Buna seara, am o relatie de 3 ani cu prietenul meu. Eu am 20 de ani iar el 21, problema este ca iubitul meu tot bate apropouri sa ne mutam la el pe viitor, adica sa locuiesc cu socrii in casa. Mie sincer nu-mi convine acest lucru, mai vin uneori pe la el si nu ma simt deloc confortabil nici daca stau 2 zile, nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie daca o sa ma mut aici. El este foarte atasat de parintii lui. In orice ii cere parea lui maica-sa, mai mult decat mie. Il iubesc foarte mult dar nu pot accepta asa ceva. Vreau sa locuim singuri, sa fim doar noi doi. Am auzit multe povesti cum ca statul cu socrii dauneaza si mama mea la fel spune. Chiar nu stiu ce sa fac. Ma gandesc daca mai are rost sa mai fiu intr-o relatie cu el (nu o sa vrea niciodata sa ne mutam singuri), daca sa mai pierd timp aiurea in relatia asta. Prefer sa fiu singura decat sa stau toata viata cu socrii in casa, sa nu pot sa ma relaxez cand simt nevoia, sa stau mereu cu griji ca n-am spalat un vas sau n-am calcat ceva. Va rog sa-mi dati un sfat!

Din experienta mea de viata (si am ceva experienta, peste 60 de ani) casnicia cu socrii nu merge. Eu am casa la tara si apartament la oras. Copilul face agricultura cu firma (SRL). Ar fi loc la tara dar nici nu ne-am gandit sa stam acolo. I-am lasat pe ei sa stea acolo si nu ne bagam in viata lor. Asa este liniste si pace. Daca putem ii ajutam dar fiecare la casa lui desi trebuie sa facem naveta la tara.

Cea mai proasta idee să stați cu părinții daca exista alte posibilități

Eu cred ca sunteți destul de tineri iar pe el independenta îl cam sperie.Se gândește ca e mai comod sa stai la ai lui ca să nu cheltui cu chiria sau atât cu facturile, dar nu prea e valabila treaba din perspectiva mea.
Cred ca ar trebui sa ii spui ca vrei ca pe viitor sa locuiți singuri.Va găsiți amandoi de munca dacă nu aveți, faceți bănuți și atunci va hotărâri dacă vreți sau nu sa fiți pe cont propriu.
Nu vreau sa îți dau un sfat toxic sau ceva, dar îți spun din experienta.Nu te lasa dusa cu zăhărelul cu "hai ca stam o perioada de proba sau pana mai facem ceva bani și după ne mutam" ca la bărbați asta nu se întâmplă.O data ce ai acceptat și ai făcut pasul, ai mai prins și drag de el și jena fata de ai lui și ai tai sa te plimbi cu bagajele către casa acolo ramai, ca el nu se mai muta de graba.
Stai tu la tine acasă și când e pregătit sa va mutati singuri pleacă, pana atunci nu cred ca te scot ai tai afara.Iti spune o persoana ce a muscat-o cum se spune.

Nu-ti cunosc "socrii" dar daca sunt de treaba s-ar putea sa ai mai putin de lucru decat ai avea daca ai sta singura cu iubitul tau.
"Soacra" ta ar trage greul casei. Tu poate doar ai ajuta pe ici pe colo cate putin. Acolo daca nu speli o farfurie, o spala "soacra" dar daca locuiti singuri nu o mai spala nimeni. Tot tu trebuie sa o faci, ca daca nu o faci, se aduna si va fi si mai mult de lucru.
Intimitatea va fi putin mai greu de obtinut dar iarasi depinde de cum sunt "socrii" tai.
Ai putea incerca o vreme sa vezi cum merge si daca nu iti place ii explici prietenului tau de ce nu iti place. Poate nici lui nu ii vor placea anumite lucruri.
E foarte important sa te intelegi cu mama prietenului tau, sa fiti aliate. Ca daca ti-o faci dusmanca nu vei avea o relatie buna cu prietenul tau. Ea ramane mama lui pentru totdeauna, dar tu nu e sigur ca vei ramane partenera lui pentru totdeauna.

Pe scurt, o e idee proasta sa te muti cu parintii lui sau cu ai tai. Vor aparea certuri oricat de bine va intelegeti acum. Si chiar daca nu apar (desi sansele sunt fooooooarte mici), tot e mult mai bine cand sunteti doar voi. Iti spun din proprie experienta. Am avut-o pe mama sotiei la noi vreo 3 luni si desi ea este foarte, foarte ok, tot apar situatii ciudate.

Daca vreti sa formati o familie, atunci trebuie sa aveti familia voastra.
Intotdeauna apar conflicte intre soacra si nora, mai ales.
Rare sunt cazurile cand treburile merg bine si asta cand se locuieste la parintii fetei, de regula.
Daca el nu vrea sa se mute de la parinti, va fi greu pentru tine, deoarece intotdeauna pe primul loc va fi familia lui, nu tu.
Eu nu as acceesa la asa ceva. Eu, de la 16 ani am fost autonom si apoi independent fata de parinti.

Sfatul meu este sa nu asculți de sfaturi absolute gen "e bine mereu" sau "să nu faci asta niciodată". Nu există un model standard de trai pentru toată lumea. Toți suntem flexibili, și toți ne vom găsi confortul in mai multe aranjamente.

Ideile culturale se schimbă. Adică sunt aleatorii. Nu este nimeni dator să se încadreze in nici o așteaptare socială. Iar așteptările sunt dinamice, schimbătoare in timp și spațiu.

Ideea de a trăi cu socrii are, ca orice lucru în viață, avantaje și dezavantaje. Sunt mulți factori, și mulți depind de persoanele implicate și de contextul economic și social. Poți avea socrii exemplari care îți va face viața mai frumoasă, alții care îți va face viața un calvar, și tot ce se poate între cele două extreme. Dar dacă intrii in orice cu idei preconcepute, poți trăi urât indiferent de cât de buni sunt ceilalți, sau dacă ai ambiție mare, poți trăi bine oricât de răi sunt. Variabilele sunt enorm de multe, și nimeni nu-ți poate da un sfat concret și folositor.

Așadar, rezumându-ne la sfaturi generice, dacă crezi că relația merită, încearcă să găsești soluții creative.

Poti sa-i spui ca pana nu renunta la a mai fii baiatul lui mama, el nu poate avea propria lui familie.
Spune-i direct ca nu mai vrei sa continui acesta relatie, pentru ca tu nu te casatoresti cu socrii ci vrei sa intemeiezi o familie cu el.
Stii cum se zice: "boala lunga, saracia omului".

Iti pogt spune ca in proportie mare el va alege pe mama si nu pe tine.
Concluzia este una singura: despartirea.
Dar asta este un pas inainte, pentru viitorul tau.

Succes.

E baiatul lui mama
Comunica cat mai sincer cu el. Niciodata sa nu te muti cu socrii in casa. Ori va mutati doar voi doi, ori va despartiti. Sper ca vei face alegerea corecta.

Nu te muta la socri.

Spune-i direct bai vreau sa fim amandoi nu vreau sa stau cu mama ta si tacto in casa. Daca accepta bine daca nu aia e.Mi se pare o mizerie ai stat 20 de ani cu ai tai nu e cazu sa te muti cu femeia ta? Gen nu vrea si el libertatea lui sa faca ce vrea in casa lui?

Foarte bine ca nu accepti si iti zic sincer sa fugi daca el nu vrea sa renunte la atasamentul lui pentru ca nu e normal
Parintii mei au ditamai vila si nu mi-am permis sa imi duc prietena acolo, am preferat sa muncesc sa luam o chirie chit ca avem mai putin spatiu dar macar e spatiul nostru si avem intimitate nu vine nimeni pe capul nostru cand are chef

Daca nu vrea sa va mutati singuri, ala nu e barbat, scuze
Banuiesc ca face mama curat dupa el de ii e frica sa se mute, stie ca nu o sa se descurce
Sincer eu as lua asta ca pe un red flag...
Probabil si daca te-ai muta cu el ai fi sluga in casa ca el pare rasfatat

Mi-a plăcut cum ai pus problema. Și ai reacționat exact cum ar fi trebuit să reacționezi- gândindu-te ce vrei în viitor. Ești conștientă că alegerea pe care trebuie să o faci dacă vrei să rămăi cu partenerul necesită un sacrifiu care te va consuma pshiic mai târziu. Și nu merită asta.
Tu trebuie să te gândești mereu la ce îți dorești și să nu-ți schimbi niciodată principiile pentru cineva care nu-ți completează dorințele.

Pot înțelege că în relație trebuie să facem compromisuri- dar asta ar trebui să fie reciproc, iar în cazul tău, nu e un compromis. E un sacrifiu. Pe care nu merită să-l faci.
El pare exact genul ăla de tip care va fi mereu co-dependent de mama lui, de părinți. Și ăsta e un red flag.

Ai întrebat dacă mai are rost să rămâi într-o relație cu el. Din punctul meu de vedere, nu. N-o să ai niciodată un viitor cu o persoană care nu e compatibilă cu tine și e clar că vă doriți lucruri diferite.
Tu vrei să vă mutați singuri, exact cum ar trebui să facă toată lumea. That's the real vibe. E mult mai healthy pentru relație să fiți doar amândoi și să aveți acel loc unde e doar al vostru.
Iar faptul că nu e dispus să facă acel compromis de care vorbeam adineauri, și să vă mutați doar voi, e din nou un red flag și nu merită.

Plus că pot fi și alte red flag-uri în spatele motivului pentru care
își dorește asta. E comod, ii le face mami pe toate, nu vrea să-și asume independența, and so on. Again, tu nu-ți dorești asta. Așa că nu-ți pierde timpul.

So, girl, rămâi pe drumul tău. Nu-ți sacrifica pacea interioară, independența pe care o ai, viața, pentru cineva care nu are maturitatea necesară și n-o să ajungă să facă eforturi pentru dorințele tale.
Also- gândește-te retroperspectiv la toată situația din spate. Dacă într-un caz ipotetic va decide să se mute cu tine, ai grijă la atitudinea lui, obiceiuri și dacă e dispus să facă compromisuri în continuare, fiindcă dacă e atât de atașat de maică-sa și e o persoană atât de comodă, cel mai probabil vor fi alte probleme ulterioare, iar atunci revii la ce e important de luat în considerare- compatibilitate.

E simplu! propune-i sa va mutati singuri. cand stati cu parintii, indiferent daca sunt parintii tai sau ai lui, o sa apara mereu discutii.Cat despre faptul ca ii cere mereu sfatul mamei, o sa ii treaca la un moment dat.Dar ia si in vedere faptul ca sunteti foarte tineri si e posibil ca relatia sa se consume mai repede daca va mutati impreuna.