Sunt relaţii care sunt continuate doar pentru a fi şi-atât. Rămânem cu gândul la o singură persoană, chiar dacă ea nu ne mai vrea. Expun aici o situaţie de care ne lovim deseori. De ce nu alegem fericirea, cunoaşterea şi noi aventuri?

Pentru ca ne place sa fim martiri.pentru ca iubirea oarba.pentru ca iertam de prea multe ori.pentru ca credem ca putem schimb sau salva un suflet pierdut.

''Sunt relatii care sunt continuate doar pentru a fi si-atat'' - Ahh! Ce familiar imi suna!

Nu generaliza esecul tau.

Din frica de a nu ne insela cu pirvire la alegerea perfecta.

Chiar ma "regasesc" in aceasta intrebare.
Atunci cand iubesti o persoana, nu poti fi fericit/a departe de ea. Asta pana cand te indragostesti de altcineva Cu cat incerci sa uiti o persoana, cu atat te gandesti mai mult la ea si nu reusesti.
Timpul vindeca tot.

Uneori cand dam de singuratate uitam de raul primit de la o persoana, de incompatibilitate si alte minusuri ale acelei relatii si o reluam.
Gresit dar suntem impinsi de singuranta catre aceste sperante, ca de'va fi mai bine.
Si multe relatii sunt continuate dintr-un atasament prea mare sau o teama de singuratate/nou, iesirea din spatiul de confort.
Referitor la "pierderea prin trecut " se intampla destul de des daca avem un termen de comparatie si tindem sa ziceam ca ce am avut a fost mai bun.

Cand lumea iti intoarce spatele ii intorci si tu spatele ei. iti corectezi greselile, iti indrepti comportamentul, te perfectionezi si cand se asteapta mai putin o arzi

Pentru ca sufletul ti-e acolo, gandul ti-e tot acolo, iar inima... nu mai e! Iar cand traiesti alaturi de o persoana tot ce e mai frumos, nimic altceva nu mai are sens dupa. Degeaba zicem ca timpul trece, ranile se cicatrizeaza, pe de o parte asa este. Dar o parte din inima aia tot pierduta ramane.

Pentru ca de multe ori, consideram ca fericirea exista alaturi de ea/el, si continuam "doar pentru a fi si atat". E dificil sa renunti la o persoana pentru care ai pus suflet si alaturi de care ti-ai petrecut o parte din timp. Majoritatea persoanelor accepta sa fie luate in bataie de joc. Si de ce? Oare pentru ca viata lor se rezuma doar la o anumita persoana? Exista si teama aceasta, cum ca pe viitor, nu vor mai avea pe cineva aproape. Anumite lucruri trebuie constientizate, insa prea putini fac asta.

Pentru că obișnuința își spune cuvântul și de această dată. De cele mai multe ori ne este frică să începem ceva nou, punând pe primul plan ideea că nu ar funcționa așa cum ne dorim, e acea teamă specifică de necunoscut. În al doilea rand, cred că trăim cu speranța că relațiile continuate doar pentru a fi și-atât își vor recăpăta voluptatea inițială și că monotonia va dispărea, insă în cele mai multe cazuri nu se întampla așa. Și da, sunt de acord cu tine că ne ramane gândul la o singură persoana, chiar dacă ea nu ne mai vrea...și în acest caz e posibil să ne fie teama chiar să începem o nouă relație, dorindu-ne mereu ceea ce gaseam la persoana respectivă și nemaigăsinf acel "ceva" pe care îl căutam la nimeni.

O data indragostit, inima ta urmeaza ce inima vrea adica tu esti sluga ei. Ramai cu gandul la fata respectiva si stiind ca poate ea nu te mai iubeste tu inca iti dai seama co iubesti... Funda?