Am ramas gravida... dupa o relatie de 6 ani si el a fugit din tara, miseleste, spunandu-mi ca se intoarce dar nu s-a mai intors. Au trecut aproximativ 4 ani de atunci, timp in care nu am avut cum sa dau de el, familia lui nu ma crede ca e copilul lui intrucat el a negat, am renuntat la el, mi-am asumat responsabilitatea cresterii copilului singura, am un baietel care e lumina ochilor mei. Acum l-am gasit pe Facebook, o poza dintr-o excursie la brat cu noua lui iubita, inconjurat de prieteni. Ar trebui oare sa comentez la acea poza? Sa intreb cum poate fi asa senin din moment ce si-a abandonat copilul?

Nu, doar ai pica in penibil. Eventual ii trimiti o poza cu al mic in privat si zici "uite ce-ai lasat in urma'

Nu are rost sa faci asta. Vei castiga doar antipatia lui iar el iti poate sterge comentul daca vrea.
Daca vrei sa-i spui ceva, fa-o in privat.

De ce credeti ca as fi penibila? Nu e el cel penibil?

Multumesc!

Nu prea imi pasa de antipatia lui, as vrea doar sa il fac de ras. Posteaza in inocent.

Mi se pare penibil sa faci tam-tam si sa-ti expui chestiile private in public. Nu-l faci de ras, doar le arati lor cat de penibila esti ca faci crize de genu public

Inteleg, multumesc pentru sfat

Prin asta trec si eu. Si eu am un bebeluș băiețel, iar așa numitul "tată" nu si-a asumat spunând că nu e al lui, si a fugit. Lasa-l pe el, oricum roata se va întoarce, si in cazul lui, nu înspre bine. Important e copilașul tau, fii indiferenta si lasa-l in trecut. Si daca se va întoarce, parerea mea e ca nici copilul nu ar trebui sa i-l arăți..Cand poza cu iubita nu s-a gândit că a lasat un copil în urmă? Asa sunt toti... sunt cu o fata pana apar responsabilitatile iar apoi fug.

Simplu: pentru ca o situatie de genul asta se rezolva matur si in privat, nu printr-un comentariu la o poza pe Facebook.
Eu in locul tau il dadeam in judecata pentru a i se recunoaste legal paternitatea si pentru pensie alimentara.

Daca l-as fi dat in judecata ar fi avut putere de decizie asupra copilului si ar fi putut sa imi puna bete in roate la eventualele planuri de viitor pe care mi le-as fi facut.

Procedeaza cum crezi de cuviinta daca ai chef sa produci scandal intre el si noua partenera ai tot dreptul pentru ca si-a lasat de izbeliste copilul in tara

Multumesc pentru sfat.

Nu merita, gandeste-te ca iti poate pune bete in roate (numai din orgoliu) in viitor ceea ce nu prea cred ca vrei. Daca isi dorea sa fie tata isi asuma anumite decizii.

Am asa o vaga banuiala ca nu a vrut copilul ala dar tu in schimb i l-ai impins pe gat, l-ai fortat sa devina tata fara voia lui, ai luat decizia singura sa aduci copil pe lume doar pentru ca "asta era chemarea biologica, hormonala", si ca asa ai "simtit". Am o vaga banuiala ca ai luat decizia singura sa-i impingi un copil pe gat si sa-l prinzi in capcana cu acel copil. Omul voia libertate iar acum tu o faci pe victima. A fugit in alta tara, atat de mult isi dorea libertatea. Tu esti aia penibila, nu el.

De ce ar fi ala vinovat. Poate nu a dorit copilul iar ea a folosit si foloseste copilul pe post de arma, sa-l constranga. Mie nu mi-ar conveni sa dau peste o psihopata care sa faca copil fara voia mea iar apoi sa ma acuze ca sunt iresponsabil. Sunt psihopate care isi creeaza un scop singular in viata de a ruina libertatea si bunastarea barbatului suficient de naiv sa le dea apa la moara.

Https://www.youtube.com/watch?v=xpkBwWD_mds&t=11s invata de aici ce ai de facut sa nu ajungi asa

Multumesc foarte frumos pentru parerea ta ☺️. Ai o gandire foarte sanatoasa.

Tot ce am este varianta ta. As fi curios care e varianta lui la povestea asta.

Si eu. Dar a plecat dupa ce m-a cerut in casatorie si nu a mai raspuns la telefon ☺️

Daca a oscilat atat de repede intre cerere in casatorie si sa se spele pe maini de toata situatia, tind sa cred ca la acel moment cauta solutii si oscila intre asumarea responsabilitatii si evitarea completa a situatiei si de obicei asta se intampla cand un om este nevoit sa ia o decizie la graba sau la panica ceea ce imi intareste suspiciunea ca l-ai fortat sa aiba copil, l-ai obligat sa devina tata pentru copilul tau, desi suspectez ca nu voia asta, iar acum formulezi toata situatia ca si cum ai fi victima si toata responsabilitatatea si vina ar cadea strict si exclusiv pe umerii lui.

Cand mi-ai multumit pentru parere si ai spus ca am o gandire sanatoasa(probabil la modul sarcastic), nu ai negat ce am zis. Tind sa cred ca am nimerit la fix ce am zis. Ai luat decizia singura de a avea copil, fara sa te consulti cu dansul si tot tu ai luat decizia singura ca el trebuie sa-si asume responsabilitatea. Nu ai negat asta, mai degraba ai fost sarcastica cu mine, fapt ce ma face sa cred si mai mult ca am dreptate.

Nu am ce sa neg, nu stiu exact ce inseamna aceasta decizie la care te referi tu. Un copil se face in 2, daca eram singura nu reuseam sa raman gravida. Pentru mine avortul nu e o optiune si nici pentru el nu a fost. Dupa ce am ramas gravida, m-a cerut in casatorie, apoi dupa ce am planuit toata nunta, a zis ca pleaca pentru o luna in alt oras si apoi se intoarce si vom fi impreuna si el de fapt a plecat din tara si nu s-a mai intors. Ca nu am sarit ca arsa la comentariul tau e pentru ca nu avem aceleasi principii si nu imi place sa ma cert, in special cu oamenii care considera ca viata unui copil nenascut e ceva arbitrar. Cand am ramas gravida, nici eu nu eram pregatita sa am un copil si mi-a fost destul de greu sa il nasc si sa il cresc singura si acum ma doare foarte tare ca sunt considerata de opinia publica o persoana penibila. Dar eu am cerut parerile oamenilor de aici si mi le asum. Revenind la intrebarea mea initiala, doare foarte tare sa il vad pe el atat de indiferent, mai ales dupa relatia lunga pe care am avut-o, acum nu ma mai cunoaste? Dupa ce am impartit ani la rand impresii, experiente, sentimente...

Nu a vrut copil. Ti-a zis ca vrea ca sa scape de gura ta. Cand s-a vazut incoltit, s-a spalat pe maini. Intr-adevar nu te cunosc dar la felul cum scrii imi dai impresia ca esti genul de femeie care nu da de ales altor oameni. Si de aia iti zic, prietenul tau s-a simtit incoltit ca intr-o cusca de alegerile ce i se puneau in spinare. Si uite asa a plecat de langa tine asa cum evadeaza un detinut penitenciarul.

Tu l-ai impins spre aceste alegeri. E vina lui din start ca nu ti-a tinut piept si nu s-a opus chiar si cu pretul despartirii. Dar iti zic solemn, felul cum descrii tu situatia si felul cum se comporta el imi da 100% de inteles ca sunt actiunile unui om incoltit.

Ultimul tau paragraf "... doare foarte tare sa il vad pe el atat de indiferent, mai ales dupa relatia lunga pe care am avut-o, acum nu ma mai cunoaste? Dupa ce am impartit ani la rand impresii, experiente, sentimente..." - esti foarte solipsistica in gandire, tu iti imaginezi doar ce ai simtit tu. Se vede ca nu-ti imaginezi ce a trait el. Acele impresii, experiente, sentimente sunt doar ale tale.

Poate exagerez eu, dar daca chiar iti parea rau dupa el, te exprimai altfel pentru absenta lui, nu ca "mai ales dupa relatia lunga pe care am avut-o, acum nu ma mai cunoaste?" Nu e ca si cum ati fi iubiti ci mai degraba tortionar care si-a pierdut jucaria umana preferata. Din nou, e doar impresia mea aici si mi-o asum. O femeie mai cu finete s-ar fi exprimat altfel. Cu fiecare cuvant care-l scrii, ceva imi da de banuit la tine.

Ceea ce spui tu, este o varianta viabila. In momentul in care nu mai iubesti pe cineva ai tot dreptul sa nu mai vrei sa fii in relatia respectiva si sa vrei sa te desparti. Dar nu ai dreptul sa renegi un copil.

Nu ai dreptul sa-mi spui mie ce nu am dreptul, doar pentru ca vrei tu acel copil. Se pare ca nu-ti intra in cap chestia asta. Nu ai drpeutl sa-mi pui un copil in spinare iar apoi sa ma acuzi ca sunt iresponsabil sau ca n-am dreptul sa reneg. Nu-mi pune in spinare alegerile tale. E ca si cum tu de fiecare data cand vezi cate un animal pe strada il iei acasa dar astepti de la mine sa le hranesc pe toate sa curat dupa ele, sa le scot la plimbare. Nu-mi spune tu mie ce n-am eu dreptul ca barbat, pentru ca nu faci decat sa ma impingi afara pe usa si sa nu mai vreau sa am de a face cu tine niciodata. Nu interpreta mofturile tale ca responsabilitatea mea, altfel ies afara pe usa si nu mai am nevoie de tine. Uite de asta relatiile sunt cum sunt in ziua de azi.

Inteleg, esti un om bolnav. Ai si tu copii abandonati pe undeva, nu? Ca un om normal, cu o gandire sanatoasa, nu compara copiii cu animale. Un copil nu e un moft. Nici o metoda contraceptiva nu e 100% sigura. Daca vrei sa fii liber, alege abstinenta. Imi pare rau pentru tine, pentru ce ti-a facut viata de ai ajuns sa gandesti asa.

Atunci daca ai decis asa la ce mai scormonesti rahatul? Nu se poate si asa si asa. Ai hotarat ca esti exclusiv mama singura, fi mama singura si gata. Ce te mai intereseaza ce face el?

Ai dreptate, nu am scormonit rahatul, am lasat sa treaca momentul.

Facebook-ul asta v-a prajit intelectul. Bravo lui! A plecat la cumparaturi si nu s-a mai intors. Minunat! Dumnezeu te-a aparat de un om cu care nu puteai sa faci nimic in viata.