat la fiecare pas pe care il face. Iubirea despre care vorbiti voi e control, nu iubire. Iubirea e toleranta, afectiune si devotament. Ce ai descris tu in povestea ta iubirea ta pentru el e caracterizata de reprosuri, ifose si regrete. Ai confundat tu conceptele intre ele. Bine, nu zic ca nu le-a confundat si el, sunt sigur ca are partea lui de vina si chiar nu am de unde sa stiu daca intr-o masura mai mare sau mai mica decat tine. Dar felul in care ai formulat intrebarea, statutul de victima pe care ti-l conferi si reprosurile pe care le subliniezi sunt sigur ca i le-ai spus si lui, de nenumarate ori. Si omul s-a saturat, nimeni nu vrea sa convietuiasca cu altcineva in astfel de conditii.

Ce imi place cand recunoasteti ca sunteti tratate ca pe un gunoi cu vagin si totusi sunteti lipite de imaginea falsa pe care v-a prezentat-o in trecut. Femeie, de ce esti atrasa? Mai gandeste-te de doua ori

E simplu! Nu te merită! Î-l iubeşti aşa de mult încât te doare! Nasoală situaţia! Trebuie să te întrebi serios şi să stai de vorbă cu tine, ai putea să stai lângă el o viaţă întreagă? Eu mă tem să cred că se poate, dar şi mai tare aş regreta dacă ţi-aş recomanda să te împaci cu el. Decizia e a ta, nu aş vrea să cred că poate să ajungă chiar să te lovească. Pentru ce? Merită oare? Dacă chiar nu îi pasă de tine, de ceea ce simţi şi de investiţia sentimentală pe care ai pus-o în relaţie, nu merită. Pentru mine cel puţin, o relaţie e bazată pe comunicare şi multă dragoste, cel puţin aşa sper să fie. Deşi nu am o relaţie, deocamdată, ce ştiu sigur e că dragoste cu sila nu se poate. Nu te limita! Meriţi mai mult! Meriţi pe cineva care să fei alături de tine, şi la bine, dar mai ales în momentele grele! De vrem să recunoaştem sau nu, au fost, sunt şi vor fi şi astfel de momente. Iar atunci când vom avea nevoie de acel cineva pe umărul căruia să putem plânge şi cărui să ne confesăm temerile şi dezamăgirile să fie alături de noi. Din rândurile ce le-ai scris, văd un suflet sensibil, rănit, dezamăgit, cu iubire şi sentimente neîmpărtăşite... Sper să ai puterea să iei cea mai bună decizie.