După 5 ani de relație, totul s-a terminat.
Locuiam împreună de la 19 ani (acum eu am 23 si el 27), prin bune, prin rele ca orice cuplu. In prima faza am locuit cu chirie si totul a fost ok, după care a murit mamaia lui și ne-am mutat acolo unde a locuit ea. De când ne-am mutat in apartamentul acela căruia i s-a cuvenit lui, s-a schimbat. Se ducea afara și venea când voia, nu mai răspundea la telefon câteodată. Am acceptat multe, el juca la aparate toți banii, când ii spuneam ca vreau sa oficializam relația mi-a spus ca el vrea sa mai copilărească, nu ma puteam baza pe el ca ma va ajuta cu ceva, etc. Mai puțin important si eu am defecte si ne-am acceptat împreună.
Vineri seara - el fiind încă la munca il sun pentru ca mi se umflase măseaua și sa il întreb dacă ar merge cu mine la spital. După tonul vocii mi-am dat seama ca nu e ok si e nervos dintr-o anume cauza, mi-a zis ceva de genu "dada ok" si mi-a închis. Ne-am întâlnit in fata spitalului, el statea numai pe telefon si odată m-am panicat văzând atâta lume si i-am spus ca vreau acasă. El s-a uitat urat cu un ochi la mine, a gesticulat ca și cum sa tac si dupa din nou si-a pus privirea in telefon. Văzând ca e nervos si neatent la mine, m-am strecurat in spatele lui si am plecat acasă, el nici nu a observat. Da, poate n-am procedat bine făcând asa, dar m-am panicat și lui nu i-a pasat. Ajung acasă, el era in pat, nu voiam sa vorbesc despre situația asta, m-am dus in bucătărie sa fumez o țigară si a venit super nervos : "stii ce vreau? Pana la ora 10 sa-ti faci bagajele sa pleci de unde ai venit, ca nu știu unde te-am găsit, mai sunt și alte femei, dar ca tine n-am mai văzut, sa ma lași ca un papițoi la spital" eu i-am zis "ok dacă te-a deranjat atât de tare, imi voi face bagajele dar nu mai tipa te rog ca ma doare măseaua", la care el "sa te doară, sa dea Dumnezeu sa te doară pana nu mai poți, ca oricum ma doare in p. A"
Am început sa plâng si m-am dus sa-mi fac bagajele și am plecat, după alte afirmații precum "oricum nu mai am nevoie de tine".
Nu am putut sa mănânc nimic de vineri, nu înțeleg ce am greșit, nu am făcut nimic si m-am trezit pe străzi si făcută albie de porci, daca faptul ca m-am speriat la spital si am plecat era motiv sa ne despărțim după 5 ani, au rămas și ai mei masca, nu mai înțeleg. Sorry for long post, dar poate cineva are o alta perspectiva. Nu pot nici sa mănânc de nervi de cand s-a întâmplat. Ceva sfaturi?

Sfaturi in ce privinta? Vrei sa te impaci cu el? Nu se mai poate. Gaseste-ti pe altcineva, care sa-ti accepte acele defecte despre care spui tu ca sunt mai putin importante. Pe viitor insa, ar fi bine sa nu mai faci vreodata un asemenea gest, de a-ti lasa iubitul intr-un loc, plecand fara sa-i spui. E un gest oribil, undiferent cat de rece si absent era el fata de tine. Orice barbat s-ar enerva maxim intr-o asemenea situatie, iar daca s-a mai si saturat de tine, abia asteapta sa foloseasca acest gest ca pretext pentru o despartire.

Ai fi mai fericita daca pe viitor ai resoecta planul Creatorului si nu te-ai muta si nu ai mai face sex deloc cu nimeni fara casatorie.Sexul fara cadatorie nu e bibecuvantat de Creator si nu aduce fericire pe termen lung nimanui.
Nevoia primsrs simtita
de barbat e nevoia de sex in timp ce nevia primara simtita a femeii e nevoua de afectiune, loialitate dedicare. Daca o fata ofera ceea ce barbatul simte ca are nevoie si daca el nu ofera ceea ea simte cs are nevoie( dedicarea casatoriei) il demotiveaza sa mai ofere ceea ce ea doreste si ajunge sa nu o mai pretuiasca si sa caute pecineva care se lasa cucerita mai greu, pentru care trebuie sa lupte.

Este evident ca relatia asta era pe punctul de a se rupe de multa vreme, odata ce el ti-a aratat clar de cand v-ati mutat in apartamentul bunicii, ca s-a plictist de tine, ca nu te mai iubeste ca inainte si probabil are deja alta relatie.

Este mai bine ca s-a intamplat acum, inainte sa intri intr-o casnicie, sa aveti copilasi samd.
Multumeste-i cerului si bunului Dumnezeu ca ti-a deschis ochii acum, inainte sa faci o greseala enroma, sa te mariti cu unul cu care nu mai are nimic pentru tine.

In cazul asta poti face un singur lucru: mergi inainte singura si cauta-ti un alt barbat care sa te iubeasca, sa te respecte si sa te merite!

Acel moment a fost un showdown, un deznodământ. Ce a fost în capul lui ca să decidă astfel, nu știm. S-a terminat lumea cu el?

Te-ai alintat prea mult.
El nu avea chef sa te tina ca pe o printesa. Daca prin "defectele tale" s-a strecurat vreun contact cu alt pretendent, in timpul relatiei voastre, l-ai convins ca nu pierde nimic.
Te cred ca e un soc, dar de afara, e o situatie simpla: sunteti tineri, ati avut o relatie lunga, care nu a mai tinut. Stai linistita o perioada, si iti va trece. Nu ai pierdut nici tu nimic, nu va mai potriveati.

Și care e problema ta acum?
L-ai vrea înapoi? E omul cu care ai vrea să trăiești toată viața?
Poate chiar ți-a făcut un bine.
Ai doar 23 de ani. Ai tot timpul din lume să-ți găsești unul care să te iubească cu adevărat și să te merite.
Trage cortina și continuă-ți viața. Acum ai experiență. Nu poate urma decât ceva mai bun pentru tine.

Tot calculez cum iti dau tie 5 ani 23-19...

Acum "vorbind" serios,
Din alta perspectiva decat cea expusa de tine nimeni nu iti poate da parerea. Pentru asta ar fi trebuit sa isi expuna si el punctul de vedere.
In orice caz, ideea e ca aveti - sau aveati - lipsa de comunicare. Dupa cate se pare el "nu mai are nevoie de tine" posibil pentru ca a gasit alta, sau o are in vedere, posibil pentru ca din anumit.motiv s-a racit de tine, dar e clar ca s-a purtat ca un mitocan lasandu-te fara o minima atentie din partea lui.
Aceste lucruri sunt dureroase dar ceea ce ar trebui sa faci e sa nu traiesti in trecut. Din pacate asa s-a intamplat, din fericire nu peste 10 ani cu doi copii.
Ceva l-a determinat sa se schimbe, e posibil sa in macine ceva. Inclusiv moartea mamei, dar din acest motiv ar fi fost normal sa se apropie mai.mult de tine - daca tu ai fost un suport pentru el in acele momente, sau sa se distanteze, daca nu.
Cine stie... incearca un dialog cu el, sau intoarce pagina

O relatie nu se intrerupe din atat. Erau clar alte probleme in spate. De cele mai multe ori frustrarile se aduna "pe tacute" si cand erup, produc rani ireparabile.

"It takes two to tango" dupa cum zice vorba. Valabil si la bune si la rele. Partea cu jucatul la aparate e un red flag masiv, genul asta de oameni au probleme mari, oricat s-ar imbata cu apa rece ca nu e asa.

DAR:

"Cel fara de pacat sa arunce prima piatra". Am observat o fraza de-a ta: "Mai puțin important, si eu am defecte". Cam cum si de ce defectele tale sunt mai putin importante decat ale lui?

Amandoi mai aveti nevoie sa va maturizati. Furisatul prin spatele lui e ceva ce faci cand ai 15 ani, iar el era in dreptul lui sa reactioneze, chiar daca a exagerat masiv. In concluzie, e asa cum am zis mai inainte, relatia voastra se terminase de mult doar ca nu o stiati inca. Poate ca fara incidentul asta ar mai fi durat un timp dar pana la urma daca nu s-ar fi schimbat ceva vital, inevitabil tot aici ati fi ajuns.

Nu cred ca ai pierdut nimic, e clar ca nu erați compatibili și tot trebuia sa vina odată momentul când sa se întâmple asta, era doar o chestiune de timp.

Relația voastră oricum trebuia să se termine de mult din ce relatezi tu aici. Faptul că nu-ți mai acordă atenție este pentru că v-ați plictisit unul de altul sau cel puțin el de tine. Te-ai comportat copilărește plecând chiar așa de lângă el chiar dacă nu era atent la tine. Da, este normal să-ți dorești atenția lui dar dacă ai o problemă medicală nu te comporți ca un copil și fugi și mai ales așa, pe furiș. Din ce ai spus el muncește dar tu nu cred că muncești, ăsta este și motivul pentru care vrei atât de multă atenție... că te plictisești toată ziua și în mintea ta el este de vină. Reacția lui este una normală pentru un om care în loc să aibă parte de linișe, are parte de și mai mult stres de la jumătatea lui. Nu cred că mai sunt șanse ca relația voastră să meargă bine și te sfătuiesc să faci tot posibilul să treci peste

Trebuia sa fi pus punct mai devreme.

Cum ai spus si tu "vrea sa mai copilărească", nu vrea sa aibă responsabilități. E o relație lunga, chiar și după pă 5 ani nu poți sa spui ca il cunoști, omul se schimba. Este un copil care nu vrea sa fie responsabil si sa și faca o familie. Sta pe telefon pentru a vorbi cu cineva sau posibil cu alte fete, altceva nu vad ce ai putea face toată ziua pe telefon. Dacă te iubea și ii pasa de tine, nu spunea "da da ok" când i ai spus ca te doare măseaua si sa mergeți la spital. N am înțeles de ce te ai speriat, dar putea măcar sa lase telefonul și sa te țină lângă el. Sa termini relația asta, asta te sfătuiesc eu, dacă nu te simți iubită pleacă, nu sta doar pentru ca e o relație de 5 ani, poate sa fie și de 10, pleci atunci când te simți singur și neiubit. Sa copilărească în continuare, nu o sa i accepte altcineva asta, la 27 de ani ar trebui sa cauți sa ți faci o familie și sa creezi ceva frumos alături de persoana iubita, nu sa stai toată ziua pe telefon și te comporți ca un copil, sa bagi toți banii la aparate și după sa vii acasă nervos ca nu mai ai ce sa mănânci, nu faci casa cu un asemenea om, doar îți pierzi timpul și după o sa realizezi ca mai bine plecai. Ai grija și gândește te întâi la sufletul tau. Părinții sunt lângă tine, si ei ți ar spune ca nu poți sa faci casa cu un om ca el, copil de fapt.