As avea o povestioara si o intrebare (familiara zic eu) Din cauza sistemului educatinal romanesc (dezamagiri din partea profesorilor care isi urmareau interesul financiar si cel "de imagine" in detrimentul a ceea ce trebuia de fapt facut, adica sa ajute un elev sa-si gaseasca drumul in viata). Din cauza partipliurilor facute catre alti colegi si a neevidentierii clare a diferentelor de cunostinte (10 aveam si eu care munceam si avea si altul care "scotea banul") si exemplele pot continua. Din aceasta cauza am ajuns sa am o stare de nesiguranta in a rezolva probleme de matematica si fizica SIMPLE!(materii la care problemele mergeau snur la nivel RIDICAT!). Brusc a aparut o suparare ce dureaza de un an si jumatate provocata de mediul scolar mizer in care am trait anii de liceu. Am ajuns sa iau bacalaureatul si admitere pe baza de examen dar cu mari emotii... emotii care provin de la frica de a gresi(exercitiile) de a nu mai fi ocolit si de a-mi da si mie cineva o sansa de a-mi face un rost in viata. Cu psihologi nu merge (poate doar cu unul care a studiat matematica de nivel superior). Pur si simplu s-a produs o explozie care a tras cortina peste tot. Nu mai sunt creativ...nu mai am o bucurie cand aud de aceste doua materii..desi visul de mic copil de a ajunge constructor de automobile ascunde aceste doua dedesupturi ce erau odata doua jucarii usor de inteles si distractive. Cum pot trata chestia asta..sa revin la normal? Cum sa fac sa mai inteleg din nou aceste doua materii (si sa scap totodata de intrebarea "de ce este asa? sau.asa o fi oare?" si sa caut tot felul de demonstratii stupide)? Va sunt recunoscator daca imi raspundeti!

Salut,

Eu inteleg ca tu impletesti depresia pe de o parte, cu lipsa increderii in tine si in plus cu ceva de tipul injustitiei sociale.

Daca vrei sa rezolvi cu adevarat aceasta problema, din pacate tot la psiholog ar fi bine sa mergi. Dar ar trebui chiar sa mergi, nu sa iti inchipui ca ce poate sa iti spuna.

Cu siguranta nici un psiholog nu va dori sa iti verifice cunostintele si nivelul de intelegere al matematicii. Cred ca majoritatea vor dori sa te faca pe tine sa iti intelegi situatia, limitele si sa le accepti. Ceea ce cred ca este mult mai greu decat o problema de matematica. Oricat de avansata ar fi ea.

Consider deci ca psihologul este calea cea mai simpla si mai rapida de a iti rezolva problemele si de a putea sa treci mai departe in viata.

Poti insa sa o te iei cu tine la lupta, sa incerci sa rezolvi. Din ce am vazut, aceasta lupta o sa dureze si mai mult, si in plus, are cea mai mare probabilitate sa fie sortita esecului. Pentru ca lupti impotriva celui mai mare dusman al tau: tu.

Daca totusi, tii sa o iei pe calea asta, a lui Toma Alimos cu el insusi, desi nu ti-o recomand absolut deloc, am vazut ca un mare efect il au chestiile marunte:
- prietenii si relatiile
- plimbarile in natura (cam o saptamana cu cortul, de unul singur)
- sportul
- mersul la teatru si la opera
- cititul de romane beletristice

Acestea teoretic actioneaza asupra:
- cunoasterii de sine, latura fizica (deplasarile)
- comunicarea si gasirea unei prietene
- cresterea increderii in tine (sportul)
- diversificarea emotionala prin transpunerea in cadrul altor situatii (mersul la teatru si cititul de romane beletristice).

Practic, ceea ce trebuie sa faci, este cunoscut sub expresia: iesi din carapacea ta.

Lumea exista, a existat si va exista, cu sau fara tine. Nu lumea se pliaza la tine, ci tu la ea. Depinde de tine ce vrei sa fii:
1. un bat infipt in pamant care sa nu fie afectat prea tare de miscarea vantului
2. un copac, care sa reactioneze frumos la miscarea vantului.

Prin miscarea vantului ma refer la viata, in general.