Buna TPU am mare nevoie de sfaturile voastre.
Am 17 ani, sunt insarcinata, mai am o luna si nasc, sunt foarte fericita ca am un sufletel mic si ca am ales sa ii dau viata, in schimb am inima in bucati, tatal copilului cand m-am mutat la el acasa era asa totul frumos. In toata relatia noi am stat impreuna 4 ani de zile si am ales sa ma mut la el, chiar daca parintii nu au fost de acord, au acceptat dupa aceea cand au vazut ca totul este bine. Dar a fost bine in primele luni cand m-am mutat, simteam toata iubirea lui si am fost de acoord sa ii fac un copilas, o viata mica. In schimb, pare si el fericit de copil, dar de ceva timp 1 luna 2 bea aproape zi de zi toata lumea rade de mine cum pot sa stau cu el si chestii de genul. si inainte bea, dar nu chiar asa. Cand am plecat la el nu a mai baut deloc si acum iar a ineceput, ma minte ca lucreaza, dar el bea, ma minte ca e intr-un loc, el este in alt loc, si tot asa. cine a trecut prin aceasta chestie stie cum este, i-am ascuns intr-o seara bautura si a intors toata casa sa gaseasca si eu l-am impins si dupa aceea el a dat in mine, mi-a dat palme peste cap, a fost prima data cand a dat in mine. Am ramas impreuna cu el pentru ingerasul din mine. Acum eu dorm la mine acasa si el la el acasa pentru ca nu vreau sa mai merg la el si el nu vrea la mine acasa. Eu mai vin, mai dorm si la mine cate 1 seara, 2 si atunci dormim separat. Ideea este ca zi de zi plang si ma gandesc ca parintii mei sunt foarte bucurosi ca le fac un nepotel, dar ei nu stiu cum merge relatia noastra, ei cred ca totul e bine. Nu vreau sa le spun deoarece sunt bolnavi si nu vreau sa mai sufere si ei, eu i-am zis tatalui copilului sa imi cumpere carut si patut si o terminam ca m-am saturat de tot si dupa aceea vad eu cum ma descurc din prenatal de la scola si alocatia la ingerasul meu, dar nu sunt cu inima impacata ca nu il am langa mine pe tata. Il iubesc foarte mult si nu vreau sa ii mai fac rau nici la comoarii din mine ca zi de zi plang de ma doare si burta . Va rog dati-mi un sfat ce sa fac. I-am mai zis ca daca ne despartim mai vreau si bani de nastere pentru ca nu am si parintilor nu pot cere, si a zis iti dau dar "ho ca nu ai fatat". Pe mine a inceput sa ma dezamageasca total imi vine sa mor, sa imi fac ceva, dar acum e ingerasul in mine si nu vreau sa-i fac rau deloc . Va rog ajutati-ma, ma scuzati daca am scris gresit am scris cu lacrimi in ochi, nu mai pot, decat sa ma jigniti mai bine nu raspundeti. Multumesc o duminica frumoasa!

Ti-ai facut-o cu mana ta. Sa concepi un copil(de buna voie) la 17 ani e cea mai mare idiotenie. Tu nu ti-ai dat seama ca trebuie sa ai si tu macar liceul plus bacul luat si o slujba macar decenta? Un copil nu se face asa, ca iti place tie. Mai trebuie sa te gandesti si daca il aduci intr-o familie in care exista respect si iubire si mai ales daca exista un venit destul de mare incat sa cumperi ceea ce trebuie. Lol chiar o meriti, serios. Vorbeste cu parintii tai si rezolva problema sau stai asa si o sa ajungi sclava "iubitului" tau.

Imi pare rau sa iti spun asta, dar cred ca ai ales un drum gresit cu el, mutandu-te cu el. Cauta-ti alinarea in familie.

Cu ce sa te ajutam?
Mai degraba ai putea sa ajuti tu alte fete care prin naivitatea lor si incostienta lor pe la 15-16 ani sa fuga de casa pentru ca au impresia ca totul e lapte si miere.

Tu din pacate ai facut o greseala enorma care e prea tarziu sa fie reparata. Era destul de logica situatia in care vei ajunge cand faci treburi din astea la 17 ani. Chiar credeai in ceva serios? Ai trecut peste orice logica si orice sfat al parintilor probabil si ai crezut ca faci rahatul praf.

Acum poti doar apela doar la lege si sa il obligi ca iti plateasca pensie alimentara.

Oare nu ar fi fost bine sa-ti asculti parintii? La 16 ani viata este frumos colorata dar ireala, abia cum te izbesti de realitate si de greutatile ei.
Din pacate ajutor nu prea avem cum sa-ti oferim, l-ai refuzat inainte sa te muti la el, l-ai refuzat inainte sa ramai insarcinata, acum este tarziu, un suflet nevinovat este in pantece si tu esti nefericita. Vobeste cu parintii tai indiferent cat de greu ti-ar fi, sunt singurul sprijin pe care te poti baza.

Nu te merită. Are totuși baftă bebele tău, că ai ales să-l naști, deși va urma o perioadă mai grea pentru amândoi.
Nu merită să plângi după tatăl lui, mai bine fără decât cu un tată alcoolic. În plus, lumea nu se termină aici și acum, vei găsi la timpul potrivit pe cineva care să fie și tată, și soț iubitor.
Doar să nu mai te lași păcălită unele vicii nu se pot abandona (alcoolul, tutunul, jocurile de noroc sau la PC etc.) Ai grijă și sus pieptul!

In primul rand felicitari ca il pastrezi, si sa fie intr-un ceas bun.
In al 2-lea rand nu-ti mai bate capul cu el, decat sa creasca copilul cu un tata alcoolic mai bine sa creasca fara tata.

Altceva nu am ce sa spun, ti-ai dat si tu seama ca viata nu e asa de roz cum pare.
Altceva, fii tare, si cu timpul va fi mai bine.

Scrii bine, inseamna ca esti cel putin isteata, dar ai facut o greseala, ai mers pe relatie nu pe invatat. Aveai timp si pentru relatie mai tarziu. Asa, o sa fi sluga toata viata si asta e. Relatia cu betivul e terminata, le-ai mai facut un copil parintilor si ai pierdut ocazia sa te pregatesti pentru o profesie. Singura sansa, ultima, e sa incepi sa inveti de acuma incolo. Sarut mana.

Pentru ingerasul din tine ar trebui sa pleci departe de prietenul tau si sa nu il lasi vreodata sa se apropie de tine. Alcoolismul e o boala ce se vindeca foarte greu si e nevoie intotdeauna de vointa pentru asta, ori tipul asta nu doar ca nu vrea sa lase sticla, dar te mai si loveste, insarcinata fiind.

E inutil sa iti mai spunem acum ca ai gresit cand ai facut intentionat un copil, lucrurile deja sunt consumate. Dar de dragul acelui copil fa-ti o viata singura. Sau il vei creste inconjurat de sticle, certuri, batai, jigniri si durere...

Nu te merită! Dar pentru binele copilului tău cred că ai avea nevoie de un tată.Dar ce să spun... Dacă tu nu-l mai placi...Ăh, părinţii ar trebui să te ajute!
Discută cu ei!

O zi bună!

Imi pare rau ca treci prin asa ceva, dar cum a spus si "suntserios" - ti-ai facut-o cu mana ta. Sunt de parere ca e mai bine sa stai fara prietenul tau, decat sa-i oferi copilului un asa tata, care nu doar ca bea, dar mai da si in tine. Mai tarziu e posibil sa dea si in copil, nu ai de unde sa stii. Esti inca tanara, o sa gasesti pe cineva care sa-ti ofere sprijin si tie si copilului si sa va iubeasca cu adevarat pe amandoi. Pana atunci, mai bine spune-le parintilor tai adevarul. Iar la prietenul tau nu te mai intoarce.

In primul rand trebuie sa pleci de la el, iti dai seama ca te afecteaza si pe tine si va afecta si copilul, crede-ma el nu se va schimba niciodata, dar tu poti. Incearca sa nu depinzi de nimeni, vei deveni mai puternica.

Draga mea eu iti spun din experienta. betia nu va trece niciodata. doar promisiuni o sa profite de sufletul tau bun sa te santajeze emotional plangand, promitand dar nimic. eu zic sa il lasi in plata domnului mai bine acum decat mai tarziu ca tot la despartire ajungi numai ca mai batrana si distrusa. iar cu batutul va mai repeta prima palma e grea ca restul vor veni. nu accepta.
copilasul o sa creasca ori cu el ori fara el. mie fiul meu cand a fost mare mi-a spus ca de ce am suferit ca el tot crestea si el nu a avut ce invata de la tatal lui fiind un betiv notoriu.