anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:


Acum cateva luni, am cunoscut o persoana care m-a facut sa o plac foarte mult. Dar m-a abandonat. A facut acest lucru de 2 ori. Stiu ca e vina mea, dar treceam printr-o perioada grea, iar eu eram capabila sa ma agat da orice persoana care parea ca ma scoate din singuratate.
O perioada am fost ca un recipient gol. Poate vi se pare absurd, dar oamenii pot trai si fara sentimente.
Bineinteles, nu am permis ca lucrurile sa ramana asa. In viata mea a aparut o persoana care tine la mine foarte mult si cu care ma inteleg foatrte bine, asa ca am incercat sa o plac.
De curand am vorbit cu persoana pe care am cunoscut-o acum cateva luni, care si-a cerut scuze pentru ce mi-a facut. Pana in acel moment, nu asi fi crezut ca inca as putea tine la ea, dupa atata timp si dupa tot ce mi-a facut. Dar m-am simtit eliberata. Parca pana in acel moment trageam dupa mine un munte de pietre grele, iar acum au ramas doar cateva pietricele.
M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa las lucrurile exact asa cu au fost si pana acum : sa ma inteleg foarte bine cu prietenul meu, insa fara sa-i pot impartasi prea multe sentimente, iar la celalalt sa ma gandesc vesel doar din cand in cand. Nu cred ca merita sa-mi parasesc prietenul, deoarece nu stiu in ce masura cealalta persoana va fi capabila sa fie la fel de intelegatoare cu mine. In plus imi va fi foarte greu sa imi recapat increderea in el.
Dar... Nu e chiar atat de usor. Sunt sigura ca pana la urma voi reusi, dar nu cred ca voi fi capabiila sa ma indragostesc de altcineva. Desi, chiar mi-asi dori sa imi iubesc prietenul, nu doar sa il vad ca pe o poarta spre iesirea din singuratate. Nuprea am prieteni, pentru ca nu-mi plac, asa ca el e singura persoana cu care vorbesc, in afara de mama.

Probabil cel mai bine ar fi sa raman singura o perioada, dar singuratatea e lucrul care ma sperie cel mai tare.

Imi cer scuze pentru romanul pe care l-am scris, dar simteam cu adevarat nevoia de a-mi spune povestea.

Iar acum vine si intrebarea : Voi ce parere aveti? E prostesc sa gandesti asa?

Multumesc!

2 răspunsuri:
| BabyThisIsMe a răspuns:

Nu e nimic prostesc.Fiecare gandeste in felul lui si daca tu asa ai crezut si asa ai "simtit" e normal, poate nu chiar Ok, dar se intampla.happy

| InstinctKDZ a răspuns:

Stai putin ca dupa aia o iei pe o "carare" proasta. Eu zic sa incerci sa iti faci si prieteni pentru ca daca te imprietenesti cu mai multi vei vedea ca acei oameni incep sa tina la tine ca la un frate/sora si o sa ai nevoie de un prieten adevarat langa tine. Doar nu o sa stai cu mama pana la 30 de ani nu? Si incearca sa fii cat mai aproape de acel baiat. Din cate am inteles esti fata deci Mult noroc!