Acum cativa ani am terminat liceul. Odata cu el am lasat in orasul meu natal si o persoana pe care am iubit-o mult, dar fiind copila cu frica de vorba lumii si neincrezatoare in mine, am plecat din oras cu iubitul meu de atunci si m-am hotarat ca sa imi fac o viata cu el. Insa dupa tot acest timp locuind cu actualul (pe care il iubesc si ma face fericita), tot imi aduc aminte de acel baiat lasat in urma care ma iubea nespus si ne potriveam mult mai bine la caracter decat cu actualul. De ce nu pot trece peste si ma gandesc zilnic la acel liceean lasat in urma?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Vița ta este o minciună. Îmi este milă de logodnicul tău că se așează în pat seară de seară lângă cineva ca tine.
Si eu am fost in situatia liceeanului tau. Stai linistita, timpul le vindeca pe toate.
Daca ai fost in situatia lui, atunci: cum ar fi daca m-as intoarce? Ar putea fi ceva stabil pentru ca deja avem un trecut, sau sunt prea multe fragmente de reparat si asta ar distruge mai tare totul?
Depinde de cat de multi ani inseamna "cativa ani", de ce disponibilitate emotionala are, si de cat de mult s-a/v-ati schimbat in timpul asta.
In cazul meu, cativa ani inseamna vreo 6, timp in care nu am vorbit de vreo 4 ani. Deci degeaba s-ar intoarce, pentru ca sunt logodit.
Din ce stiu eu, el nu a fost in ceva foarte serios pana acum din care sa iasa logodit s-au casatorit. Cand am plecat mi-a zis o vorba ca ma asteapta pana implineste 30 de ani desi i-am zis sa nu rateze ocazia de a fi fericit, nu sunt meschina sa il pun sa ma astepte pana ma hotarasc eu ce vreau cu adevarat. Pana acum au trecut 5 ani de cand am terminat liceul...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
