Am nevoie de un sfat

Am 20 de ani si sunt intr-o relatie cu un baiat de aproximativ 2 ani, dar din pacate avem momentan o relatie la distanta, din cauza facultatii, eu sunt in Romania, el in Franta. Ne vedem o data la trei luni in vacante.Il iubesc enorm de mult, e cea mai aproapiata persoana pe care o am, afara de familie. Si el ma iubeste la fel de mult, am auzit-o de la foarte multe persoana prieteni de a lui, prieteni de familie de a lui. Faza este ca parintii nu ma agreaza, am aflat asta chiar azi. Si e din cauza ca il tin la el foarte mult, si ma vad ca ceea ce l-ar face sa se intoarca acasa si sa nu ramana in Franta dupa facultate.
Sufer foarte mult din cauza asta, de fiecare data cand vine acasa si doreste sa iasa cu mine, are parte de foarte multe certuri cu parintii, si minte e fiecare data cand intreb daca sunt eu cauza certurilor, sau daca parintii mei nu ma agreaza.
I-am zis candva ca daca ar exista o problema cu familia din cauza mea, eu as fi cea care as face un pas in spate, numai sa nu aiba certuri in familie. Desi zice ca e viata lui si ca el decide ce face cu ea, mi-e frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca parintii l-ar pune sa aleaga intre mine si ei

Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez. Am o imagine, ceva de genul visul soacrelor, si niciodata nu m-am asteptat sa nimeresc in asa situatie

Ajutati-ma cu un sfat, nu stiu ce sa fac...

Ok, să le luăm pe rând.
„Am 20 de ani si sunt intr-o relatie cu un baiat de aproximativ 2 ani, dar din pacate avem momentan o relatie la distanta, din cauza facultatii, eu sunt in Romania, el in Franta." - De cât timp durează asta cu relația la distanță? De toți acești doi ani - sau doar de un an/mai puțin? Dacă a fost cam dintotdeauna - atunci poate că totuși îți faci prea multe iluzii.

„Ne vedem o data la trei luni in vacante." - Asta e foarte bine. Dar cât timp? O săptămână? Două? Trei zile? Întreb ca să-mi fac o idee cam cât de bine ați apucat să vă cunoașteți.

„si ma vad ca ceea ce l-ar face sa se intoarca acasa si sa nu ramana in Franta dupa facultate." - Ai luat în calcul să mergi tu în Franța? Ai 20 de ani deci ești cel mult anul II de facultate. Nu e chiar greu să accesezi o bursă/program Erasmus/ceva similar în Franța. Trebuie doar să vrei. Ca să nu mai vorbim că oricum te-ar ajuta pe tine un semestru sau un an universitar studiat în altă țară - indiferent dacă pe viitor vei mai fi cu el sau nu.

„Desi zice ca e viata lui si ca el decide ce face cu ea" - Păi ți-a zis bine. Ba încă ar trebui să apreciezi faptul că nu se lasă călcat în picioare de părinți și-și pune interesul și dorințele individuale mai presus.

„mi-e frica sa ma gandesc ce s-ar intampla daca parintii l-ar pune sa aleaga intre mine si ei" - S-a întâmplat asta? Nu. Există prospecțiuni să se-ntâmple asta prea curând? Din ce spui tu - nu. Și-atunci - de ce-ți faci sânge rău inutil prin scenarii fantasmagorice?
Și-n plus, chiar presupunând că se va-ntâmpla asta, de ce nu încerci să ai puțină încredere? În fond, el deja e semi-independent față de ai lui și cu cât trece timpul cu-atât va deveni și mai independent. Pe cale de consecință, ideile părinților săi îl vor lăsa din ce în ce mai rece și vor conta din ce în ce mai puțin spre deloc.
Rațional vorbind, nu prea ai de ce să te stresezi - cel puțin dacă lucrurile stau așa cum le portretizezi tu acum.

„Nu stiu ce sa fac, cum sa reactionez." - N-ai ce să reacționezi. E alegerea părinților lui să nu le placă de fața ta, la fel cum e alegerea lui să-i placă de fața ta și să ignore ceea ce spun babacii.

„Ajutati-ma cu un sfat, nu stiu ce sa fac..." - Nu ai ce să faci tu, efectiv. Vezi-ți de-ale tale, vedeți-vă de relația voastră să-nflorească frumos - și cu-asta basta. Gura unor babaci frustrați n-o astupă nici pământul.

Așadar, pe scurt - încearcă să te interesezi de-un semestru/an universitar de studiu în Franța. Prin asta, împuști doi iepuri dintr-un foc: te-ajuți și pe tine (căci nu se compară mediul universitar românesc cu cel francez) și aveți șansa și să vă cimentați mai mult relația.
În fond, sunteți majori și vaccinați amândoi - de ce să lași opinia a doi oameni să vă despartă?

Deocamdată atât.
O zi bună.

Sunteti majori si responsabili! Timpul le rezolva pe toate, asteapta sa terminati studiile si sa aveti un loc de munca! Se schimba multe atunci, iar el nu trebuie neaparat sa aleaga intre tine si familie, ci sa recurga la conciliere!

Mai aşteaptă să treacă un timp! Momentan nu face pasul înapoi! Terminaţi-vă studiile apoi luaţi o hotărâre.În această perioadă poate se schimbă şi părerea părinţilor! Încearcă se te apropii de ei să vadă ce peorsoană eşti sau le-ai greşit cu ceva?

Pas si in spate dar si lateral.

Am fost si eu in aceeasi situatia, nu am fost agreat de familia ei, si pana la urma ne-am despartit, nu vreau sa te descurajez doar zic cum am patit eu, de multe ori pusi sa alegem intre cineva si familie vom alege familia de cele mai multe ori. Multa bafta si sper sa ai un final mai fericit decat al meu!

In aceeasi situatie sunt si eu,dar daca va iubiti nu renunta la el,va putet muta impreuna fara parinti si sa fiti fericiti,va gasiti de munca si va intretineti,si lasa-ti deoparte lumea, toate soacrele sunt acre(mai sunt si exceptii)asta se numeste gelozie feminima soacrele nu prea accepta ca fiul lor sa iubeasca o alta femeie, de aceea se poarta asa, baiatul cred ca nu vrea sa renunte la tine de aceea iti ascunde aceste certuri cu parintii, asa ca e pacat sa dai inapoi din cauza parintilor lui! ai grija ce faci in continuare