E ciudat ca dupa ce s-a despartit de mine si am uitat de ea eu tot sa imi doresc sa ma doara sufletul? Sa fiu dezamagit si suparat in continuare? E ciudat ca imi displace si totusi ma simt asa bine in senzatia asta? De exemplu in primele zile vreau sa sufar foarte mult mai ales daca am iubit-o si dupa cand vreau sa scap de sentimentul asta nu mai pot. Sunt nebun? Imi e frica ca daca nu sufar inseamna ca nu am iubit-o si doar am fost atasat de ea, daca nu am reusit sa imi starnesc anumite sentimente alaturi de ea sa simt ca traiesc cand am fost cu ea prin suferinta imi trezesc anumite sentimente. Uneori cred ca sunt prea insensibil si suferinta asta ma face parca sa am un scop, sa caut sa nu o mai intalnesc daca gresesc sa-mi insusesc si sa sufar ca la "carte". Ma repet sunt nebun? Am nevoie de consiliere? Uneori ma intreb si eu asta in special ca am tinut foarte multe in mine si nu m-am exteriorizat.

Vrei să te minți, inducându-ți ideea că trebuie suferi, pentru a-ți demonstra că tu chiar ai iubit-o. Vrei să creezi o suferință care provine din iubirea pentru ea, doar pentru a-ți alimenta orgoliul și iluzia că ai fost îndrăgostit de ea. Ești conștient de faptul că dacă nu simți durere după despărțirea de ea, înseamnă că n-ai fost îndrăgostit de ea. Nu poți accepta ideea că ai pretins că o iubești, deși n-ai simțit nici o scânteie în perioada în care ea ți-a fost iubită, așa că încerci să simți 'ceva' folosindu-te te durerea de după despărțire. Durerea de după despărțire se naște DOAR dacă a fost iubire, aceasta nu vine ca o compensație a ceea ce n-ai simțit pentru ea. Îți este frică să accepți că încă n-ai întâlnit 'acea' persoană, ci doar persoane pentru care ți-ai creat impresia sunt 'aceea'. Nu vrei să accepți adevărul, așa că încerci să-ți hrănești sufletul chiar și cu emoții negative, doar pentru a simți ceva. Ești conștient că aceste stări și emoții pe care vrei să ți le induci, nu sunt reale și îți pot fi toxice, dar alegi să te gândești să încerci să ți le induci, pentru a te face să crezi că ai fost cu adevărat îndrăgostit. Emoțional ai trăit o iluzie pe care încerci să o transformi într-un adevăr, folosindu-te de o durere creată de mintea ta, nu de inima ta. Doar pentru că n-ai avut parte de 'acea' iubire, asta nu înseamnă că trebuie să-ți creezi hrană imaginară pentru suflet, suflet pe care nu ți-l va umple cu împlinire, pentru că aceea 'hrană' există doar în mintea ta.

Ai fost doar atașat emoțional de ea.
Iubirea care se naște în timp, moare în timp. Iubirea nu este muritoare, dar promisiunile, nevoile, cerințele, sunt elemente care ajută la alegerea unei relații trecătoare. Cândva, vei întâlni acea persoană cu care vei avea acea chimie, conexiune, scânteie, compatibilitate, atracție fizică, atracție și compatibilitate sexuală, sentimente intense și profunde, atracție mentală. Iubirea este un carusel al emoțiilor, al senzațiilor, al sentimentelor și al trăirilor.

Iubirea nu vine la tine când o vrei sau când ai nevoie de ea, vine când ești pregătit să o accepți!