Suntem un cuplu gen "haos organizat". Ne certam, ne impacam, ne despartim si o luam de la capat. S-a intamplat de multe ori ca eu sa fiu cea cu initiativa despartirii, dar el mereu venea la mine sa ne impacam. Pana intr-o zi, cand el s-a saturat si a initiat despartirea. Eu nu am bagat de seama, credeam ca tot el se va intoarce. Eu am cedat nervos, ba chiar am inceput sa ma milogesc in fata lui sa nu ne despartim, lucru care mie nu imi sta in fire sa fac asa. A acceptat sa ne impacam in final, mai mult din mila. Dupa, totul a fost frumos, pana cand sa imi spuna la un moment dat ca il plictisesc, ca il sufoc. Si de data asta eu m-am saturat. L-as parasi pe bune, dar nu imi vine sa arunc la gunoi 2 ani de relatie, mai ales ca el atunci mi-a dat o ultima sansa. Sunt sigura ca daca fac asta, nu as mai putea sa ma impac iar. Ce sa fac?

Sincer, tu esti aia cu probleme la mansarda! Daca il iubesti, cum naiba te lasa sufletul sa te desparti si sa il lasi sa se umileasca de fiecare data sa va impacati de parca ai fi printesa lumii!

Foarte bine ti-a facut! Am si eu o amica care a procedat asa si acum dupa ce a patit acelasi lucru ca tine, s-a facut mielusel! Te sfatuiesc sa iti iei basinile si sa te refulezi in alta parte in afara relatiei daca nu vrei despartire permanenta!

Eu nu te-as fi suportat nici 2 secunde!

Apreciaza-l! Cat mai ai timp!

Pai vezi daca ti-ai luat lumea-n cap? Ce credeai, ca te poti desfasura cum vrei tu? Stiai ca te iubeste enorm, ca mereu cauta impacarea si te-ai comportat mizerabil cu el. Usor, usor, paharul s-a umplut. Ia-ti pe cineva care sa-ti suporte scenele, aerele si crizele de personalitate. Si, nu cred ca l-ai parasi tu pe bune, mai degraba te paraseste el. Si pe BUNA DREPTATE.

Păi la tine e soluţia. Nu te gândi că doi ani de relaţie. Gândeşte-te la ce simţi pentru el şi vei primi singură răspunsul. Baftă!