Eu am aproape 15 ani si am inceput din nou sa imi urasc viata. Anul trcut am aflat ca am fost adoptata de cand aveam 2 luni. Nu mi-a picat bine sa aud aceasta veste. Atunci am inceput sa si fumez. Dupa putin timp mi-am mai revenit, si am incercat sa accept situatia asa cum este. Imi iubesc parintii, dar uneori imi vine sa imi blestem viata. Tatal meu adoptiv este sofer pe tir, mereu cand vine acasa, vine cu nervi. Astazi l-am intrebat daca ma lasa sa ma duc sambata la discoteca si asa a inceput toata cearta, a inceput sa ma injure si a vrut sa dea chiar si in mine. Ma simt data la o parte, ma gandesc ca asta e din cauza, ca nu sunt copilul lor biologic. As vrea sa am propri mei bani sa pot merge la discoteca s-au sa imi cumpar si eu cate ceva. De fiecare data cand ii cer bani spune ca nu are. Dati-mi un sfat va rog din suflet. Multumesc anticipat

Una e sa te ajute cineva cu sfat si alta e sa te ajute cu niste bani, daca ai nevoie de bani si poti rezolva problema asa lasati id aici si vezi ca te poate ajuta multa lume, poate si eu

Deja multumeste-le ca te_au adoptat de la o idioata care nu te_a vrut apoi la varsta ta nu esti de discoteca. daca nu au bani nu sunt de condamnat,banii se fac greu si viata e si mai grea in Romania deci dati doua palme lasa tigarile ia_ti cornuri cu lapte, invata sa ai o meserie si o sa ai si banii tai. eu daca erai a mea te jucam in picioare deja fa_ti caracterizare a comportamentului.

E-adevarat ca situatia ta familiala nu este prea placuta. Este adevarat ca exista pe pamant si parinti care nu sunt socotiti vrednici ca sa fie pusi printre cainii turmelor (Iov.30:1).
Sfatul meu este sa cauti ca situatia ta sa o faci placuta. Da, ai auzit bine.
Deci, daca stii ca parintilor tai nu le place un lucru, atunci nici nu le cere lucrul acela. Daca ai nevoie de ceva, atunci sa stii ca avem in ceruri un Tata mult mai dornic sa ofere binecuvantari copiilor Sai, dupa cum este scris: "Poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi". (Efeseni.3:20)
Sa stii ca nu esti singura. Daca tu existi, daca traiesti, aceasta nu este la intamplare, ci este vointa expresa a lui Dumnezeu. Nu gasesti raspunsuri la intrebarile pe care le ai despre viata? Este din pricina ca nu le-ai cautat unde trebuia. Ce raspunsuri ti-ar putea da parintii tai -fie ei naturali sau adoptivi? La randul lor, acestia se confrunta cu aceleasi intrebari. Si, pentru ca nici pana la varsta aceasta n-au reusit sa isi puna viata in randuiala, sa caute pacea si sa traiasca in armonie cu Dumnezeu, de aceea sunt ei nelinistiti, chiar recalcitranti.
Si, dupa cum nu exista om care sa nu ajunga la situatii limite in viata -indiferent de varsta-, tot asa nu exista la Dumnezeu lucruri pe care El sa nu le poate rezolva. Unde noi nu mai avem nici o solutie, la El se mai gasesc inca o mie..., dupa cum este scris: "Isus S-a uitat tinta la ei si le-a zis: "Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu."" (Marcu.10:27) Trebuie doar sa te pleci pe genunchi si, in cuvintele tale, sa ceri ajutorul lui Dumnezeu. Este greu? Este usor? Nu conteaza aceasta. Fa-o. Si prinde-te de acea mica scilipire de credinta.
Domnul cu tine!

"As vrea sa am propri mei bani sa pot merge la discoteca"
Ești prea mică pentru discotecă! Limita de vârstă este chiar de 18 ani în toate discotecile, cluburile și barurile!
Bine în România orice e posibil. Dar cum spuneam ești prea mică pentru așa ceva.
E o perioadă mai dificilă acum, dar peste doi ani îți vor trece aceste damblale.

Nu vorbi prostii. Daca nu te vreiau sau nu te considerau copilul lor nu te-ar fi adoptat niciodata si n-ar mai fi stat aproape 15 ani ca sa te ingrijeasca, ca sa te creasca. Tatal tau adoptiv vine cu nervi de le munca, aste este normal, cand vrei sa vorbesti cu el sau sa-l rogi ceva, lasa-l sa-si revina mai asteapta putin.Parintii tai adevarati nici nu le pasa de tine daca stai sub un acoperis si tu crezi oare ca parintii adoctivi te iubesc mai putin decat te iubesc cei adevarati(0)Stiu cum e sa-ti blestemi viata, dar asta nu-i o solutie. Vreau sa vorbesc mai mult cu tine, sa-mi povestesti mai multe si te voi sfatui ca atare.(asculta plizz ce ti-am scris, asta e ceia ce crede o persoana care nu crede ca mai e capabila de ceva in afara de ura)

Ai fost adoptată.Și ce? Chiar atât de mult contează că ești sau nu copilul lor biologic sau contează să-i iubești? Și zici că vine cu nervi acasă de la muncă.E ceva normal.Nu îl mai bate la cap când e nervos.
Așteaptă.În timp se rezolvă totul.

Nota 10 pentru zurick, se vede ca ai suflet mare moldoveanco, dar si minte

Buna Roxy!
Imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin niste etape atat de grele, mai ales ca ai o varsta frageda.
Ca sa poti rezista intr-o lume atat de rea, trebuie sa privesti mai mereu, partea buna a paharului. Fii fericita pentru ca esti sanatoasa, frumoasa, pentru ca ai alaturi de tine 2 oameni care te iubesc si care-ti vor binele! Fii fericita pentru ca ai fost un copil norocos.
Trebuie sa intelegi ca, poate, parintii tai chiar nu au posibilitatea de a-ti da bani.Crezi ca lor le este usor sa iti spuna ''nu am sa-ti dau!''? Nu le e deloc usor. Poate ca nu se exteriorizeaza,dar fiecare parinte ar da orice sa-si vada copilul implinit si sa nu duca lipsa de nimic.
De la anul,in vacanta,te poti angaja. Chiar daca nu o sa faci multi bani,pentru inceput te vei descurca.

Iubeste-i. iubeste-i pentru ca ti-au acordat o sansa, pentru ca au grija de tine, pentru ca si ei la randul lor te iubesc si pentru ca, in fond, nu conteaza cine ti-a dat nastere. Conteaza cine te creste, cine e ''acolo'' pentru tine cand ai nevoie, cine iti pune zi de zi painea pe masa.
Nu-i condamna pentru ca nu au bani.

Ai grija de tine si, daca poti, lasa-te de fumat! Nu e bine deloc.

Buna.
Eu cred ca totul e in capul tau.
Daca ai fost adoptata, ar trebui sa-i multumesti lui Dumnezeu si dimineata si seara. Pentru ca iti dai seama cum era acea familie de te-a dat spre adoptie.
Atat timp cat ai cu ce sa te imbraci, ce sa mananci, un acoperis deasupra capului si mai ales un calculator cu internet, eu zic ca nu e chiar asa rau.
Mai rau era daca te puneau la munca, nu-ti dadeau sa mananci, poate atunci erai data la o parte.

Niciodata sa nu mai spui ca iti urasti sau iti blestemi viata! Gandeste-te cati oameni exista pe lumea asta care sunt condamnati la moarte si ar da orice sa traiasca, altii care nu au unde sa pana capul sau ce sa manance si tu ca esti sanatoasa, ai o familie care te-a crescut ti-a oferit totul cand puteau sa te lase intr-un orfelinat. Trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor sa gandesti pozitiv cand te simti pierduta roaga-te la Dumnezeu sa iti dea putere sa treci peste apreciaza-ti parintii cat inca ii mai ai! Toate trec important e sa fi optimist. Bafta!

Ce imatura esti! Si eu sunt adoptata si in loc sa-mi blestem viata si sa fac figuri ca tine, imi apreciez parintii pentru ca m-au salvat de la o posibila viata de chin!
Vaai, ce sa spun! Bani de discoteca si de haine? Nu-ti ajung hainele pe care le ai? Zi mersi ca ai ce ai! Discoteca? Nu crezi ca esti cam mica?
Cand tatal tau iti spune ca NU are bani, inseamna ca NU are! Ce e asa de greu de priceput? Sa ajungi tu la maturitate si sa vezi chin pentru bani!
Fii sigura ca nu e din cauza ca esti adoptata. Viata nu e asa de usoara pe cum o consideri tu. Esti mofturoasa. Trebuie sa-ti inveti lectia. O palma nu ti-ar strica!
Apropo, eu am aflat ca sunt adoptata la varsta de 7 ani. Si...ghici ce! Idgaf. Chiar au fost unele persoane care sa se ia de mine. La fel. Putin imi pasa de parerea lor.

Nu stiu ce sa zic ...Accepta intr-un fel situatia, la 15 ani nu poti inca sa lucrezi sau sa pleci de acasa ...Mult Noroc!

Ai toata viata inainte! Vei vedea cand o sa mai cresti ca si tu poate vei avea nervi, e normal gandeste-te ca poate tatal tau a trecut prin multe in viata, lucruri care l-au facut sa-si piarda rabdarea si..tot! Multumeste-le pentru ceea ce ti-au dat.
Poate atunci a iesit cearta deoarece le-a fost doar frica sa te lase, sa nu patesti tu ceva. Poate ai vorbit mai urat, ai spus ceva mai..."nepotrivit".
Nu trebuie sa ai ura pentru viata ta.Stiu ca nu e usor, pentru ca si eu am trecut prin momente grele, foarte grele, am varsta de 18 ani, dar eu cred mult in Dumnezeu si cred ca ma ajuta.
Nu poate fi totul "roz" Nu banii fac fericirea, ei iti dau cat pot.Iar despre parintii tai "adevarati", lor nu le pasa.Adevaratii tai parinti sunt acestia! Fi cu mai multa credinta.

Hey,incearca sa-ti gasesti un prieten(iubit) care sa poate sa-ti ofere ce nu-ti pot oferii parintii tai adoptivi. Unul care sa te iubeasca pentru ceea ce esti si sa te sprijine in tot ce faci, si vei vedea ca o sa te simti mult mai bine.

Daca spune ca nu are trebuie sa il crezi si nu cred ca cea ce face o face intentionat iti spun sigur ca o face fara sa isi dea seama