Cand nu mai ai incredere in fete in ce mod le mai consideri?
As vrea sa ii intreb pe barbatii care nu mai au incredere deloc in sexul opus
Ordonare:
După relevanţă
Indiferent ca esti tradat sau nu in dragoste, in femei sa nu ai incredere, de fapt in mai nimeni sa nu ai,, asta e regula numarul 1.
E o parere obiectiva
Răspunde
Răspunde 
Încrederea este ceva ce se câștigă în timp, nu ceva care se acorda de la prima întâlnire! Dacă nu respecți regula asta sigur te arzi. Și eu am pățit-o in trecut și mi-au luat vreo 4 ani ca să mai pot avea încredere în alta fata.
Timpul le vindeca pe toate!
După ce ajungi sa o cunoști cu adevărat, după ce ii ști atât calitățile cât și defectele, după ce ajungi sa îți dai seama din privirea ei dacă minte, dacă este rușinata, dacă se simte rău, etc.
Cat timp va trece până când vei ști toate acestea?
Depinde de :
1. timpul efectiv petrecut împreună.
2. Cat de mult îți dorești tu sa o cunoști cu adevărat și de capacitatea ta de a înțelege /interpreta sentimentele și reacțiile ei.
3.De ce fel de persoana este ea: închisă/ comunicativa, actriță/ sinceră, versata/ naiva, etc.
Eu am ajuns sa cunosc la acest nivel 3 femei pana acum și minim mi-a luat un an și 8 luni, maxim 4 ani.
După ce ajungi sa o cunoști atat de bine, nu vei dobândi încredere 100% în ea, dar vei ști cu exactitate la ce sa te aștepți în fiecare situație. Odată ce ști asta, vei ști in ce situații să eviti sa o lași pe ea sa se descurce singură.
Sincer in afara de parinti, nu am incredere in nimeni total niciodata. Iubita, nevasta si dupa 30 ani te poate trada cand da de ceva ce ii convine ei mai bun, stiu destule cazuri, asa cum si invers, si barbatul poate face la fel, deci nu am niciodata incredere, doar ca profit de timpul placut cat este. In general femeile din pacate au prin gene tradarea usor caci barbatu prin menirea lui nu prea e facut sa fie iubit, e facut sa fie folosit, daca vrei sa fi iubit de una constant si definitiv fa-te pisica, caine sau copil, in rest nu prea. Barbatul in general e mai credincios desi si ala foloseste femeia la ce-i trebuie lui, si cand nu ii mai convine, adios. Suntem cam o apa si un pamant.
Îmi cer scuze că intervin. Sunt fată și poate nu aștepți un răspuns de la mine. Însă aș vrea să spun că în ceea ce privește ființa umană, nu cred că se poate generaliza.
De cele mai multe ori, femeile sau bărbații își pierd încrederea în persoanele de sexul opus în urma unei dezamăgiri trăite în cadrul unei relații.
Cei care au fost dezamăgiți și răniți, tind să aibă 2 tipuri de comportament:
• ori nu mai au încredere în nicio persoană de sex opus, niciodată sau până în momentul în care apare cineva care îi schimbă gândirea
• ori se răzbună pe fiecare persoană de sex opus pe care o întâlnesc, făcând-o să treacă prin aceeași suferința prin care au trecut și ei
Ambele situații se pot atât la femei, cât și la bărbați.
Cel mai greu, din punctul meu de vedere, este să riști să o iei de la capăt și să te dăruiești cu totul unui om, fără să știi dacă acesta merită sau nu.
Dar în viață, dacă nu riști, nu câștigi. Și crede-mă, dacă odată te-ai ars, a doua oară, ori te vei arde la fel de rău, ori vei fi destul de precaut încât să spui STOP din timp, dacă vezi că lucrurile nu funcționează.
Cred că alegerea stă în mâinile fiecăruia dintre noi 
Eu vream sa vad cum gandeste un barbat tradat in iubire
Referitor la punctul unu, nu va mai ajunge sa apara cineva care ii schimba gandirea daca nu mai au incredere in nici o persoana de sex opus, ca nu va da ocazia nici unuei persoane de sex opus sa arata ca e altfel, deci e cam contradictie ce ai zis. La punctul doi se numeste prostie sa se razbune, ca nu ajuta!
Ai exclus pe cei destepti din ecuatie, adica ce ar face unul destept dupa o deceptie. Un om destept care a avut o dezamagire, zice "ok, pot avea si trei dezamagiri la rand, nu inseamna ca toti oamenii de sex opus sunt nasoi, merg mai departe ca vreau sa dau de acea persoana cum trebuie, daca imi pierd increderea si resping sa dau o sansa altui om, imi iau si eu mie toate sansele de a-mi fi bine cu cineva, deci nu voi face asa ca altii, voi persevera ca oricum nu am ce pierde, merge bine, nu merge, aia este, daca perseverez am sanse fie si putine sa dau de cei okey, daca nu, am sanse zero".
Eu stiu doua tipuri de barbati tradati in iubire, chiar cazuri reale, un fel si anume a avut traderea aia, gata domne, toate femeile-s nasoale, nu are sens sa mai vreau o femeie. Celalalt caz, au incercat mai departe si au dat de ce trebuie, sau si daca nu au dat, macar au incercat sa dea, insa stiau ca daca incearca, aveau sanse mai mari sa dea de ce trebuie decat daca nu incearca.
Nu am fost, insa si daca eram, socul nu era asa mare pentru ca (si asta am uitat sa spun pe aici), puneam in calcul ca oricine ma poate trada la o adica, deci eram pregatit ca s-ar putea la o adica intampla. E o naivitate sa zic "aaa vaaaai nu ma asteptam domne tocmai de la ea? Cum sa-mi faca mie? A fost asa bine pana acum", ete da! Dar ce are? Cine is eu sa nu mi se faca mie? Si cine e ea sa fie sfanta ca sa nu ma astept de la ea la asta? La multi e socul mai mare decat fapta in sine. Si daca as fi fost tradat, merg inainte, nu renunt ca am avut o tradare, ce naiba.
Mereu va apărea cineva, oricât de mult poate ți-ai dori să nu.
Eu nu cred că oamenii se îndrăgostesc de cineva pentru că vor să se îndrăgostească de acea persoană.
Dacă găsești un om care vede binele și frumosul din tine, și va lupta pentru a te avea în viața lui, la un moment dat, inevitabil, îți va schimba gândirea.
La punctul doi, da, și eu consider că e prostie. Dar de asemenea, îți pot confirma că există asemenea persoane reduse, care se refugiază în răzbunare.
Cei inteligenți, pe care i-ai menționat, se includ la primul punct. Pentru că tu, că în rănit, îți vei ridica inevitabil bariere în fața tuturor celor care vor dori să ajungă la tine, la inima ta, la sufletul tău, la mintea ta, sau oriunde dorești.
Suferința are și ea foarte multe forme. Și îți vorbesc strict din experiență.
Un om care suferă, nu mai gândește limpede. Cu timpul, de cele mai multe ori, suferința se diminuează. Și în acele momente, oamenii pe care îi incluzi în categoria "inteligenți", realizează că persoana care i-a făcut să sufere nu merită lacrimile și durerea lor.
Cred că îmi înțelegi punctul de vedere. Poate nu m-am exprimat destul de concret la început ^-^
Pai stiu mecanismele, daca stii fizica trebuie sa scoti calcu din priza ca sa vezi ca nu mai merge? Sti clar de ce nu merge si cum. Si studiat si cazuri, patern-uri de gandire, de aia le-am enumerat mai sus.
Si da, ma tradeaza, si? Aia e, se sufera un timp si gata, nu ramanem blocati acum acolo. E clar ca daca te tradeaza suferi, nu? Ca doar nu oi rade, nu trebuie sa trec prin asta ca sa stiu. Dar am zis, socul va fi mai mic daca stim dinainte ca este oarecum posibil sa fim tradati. Cine nu se asteapta, sincer e naiv rau de tot.
Eu am fost
Și e un sentiment groaznic. Îți lasă frustrări și întrebări, la care îți va fi foarte greu să răspunzi singur.
Te vei trezi în permanență cu gândul : De ce nu am fost suficient de bun? Chiar am meritat să sufăr atât? Să îndur atât? Să fiu tratat așa? Mă v-a mai iubi cineva la fel? Voi mai putea iubi vreodată?
Și lista poate continua. Sincer, nu i-aș dori nici celui mai mare dușman, să simtă vreodată acea suferință
Nu ai simtit, degeaba stii daca nu ai simtit, iubirea nu o poti cunoaste fara sa o simti
Sunt de acord cu tine.
În ceea ce privește "trădarea" în sine, cred că toată lumea își pune în minte ipoteza că există posibilitatea de a fi trădați de omul de lângă ei.
Ceea ce diferențiază cazurile între ele e modul în care sunt trădați.
Cantitatea suferinței se bazează pe modul în care ai fost trădat, chiar dacă te așteptai ca asta să se întâmple.
Greu. La minte situația a fost mai complicată.
Au fost momente în decursul perioadei de vindecare. în care am simțit că pot atinge cerul și că pot depăși toată durerea și voi fi capabilă să cred din nou în oameni, și momente în care m-a răpus suferința, încât am fost incapabilă să mănânc sau să mă dau jos din pat cu zilele.
Am avut oameni lângă mine care m-au susținut și mi-au amintit cât valorez, și ușor, singură, am reușit să îmi revin.
Totul începe cu tine și cu o atitudine pozitivă.
Eu zic ca invers, in suferinta trebuie sa gandim mai bine ca sa gasim solutii de iesire, nu pe dos, altfel ne agravam problema. Daca nu mai gandeste limpede, ghinion. Nu ridic bariere, ci din contra, acord increderea in oficiu ca si inainte, si apoi va ramane sau va dispare in functie de fapte, ca doar asa imi dau noi sanse! Ridicand bariere, nu fac decat sa-mi iau orice sansa. Lasa sa vina unul si altul sa ajunga la mine, si sa aleg eu ce trebuie dupa aia, decat sa nu am de unde alege. Eu vreau o sansa, nu sa o tin langa in suferinta aia si sa raman blocat cu barierele sus.
In plus am mai zis, mai mare este socul ala cand nu te astepti ca celalalt sa ti-o faca, prostia asta multi o fac, considera ca partenerul e sfant, si se considera pe ei unici, total gresit! Pertenerul sau partenera NU sunt sfinti oricine ar fi, si oricand ti-o poate face indiferent cat de frumos s-a purtat si se poarta, iar eu sunt un om ca oricare, si deci si mie poate sa mi se faca una ca asta, ca oricui. Si avand asta in cap, sufar mai putin daca se intampla. Insa multi nu se asteapta, aici este cheia, sa se astepte! Oricand este posibil sa se intample si lor, de la oricare ar fi partenerul sau partenera, si daca doamne fereste se intampla, suportam mai usor treaba.
Pai nu era vb de asta, asta e clar ca e cum zici, eu am zis ce faci in cazul in care pierzi increderea dupa tradare, nu cum se simte iubirea.
De unde stii ce ai face tu daca nu ai fost tradat in iubire, gandesti prea rational, iubirea nu este ceva rational
Nu isi pun in minte! Multi se mira, nu se asteapta tocmai de la x persoana, tocmai lor sa li se intample, aici e aici. Ca ala care-si pune in minte ca se poate sa fie tradat, stie ca nici nu mai conteaza, tradarea e tradare ca gest, nu mai conteaza cum este materializata, ca te vinde pentru bani, ca te inseala sau ca face alte chestii, e tot aia ca gest.
Nu am spus "pentru ce ești trădat", ci "modul în care ești trădat". E o diferență de nuanță.
Poți fi trădat pentru multe lucruri.
Dar modurile în care poți fi trădat, diferă.
Exemple:
Tu te aștepți că omul de lângă tine te poate trăda într-o zi. Poate te gândești că își va găsi pe altcineva și va pune punct relației.
Dar poate nu te aștepți...
1. Să îl găsești cu alta/altul în patul vostru.
2. Ca acel altcineva să fie sora/fratele său cel/cea mai bun/ă prieten/ă.
3. Să fii violată înainte să se despartă de tine, și la scurt timp după, să fie cu alta.
Fiecare situație îți provoacă o altă intensitate a suferinței.
Nu ai cum să nu îți pui bariere. Cel puțin, nu imediat.
După o suferință, va dura o perioadă, acea perioadă de vindecare, în care nu simți să lași pe nimeni să se apropie de tine, și e perfect normal.
Abia după un timp, când rănile încep să se vindece, simți că poți risca din nou să îți pui încrederea în cineva. Dar cu mai multe măsuri de precauție.
Stiu ca depinde de personalitate, oamenii reactioneaza diferit in functie de personalitatea lor. Tradarea din iubire este o suferinta, si eu stiu cum reactionez la o suferinta, nu conteaza de ce natura, ca principiul este acelasi, ca nu stiu ce simte un om care iubeste, este corect, mereu m-am intrebat ce e tampenia aia (ca e o tampenie, face f mult rau), slava domnului ca nu am avut asta oricat mi-a placut o fata, si imi place si acum una chiar f mult, dar nu am iubirea aia de care vb voi.
De ce sa nu te astepti? Tocmai ca e posibil orice si trebuie sa ne gandim din start ca se posibil sa se intample una din variantele alea sau doua din ele sau toate. o alta intensitate a suferintei este corect, dar in final tot suferinta e, si aia cea mai mica tot mare e de fapt. Si trebuie sa ne asteptam ca vedem atatea cazuri, deci de ce am fi noi scutiti? Si sigur suferinta ar fi mai mica totusi cand nu te socheaza. Eu ma gandeam la orice, doar la viol nu ca na, nu-s femeie. Si orice se intampla, nu m-as mira. Dar oricum ar fi, nu gandesc bine 1-2-3-4 zile, dupa aia trebuie sa ma adun ca sa rezolv problema, cum am zis, nu sa raman blocat.
Si in general noi trebuie sa stim cat valoram, ne stim capacitatile, caracterul si nu trebuie sa ne aminteasca altii, dar daca la tine a fost cazul, aia este, bine ca ai trecut. Pai eu ce am zis? Sa gandim pozitiv la scurt timp dupa suferinta tocmai sa razbim.
Aia e altceva, eu stiu ca multi raman cu ele puse ca o fixatie mereu, lucru incorect.
Sincer, chiar nu îți dorești să ajungi în postura aia. Dar dacă vei ajunge vreodată, cred că o să înțelegi mai bine ce vreau să spun cu adevărat. Și o să înțelegi că este foarte ușor să spui ce e de făcut în asemenea situații, dar e mult mult mai greu să pui în aplicare.
Te pup!
Am trecut si eu prin situatii din astea, deci stiu ce spun, nu vorbesc asa din gura. Nu in dragoste insa in altele si mai si. Adevarat ca, cateva zile eram asa mai bulversat, apoi am luat taurul de coarne si am gandit ce trebuie facut. Eu nu am cum sa sufar din dragoste si n u am avut, pentru ca imi liseste modulul ala pacatos care sa ma faca sa ma indragostesc, de aia nu s-a intamplat pana la 42 ani, imi place si acum una de 27 ani fff tare, mai tare ca de oricare, dar doar atat, daca s-ar purta urat, as da-o dracu imediat, nu stiu cum stau altii sa li se dea in cap si tot sa stea cu ala sau aia, n-am inteles niciodata.
Rational ai dreptate, dar degeaba ai daca nu am intalnit eu opusul a ceea ce am gasit
Foarte bine zis, felicitari. Si daca m-au dazamagit 15, merg mai departe, nu s-au terminat femeile, daca renunt, mi-am luat toate sansele de a gasi pe cineva okey. Pentru ca nu exista ca din 1000 femei, 1000 sa fie nasoale, asa cum nici nu exista ca din 1000 de femei sa fie 1000 okey, asta e valabil si la barbati. Nu exista perfectiune nici in bine dar nici in rau, culmea.
Plus ca de multe ori la general cel in cauza omite sa se uite si la cum s-a purtat el (presupunem ca fizicul ca proba eliminatorie a fost trecuta de ambele parti), adica daca nu cumva sa fi gresit el, de s-a ajuns sa fie dezamagit de fata respectiva. Unii chiar au fost okey, dar altii nu prea, si aici unii ascund asta desi stiu, altii chiar nu constientizeaza ca ei au fost cauza. Deci nu e asa simplu, pana nu cunoastem la fiecare caz datele problemei complet, nu ne putem da o parere exacta si anume ce a dus la acea dezamagire si de ce.
Daca nu ai intalnit pana acum, nu inseamna ca nu exista sau ca nu o sa intalnesti de acum in colo! Gandirea asta e total neproductiva, ca-ti ia orice sansa de a gasi ceva mai okey, adica iti asiguri nesansa. Nu se rezuma totul la ce ai intalnit pana acum. Ce ai intalnit pana acum sa zicem este un 20 %, mai urmeaza 70 de explorat, e doar un exemplu. Nu poti sa nu ai incredere in cele 75 % neprobate cazurile.
Plus ca trebuie sa fi sigur ca atitudinea ta, fizicul tau, comportamentul au fost okey, si doar de partea cealalta este problema! Ca este si asta un factor extrem de important. Asa cum am zis, foarte multi nu constientizeaza ca ei nu au fost okey cumva.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
