Am 22 de ani si nu am o pasiune, un drum pe care sa-l aleg in viata. Practic, nu stiu ce sa fac cu viata mea. Am sentimente de vinovatie ca nu fac nimic iar altii la varsta mea muncesc prin strainatate si trec printre experiente care ii ajuta sa evolueze pe viitor. Cu fetele stau foarte prost pentru ca nu am subiecte de discutie, nu stiu cum sa initiez o conversatie, sunt praf. Imi doresc o viata buna, dar nu stiu cu ce sa incep...
Buna! esti inca tanara. Cu siguranta Dumnezeu are ceva in plan pentru tine. Tine minte ca nimic nu este intamplator si ca totul se intampla cu un motiv, deoarece Dumnezeu are grija de noi toti si ne ajuta cu ceea ce crede el ca este mai bine pentru noi, iar noi nu trebuie sa ne indoim.
Am fost in aceeasi situatie acum doar cateva luni, am 19 ani si acum cateva luni am dat examenul de bacalaureat. Crede-ma ca inainte de el, eram tare pierduta si confuza. Habar nu aveam ce sa fac cu viata mea. Eram o fire inchisa si nu eram deloc sociabila. Preferam sa stau singura si sa fac lucruri de una singura. Deja stiam ca adolescenta mea s-a dus si daca nu am iesit in perioada liceului, nici c-am s-o mai fac. Eram foarte confuza legat de viitorul meu, nu stiam nici macar la ce facultate imi doresc sa merg, nu stiam daca am sa reusesc sa intru la buget, eram nesigura pe cunostintele mele si chiar habar nu aveam daca voi trece de examen cu bine. Aveam chiar ganduri sinucigase si eram o epava. Mi-am spus ca toata viata voi fi aceeasi persoana inchisa, dependenta de parinti, care va muri la batranete inconjurata de vreo 100 de pisici. Eram si extrem de dramatica, ideea e ca nu ma mai regaseam, pur si simplu.
Inainte cu o luna de bac, am realizat ca trebuie sa ma trezesc la realitate si sa-mi revin. Mi-am dat seama ca Dumnezeu e langa mine si ca prin el am sa ma regasesc insfarsit. Am inceput sa am incredere ca daca e sa fie, va fi si a fost. Am luat examenul de bacalaureat cu o nota decenta. Eh, apoi vine marea intrebare. La ce facultate merg, cum platesc, trebuie sa-mi gasesc si un loc de munca, dar unde sa ma angajez dupa ce am terminat filologia si nu am facultatea gata? poate la mega image sau mc donalds. Sincer, ma pierdusem iar, tocmai atunci cand crezusem ca m-am regasit si mi-am gasit si increderea in mine. Ce sa vezi ca ma pripisem si iar cazusem in abisul ala fara capat. Pana intr-o zi cand m-am hotarat subit sa parasesc tara in care m-am nascut. Procesul a fost destul de rapid iar intr-o luna eram la mare departare de casa, in Anglia, cautandu-mi de munca si aplicand pentru o facultate. Asta s-a intamplat acum o luna si urmeaza sa am interviu la munca. O sa incep si facultatea si sunt asa fericita desi practic nu am apucat inca sa fac nimic. Dar daca ma gandesc adanc, am facut multe lucruri de care nu credeam ca sunt in stare. Am spart bula de comfort in care traiam, mi-am dezlipit mainile de mainile alor mei, am pasit in afara casei parintesti, mi-am luat bagajelul pe care l-am luat cu 100 de lei de pe eMAG, nu am pus multe in el, am pus mai multe sperante decat haine. Mi-am luat inima in dinti si am plecat, iar acum sunt aici, si invat sa traiesc pe propriile mele maini. Am descoperit ca am curaj iar acum sunt curioasa de ce mai pot realiza.
Concluzia mea e ca trebuie sa iti spargi si tu acea bula de comfort si sa faci lucrurile de care te temi cel mai tare. Oricat de teama iti e, fa-o! si n-ai sa regreti in final. Singura solutie pentru atunci cand nu ai un drum croit in fata de-a gata, este sa ti-l croiesti tu cu propriile maini, sa-l modelezi asa cum vrei tu, asa cum iti place tie, si sa treci de toate temerile tale atunci cand o faci. Cu siguranta nu vei da gres! bafta!
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Incepe cu... tine.
Adesea credem ca lumea este doar ce stim noi despre ea. Ne marginim la ce traim zi de zi, fara a incerca si alte posibilitati. Traim intr-o rutina ce ne roade si ne facem sa ne intrebam de ce traim si daca merita sa traim. Insa viata e mult mai mult decat ce vedem si stim noi. Posibilitatile ce ni le ofera depasesc mult limitele mintilor noastre. Avem atitea capacitati, incit chiar si cei cu diferite deficiente, chiar foarte serioase pot sa isi gaseasca calea in viata (una din cele mai frumoase povesti de viata in acest sens e a scriitoarei Hellen Keller, care nu vedea si nu auzea de la varsta de 19 luni). Si doar atitudinea noastra e cea care a creat carapacea in care ne traim viata.
Doar tu poti schimba totul. Doar intelegind ca exista si altceva decat ce traiesti. Doar cautind acel altceva. Doar facindu-ti curaj sa incerci acel altceva. Doar incepind, senzatiile ce le vei experimenta, trairile ce le vei avea, te vor face sa simti ca ai renascut din nou, ca traiesti asa cum nu ai mai facut-o inainte
Eu zic ca primul pas e sa cauti ce posibilitati ai. Vei gasi una care sa iti atraga atentia, care sa te faca sa intelegi ca merita sa traiesti pentru ea.
Răspunde
Cand cauti atunci o dai in bara. Incearva sa iei lucrurile usor. Imcepi cu jobul. Cu prietenii. Cu pasiunile tale.
Si cel mai important, nu te compara cu nimeni.
Faci parte dintr o categorie aparte. Nu faci parte din grupul "te nasti - job - familie - mori"
Nu te mai gandi la asta cand vei gasi hobby ul potrivit... iar cu conversatia sunt si alte metode de a conversa. 
La varsta asta e normal sa te intrebi, nu mai devreme, nu mai tarziu. Unii nu aleg un anumit drum ci se lasa batuti de soarta, altii aleg drumuri gresite si regreta, cel mai bine este sa fi fericit asa cum esti si sa evoluezi ca persoana, aici ma refer la caracterul tau. Nu exista un anumit mod de a trai viata, fiecare o face in felul lui si nu trebuie judecat. Fetele sunt si ele fiinte umane cu nevoi la fel ca restul lumii, ai sa realizezi asta foarte curand. Sfatul meu este sa lasi drama asta si sa iei viata in piept, timpul trece si viata este foarte scurta.
Poti sa te lupti cu tine, cum a facut raspunsul ce l-ai desemnat castigator sau poti sa mergi la meserias sa iti arate viitorul.
La psiholog adica.
Nu trebuie sa te compari cu altii pentru ca nu are nici un sens, suntem diferiti, fiecare om are calea lui, o vei gasi si tu pe a ta la momentul potrivit. Ar trebui sa renunti la mentalitatea de turma: daca altii au facut x trebuie sa faci si tu acelasi lucru... Nu esti praf, esti diferita si asta este un lucru foarte bun, chiar daca tie nu ti se para asa acum.
Am crezut ca esti fata. Daca esti baiat sa stii ca nu e chiar asa o mare problema. E trist dar de obicei femeile sunt mult mai stigmatizate si bombardate cu intrebari de genul "ce ai de gand sa faci cu viata ta". Asta e societatea. Tu esti foarte tanar, ai timp sa iti cauti o meserie care sa iti placa dar sa incepi de pe acum ca timpul trece foarte repede. Totusi sunt multe persoane care si-au inceput cariera si la 50 ani. Chiar sapt trecuta vazusem un film in care un barbat a intrat la 40 ani la medicina! Era facut dupa o poveste reala. Deci se poate, trebuie numai sa vrei
Dacă stai să te plângi de milă rezolvi ceva, caută-ți o treabă ia la puricat toate meseriile dacă trebuie o să fii la fel de surprins cum am fost și eu. Tot ce trebuie să face e să te descoperi pe tine și vei găsi astfel rezolvarea la toate problemele tale.
O mica intrebare!
Cate lucrui ai facut la viata ta? Cate joburi ai incercat, cate activitati, catre cate din miile de variante ai facut macar un pas? S-ar putea sa nu ai o activitate, o pasiune, un,, drum" din simplul fapt ca tu cauti, insa nu incerci.
Ai 22 de ani, practic poti face absolut orice. Poti sa incepi o facultate, poti sa te specializezi intr-o meserie ceva mai atractiva, poti pur si simplu sa concepi un plan pentru o afacere de succes, poti lucra pe nimic toata, poti sta in fata PC-ului si sa te plangi ca nu stii ce sa faci, sa ne intrebi pe noi, cu toate ca tu stii cel mai bine ce iti place, insa nu ai descoperit. Incearca cat mai multe lucruri, vorbeste mai mult cu oamenii, acorda-ti mai mult timp pentru a te cunoaste, si gandeste-te ca timpul tau este limitat, nu-l vei mai recupera niciodata, asa ca frate...nu pierzi nimic daca incerci, nicidecum nu pierzi ceva.
Nu-i nimic ca pana acum n-ai facut multe, cu totii avem sentimentul asta, este o problema a secolului XXI, cu toata media in care vezi N oameni cum au o viata de succes si tu nu. Tu nu esti ei, si este foarte bine asa. Tu esti tu, asa ca da-i drumul. Gandeste-te ce ti-ar placea, ce ai vrea tu sa faci, si da-i bice, nu mai amana, nu mai anula.
Ceaules amiga, esta bueno mucho cafeneaua. N-am idee ce am scris, nu-mi pasa ca are sau nu sens, nu cred ca am injurat, insa considera asta ca pe un salut! 
Hai, ridica-ti fundul ala lenes de pe scaun si fugi spre noi experiente, doar asa vei stii ce-ti place si ce nu, ce vrei sa faci si ce nu.
Poti incepe cu YouTube. Cauta 1 2 speakeri motivationali din UK sau us.
Incearca sa incepi cu fotografia, sau cu o bicicleta prin parc, ideea e sa iesi din casa. Cu prieteni?
Si nu te axa pe faptul ca altii au facut si tu nu ai facut. Fiecare are drumul sau in viata, fiecare om e diferit. Scapa de complexul asta. Nu te mai compara cu altii! Succes!
Vei sti ce sa faci cu viața ta dacă iti faci un plan ( nu e cazul care il descrii ) sau dacă ai o activitate care te poate ajuta sa descoperi ce vrei sa faci in viața mai târziu.
Îmi permit o sugestie : sa începi o cariera pe nave de croaziera.
Vezi lumea, strângi niște bănuți și apoi e mai ușor sa iti alegi drumul in viața.
Partea proasta este ca acum pandemia a blocat munca pe nave de croaziera.
Daca nu stii cu ce sa incepi, cel mai rau lucru este sa te gandesti la nesfarsit si sa nu incepi nimic.
Ia o decizie spontana. Primul lucru care iti trece prin cap, pe ala incepe-l chiar de maine dimineata. Uneori pasiunea o ai dinainte, alteori vine pe parcurs. Nu te gandi daca e bine sau nu, daca o sa iti placa sau nu. Just do it.
Ai scris despre alte persoane ca muncesc in strainatate si castiga experiente. Inseamna ca asta e un lucru bun, corect? Daca ai posibilitatea, pleaca si tu macar cateva luni (sau definitiv, de ce nu) intr-o alta tara si gaseste acolo un job. E greu pana indraznesti, asta e cel mai dificil pas.
Uite, eu am luat de-a lungul timpului multe decizii spontante. Ma trezeam asa deodata ca vreau sa fac ceva anume. Nu m-am gandit daca o sa reusesc sau nu. Si culmea chiar am reusit. Dar stii de ce? Pentru ca toata lumea crede ca e imposibil sa faci un lucru, pana vine cineva care nu stie si il face!
Nici eu nu stiam ce vreau la 22 de ani.
Daca fetele sunt un subiect pe care vrei sa-l abordezi, afla ca poti invata orice.
S-a scris cel putin o carte despre oricare problema posibila din lumea asta.
Citeste carti si articole despre ''dating'', invata cateva tehnici, exerzeaza-le de cateva ori, si o sa vezi ca poti deveni mai bun.
Si scapa de atitudinea de victima.
Am 20 de ani și sunt exact in aceeași situație. Mai sunt și presată din toate părțile...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
