Cum scap de timiditate? Deci nu stiu ce sa fac.sunt cu un baiat din luna aprilie, bine lunile alea nu pot sa zic ca eram intr-o relatie cu adevarateleea pentru ca vorbeam doar la telefon(prin sms), si la scoala m-ai stateam imbratisati sau chestii de genul, dar odata cand sa plecam acasa el ma tinea in brate si a vrut sa ma sarute si mie imi era foarte foarte rusine si am intors capu si am plecat acasa(aici am sesizat ca sunt foarte timida dar nu ineleg de ce ). lunelea alea a fost mai mult o copilareala apoi in luna iunie nu am mai vorbit deloc cu el(doar la scoala dar nu in sensul de iubiti) pentru ca atunci am stat si am invatat pentru examene(sunt clasa a8a) dar acum cum am terminat cu examenele SUNTEM DIN NOU IMPREUNA dar in adevaratul sens al cuvantului..il iubesc foarte foarte mult si el pe mine la fel de mult...cateodata am impresia ca e prea frumos sa fie adevarat sa ma iubeasca asa de mult dar chiar este adevarat. de sambata tot vrem sa ne intalnim dar am avut impedimente si el mi-a propus sa ne intalnim azi la 7 dar i-am zis un pretext ca nu pot sa vin pentru ca simt ca mor de rusine(dar el nu stie asta) si a ramas sa ne intalnim vineri. vineri chiar nu mai am cum sa il aman...si cand ma gandesc ca vrea sa ma sarute( mi-a si zis asta prin sms) imi vine sa mor
decii.ce sa fac cu rusinea asta?
voi cum ati procedat la prima intalnire?
stiu ca e cam absurda timiditatea asta dar trebuie neaparat sa scap de ea( cred ca banuieste ceva ceva prietenul meu )
va rog dati-mi un sfat

Da, şi eu ştiu bine cum e cu timiditatea, deşi am peste 19 ani. Mă rog,la mine mai e şi orgoliul, chiar dacă sunt îndrăgostită, nu vreau să pară că fericirea mea depinde exclusiv de o persoană,vreau să mă arăt domnişoara independentă, detaşată şi rece. Şi,de fapt,chiar aşa sunt, în ciuda micilor momente de "siropoşenie" prin care trecem cu toţii.

Ce voiam de fapt să-ţi spun e că trebuie să te obişnuieşti să trăieşti clipa, să-ţi arăţi sentimentele la timpul potrivit, pentru că altfel s-ar putea să regreţi; dar nu o face în mod ostentativ,ca să nu-l sperii pe cel de lângă tine. Ştii, e o vorbă,că băieţii fug de fetele disperate- chiar se aplică. E valabil şi invers,oricum.

Chiar dacă alegi să-ţi mărturiseşti sentimentele,nu trebuie să renunţi la intimitatea ta. Nu sta tot timpul lipită de el, lasă-ţi ţie şi lui momente de respiro. Şi nu renunţa nici la mândria ta,totuşi. Dă-i de înţeles că nu se sfârşeşte lumea doar pentru că el e nemulţumit din nu-ştiu-ce cauză.

În orice caz,ai destul timp să-ţi dai seama cum e cu iubirea. Toată lumea trece prin suferinţe de genul ăsta măcar o dată în viaţă,fie că vrea sau nu. E o formă de maturizare, de cunoaştere a propriului eu,exact ca în "Enigma Otiliei" de George Călinescu.

Bucură-te acum,cât eşti încă adolescentă,de fluturii în stomac, fiindcă, pe măsură ce înaintezi în vârstă, o să-ţi dai seama că iubirea nu înseamnă numai inimioare roz, trântite pe facebook şi nu se reduce la un amărât de ":X" dintr-un sms.

Poate că nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar vorbesc din propria experienţă. Dincolo de orice "funditsă", tu judeci dacă ce ţi-am împărtăşit îţi e sau nu de folos.

E un citat din miniromanul "Şoimul rătăcitor"-Glenway Wescott, care mie mi se pare veridic, cel puţin în cazul meu: "Să vezi costul iubirii înainte de a simți pe pielea ta cât valorează este mare păcat; căci atunci s-ar putea să nu mai ai niciodată curajul de a o încerca..."

Fa-ti curaj, totul va fi frumos. Trebuie sa ai incredere in tine si in el, mai ales daca il iubesti si daca te simti in siguranta cand esti in bratele lui. Succes! Sa ne spui cum a fost

De rusine scapi infruntand-o

Pai o sa scapi de timiditate cu timpul, cand vei prinde mai mult curaj..Si stiu cum este. si eu am fost foarte timida. dar daca iti este frica sa iesi singura cu el. mai ia pe cineva cu tine. si in privinta sarutului. nu-ti face griji. si mie mi-a fost frica la primul sarut. tuturor le-a fost. dar daca chiar tii la acest baiat si zici ca si el tine la tine. atunci nu ai de ce sa iti faci griji. pup :* si succes! fundita?