Buna TPU... am 19 ani. si am ramas insarcinata. ce sa fac? prietenul meu spune sa il pastram... dar eu nu stiu ce sa fac. eu vreau sa il crestem noi. dar nu avem nici-un venit. chiar nu stiu ce sa fac! dati-mi niste sfaturi va rog mult. va multumesc

Sentimentul matern il dezvolta fiecare femeie crescuta in conditii fiziologice.
Cu toata duiosia si bucuria pe care o simti in acest moment, trebuie sa fii constienta ca un copil e pentru toata viata, nu e o bluza de care te plictisesti si-o ascunzi in fundul dulapului, nu e un animalut de plus pe care-l asezi frumos pe raft si te bucuri de dragalasenia lui.
Un copil e o viata noua, o persoana noua nelipsita din viata ta, 365 de zile pe an, 24 de ore din 24!
Cu nevoi si necesitati clare pe care esti responsabila sa i le satisfaci pe loc,cu nopti nedormite de plans inexplicabil,cu probleme noi si multe pe care vrei-nu vrei trebuie sa le rezolvi.
Toata viata ta.
Sunt impotriva avortului,nu am aprobat niciodata o femeie sanatoasa cu cap,maini si picioare care si-a omorat copilul nenascut si nici n-o s-o fac vreodata.
Dar trebuie sa te gandesti foarte bine ce doresti de la viata ta.
Este un lucru rar si laudabil,ca in toata incurcatura asta nu esti singura si iubitul tau iti este alaturi,poate el e mai pregatit sa devina tatic decat esti tu sa devii mamica.
Asa ca,solutia o vei gasi discutand in plen,tu,iubitul tau si parintii.
Bineinteles,parintii vor avea o mare reactie de dezamagire,alte vise si-au facut pentru voi,dar nu e obligatoriu sa prinda viata visele lor,ci visele voastre,nu esti singura,sunteti doi!
Voi doi trebuie sa hotarati,in functie de aspiratiile voastre.
Pentru ca de hotararea asta depinde turnura pe care o va lua viata de acum incolo.
Studiati variantele impreuna si prezentati-va in fata parintilor cu hotarea luata.
Am doi copii,un baiat si o fata.
Nu m-am grabit sa-i am,i-am dorit si,poate ca am intarziat,pentru ca pe fiecare reusit sa-l am cu greu,cu chin si necaz,sanatoasa fiind si in "perfecta stare de sanatate".
Desi un accident,poate ca e bine sa respecti faptul ca viata ti-a adus o noua viata.
Cu vointa,cu multa dragoste si intelegere, cu munca nesfarsita si ambitie, omul reuseste tot ceea ce isi propune, te asigur.
Poate am reusit sa te ajut cu ceva, poate nu.
Stai de vorba cu iubitul tau, cantariti matur argumentele pro si contra si luati hotararea cea mai buna.Impreuna.
Eu pot doar sa-ti spun ca fara copiii mei, as fi fost infinit mai saraca si nici macar n-as fi stiut!

Pe de o parte e frumos cand vine un copil in viata voastra mai ales ca cel iubit il vrea si e alaturi de tine insa aveti nevoie de sprijin financiar si ai si o varsta frageda. Conteza mult daca ai alaturi de tine parintii si te inteleg il vrei putea creste cu grija. Cea mai mare prostie ar fi sa faci avort. Nu observi cate femei isi doresc un bebe si nu pot? pastreaza-l si te vei bucura de el.

Bună!

În PRIMUL rând, am să încep prin a-ţi face "MORALĂ" - fără supărare!

Acum 2 luni te "LĂUDAI" că "eşti foarte pregătită şi asta vrei cu adevărat" :
http://www.tpu.ro/......-imi-este/

Toată lumea te-a sfătuit să te GÂNDEŞTI mai bine şi te-a întrebat dacă ai posibilităţi financiare/materiale să-l creşti.

Acum, după 2 luni şi după ce ai rămas însărcinată, vi şi ne ÎNTREBI ce să faci că NU ai nici un venit...

Chiar este o situaţie de genul "NO comment"!


Eu am să-ţi spun altceva, care să-ţi dea de GÂNDIT : un avort făcut la prima sarcină prezintă un RISC de 40 % de a deveni STERILĂ şi NU vei mai putea avea alţi copii!

Acum, e ALEGEREA ta...

În cazul în care, TOTUŞI, nu vrei să-l păstrezi, vezi detalii despre avort la linkul :
http://www.provitabucuresti.ro/bioetica/avortul/proceduri-metode-avort


Oricum, sfatul meu este să-l PĂSTREZI!


Toate cele bune.

Sunteti majori si aveti si parinti. Nu zice nimeni ca o sa fie usor, dar nu e imposibil. Plus ca ai sustinerea iubitului tau si asta e un lucru extrem de important. Iubeste acel copil, stie Dumnezeu de ce l-a trimis. Sanatate pentru toti 3 si sarcina usoara!

Ai 19 ani, nu ai niciun venit, prietenul tau la fel. Cu toate astea te intrebi daca e ok sa aduci pe lume, un copil...

Trebuie sa intelegi ca tu esti direct raspunzatoare pentru startul acelui copil, in viata. Orice nereusita a lui, va fi si a ta, vei fi direct vinovata pentru orice suferinta a lui, chiar daca nu tu i-ai provocat-o. Vrei sa faci un copil, ca sa ce? Sa-l iubesti? Un copil are nevoie de iubire dar nu e de ajuns. Ce educatie ii poti oferi, ce sanse in viata, ce viitor ii poti asigura? Multi oameni spun ca e un pacat sa faci avort. Oare sa ai un copil cand nu esti pregatita si singurul lucru pe care i-l oferi sunt multi ani de suferinta, nu e un pacat mai mare?

Gandes-te bine daca sunteti pregatiti. Nu faci o pereche de sosete, te pregatesti sa dai viata unei fiinte pentru ca mai apoi sa o pregatesti pentru viata.

Copilul ala ce vina ar avea daca parintii lui au fost inconstienti cand s-au decis sa il faca? De ce sa il avortezi cand nu are nicio vina.Sa ai un copil este un dar Sfant ca unele cupluri se chinuie ani intregi. Spune-le parintilor tai si el la ai lui si cresteti-va copilul impreuna. Spune-i sa mearga la munca si parinti vostri sa va ajute.

Dar nu uita ca trebuie sa te gandesti de mai multe ori adica un copil e o responsabilitate mult mai mare decat a unui animal pe care il scoti afara cand vrei ii dai de mancare din cand in cand si chestii de-astea.

Orice ar fi pastreza acel copil..Intrebarile astea trebuia sa ti le pui inainte sa vi-o trageti

Il pastrezi, este copilul tau chiar daca tu ajungi la absurda concluzie de a il da sau mai rau de a avorta iti zic sigur ca dupa ce o sa il ai in brate va fi ultimul lucru la care ai renunta, este o fiinta umana cineva care va fi langa tine si v-a depinde de tine toata viata. Este bine ca prietenul tau te sustine dar ai putea sa ii propui sa lucreze undeva sa isi gaseasca de lucru poate asa rezolvati macar o parte din bani.Noroc.

Vorbeste mai intai cu parintii tai si ai lui si incercati sa luati o decizie comuna care sa fie favorabila pentru voi!

Daca ai tai sunt mai intelegatori si te va vor ajuta cu niste bani,atunci da pastratil, eu in orice circumstanta zic sa il pastrati, daca nu va ajuta, va ajutati voi, decat sa ii rugati sa aiba grija de cel mic pana cand voi veniti de la munca.