Ajutor! Nu mai suport simt ca Dumnezeu nu ma iubeste, ca ma lasa balta atunci cand am nevoie si toate imi ies rau! Deci sa va spun povestea mea! M-am nascut prematur la 7 luni la 1.200 kg! Ma injectau in cap ca nu imi gaseau vena ca sa imi bage mancarea cu perfuzie ca eram prea mica! Nu s-a stiut daca traiesc sau nu! Puteam sa am probleme grave fiind pratura dar Dumnezeu si Maica Domnului m-au tinut in viata! Dar parca deodata ceva rau s-a napustit! La varsta de 10 ani am fost parasita de mama mea, nu m-a vrut ii zicea tatalui meu sa ma duca la orfelinat daca nu se descurca cu mine si cu sora mea! Pe nici una nu ne-a vrut! Implineam 11 ani si ea venea sa ne vanda casa! Tatal meu saracul a tinum mult la mine si la sora mea si am ramas cu el! Ne iubeste foarte mult! Am trecut ptin clipe grele! Eu acum am am 14 ani si am cecut doar cu tata de cand nu ne-a mai vrut mama! Nu eram saraci, parintii amandoi aveau facultate si erau cu serviciu si toate cele! Nu e sa zici ca am fost saracai si de aia ne-am parasit mama! Tal meu ne iubeste foarte mult pe mine si pe sora mea si face tit posibilul sa nu ne lipseasca nimic! Cateodata simt nevoia de o mama mai ales ca sunt fata! Si ma gandesc cu i-am gresit lui Dumnezeu ca fiu asa? Nu avem pe nimeni aproape! Decat bunica din partea tatalu dat sta deaprte de noi, la tara! Ma simt cel mai singur om! La scoala eu cu sor ea sunt marginalizate! Mereu se rade de noi din varii motive! Vedeam acasa de la scoala si incepeam sa plang din cauza asta! Nici o prieten nu am si nu inteleg dc! La un moment dat ne mai apropiasem si noi cat de cat de colege dar de la un timp nu ne-au mai bagat in seama! Acum a descoperit ca am si o problema la coloana, cifoscoloza! Port corset mi-e foarte greu! Si suntem clasa a 8-a si avem balul boboceilor! Toti copiii de la noi din clasa oraganizeaza balul, fac pantonima, danseaza! S-a format un grup de fata care o sa danseze la bal! Si eu am inceput sa plang ca voiam si eu si nimeni nu me baga in seama si ziceau ca sa cautam noi acolo! Pana la urma li s-a facut mila de noi si ne-au bagat la dans! Am fost la repetitii cu ele, am platit in jur de 80 de lei eu si cu sora mea ca sa mergem cu ele la sala sa repetam + costumatia! Si acum ele zic ca sa iesim din trupa ca nu dama bine ca nu se duc ele acolo sa se faca de ras cu noi! Si comenteaza toate ca noi sa iesim din trupa sa nu mai dansam! Asta era visul meu sa dansez si eu la bal adica sa fac si eu ceva! Am dat atativa bani ca sa zica ca nu mai suntem in dans ca se fac de rusine! Nu mai suport simt ca Dumnezeu m-a lasat balta cu tot! Mereu imi vine sa plang cand imi amintesc ca nu o sa mai particip si eu la bal si ca am dat atati bani degeaba! Amarat viata! Stiu ca ma plang din atatea pe care poate le considerati prostii si ca unii oameni nu au nici ce manca nici unde sta dar pentru mine conteaza! Un sfat, ceva, orice! Urata poveste nu?!

In primul rand, nu stiu cu ce te afecteaza faptul ca ai fost nascuta prematur. Nu are rost sa te legi de asta si sa te axezi pe lucrul asta. In prezent, lucrul asta nu iti afecteaza cu nimic viata. Ti-o afecteaza pentru ca tu te tii legata de el. Si ce daca ai fost nascuta prematur? Ai supravietuit, fii fericita! Da, este trist ca a trebuit sa iti faca injectii in cap, insa nu este ca si cum ai ramas cu sechele, ca te dor ranile ori ai ramas cu cicatrici.
Singurul lucru intr-adevar trist care ti s-a intamplat este ca ai avut o mama care nu te-a vrut. Da, este intr-adevar trist si lucrul asta afecteaza un copil in foarte multe moduri.
Si da, colegii tai sunt rai. Dar sa stii ca asta se intampla oriunde, cam in totate scolile exista copiii de care se face misto si copiii care fac misto.
Este nasol faptul ca colegele tale nu te vor la bal. Dar de ce te umilesti tu sa platesti bani sa fii acolo? Cu cat te vei umili mai mult cu atat te vei simti mai prost si mai nefericita. Eu nu am fost la niciun bal, nici in clasa a 8-a, nici in clasa a 12-a, nici la balul de la facultate. Am supravietuit. Si nu a fost din cauza ca nu m-am inteles cu colegii, toti prietenii mei au fost, ori pentru ca am avut probleme cu banii. Pur si simplu nu am vrut sa merg. Balul este doar un eveniment supraestimat. Am fost la suficiente petreceri si baluri ale bobocilor si nu pot spune ca sunt niste seri magice. Te distrezi sunt fun si ai niste amintiri si atat. Cu timpul devin fade, oricum. Insa, iti poti face amintiri oriunde si oricand cu persoanele potrivite, nu ai nevoie de un bal pentru ele. Pentru mine cel putin, o noapte cu cateva prietene apropiate, in care stam vedem un film, mancam o pizza si ne prostim aiurea este mai misto decat o petrecere. Oamenii care ar trebui sa conteze pentru tine sunt oamenii carora le pasa de tine. Nu are rost sa iti pierzi timpul cu oameni carora nu le pasa de tine. Care este scopul? Ce vrei sa le demonstrezi? Si mai important..De Ce? De ce ai vrea sa le demonstrezi ceva? Nimeni nu este mai presus ori mai prejos de tine, nimeni de varsta ta.
Iar in al doilea rand, problema ta, provine de la aceasta autovictimizare, tipica perioadei adolescentine. Mi-o amintesc si eu, am trecut prin ea la fel ca si multe dintre cunostintele mele. Unii oameni raman blocati in faza asta, altii trec peste. Draga mea, cu cat vei invata mai repede ca fericirea depinde numai si numai de tine cu atat mai repede vei fi fericita. Nu mai da vina pe viata, pe Dumnezeu, pe soarta ori pe o alta persoana. Fericirea este o stare si o perspectiva, nu este un scop si depinde numai si numai de tine. Dumnezeu nu te-a lasat balta pentru ca celelalte colege nu te plac si nu vor ca tu sa mergi la bal. Haide sa fim seriosi! Sunt copii cu probleme mai mari decat tine. Cifoscolioza nu este o problema majora, este o problema de postura care la varsta ta poate fi reparata. Exista copii in lumea asta care nici nu ar visa la ceea ce ai tu, care nu au ce manca, nu au nicio jucarie, nu au nici calculator, stau pe strazi, in canale, nu au cu ce sa se imbrace. Sunt atatia copii in spitale care mor din cauza cancerului si a altor boli, care se nasc cu deformatii si cu handicapuri si care singurul lucru pe care si-l doresc este sa plece din spital pe propriile lor picioare. Daca viata ta este amarata, cum ai numi viata lor? Stiu ca ai spus sa nu le mentionez, dar nu pot sa nu mentionez astfel de lucruri, pentru ca ele nu pot fi comparate. Atat timp cat tu continui sa iti compari viata cu persoanele care stau mai bine decat tine, de ce nu ai compara-o si cu cele care stau mai prost decat tine? Dupa cum spuneam, fericirea se invata, de aceea invata sa fii fericita cu ceea ce ai nu sa fii nefericita cu ceea ce nu ai. Cauta oameni care merita si care vor sa faca parte din viata ta. Oamenii vin si pleaca, dar pastreaza-I pe cei care merita, iar colegele tale nu par a merita. Distreaza-te cu sora ta, iesiti si incercati sa va gasiti prietene. Dupa ce generala se va termina vei avea alte colege oricum si iti vei putea face alti prieteni. Iar in momentul in care vei inceta sa iti plangi de mila si te vei concentra pe ceea ce ar trebui sa faci pentru a fi fericita, atunci vei incepe sa fii fericita.