|

Buna TPU! Tata lucreaza pana tarziu.Cand ajunge acasă o enervează pe mama si eu pic la mijloc.Intr-o seara stăteam toti la masa si el a ragait tare, specific ca pe mine ma deranjează ragaiturile si lucrurile astea. I-am zis pardon si ma face panarama de copil, prost etc.Ma joc si eu in timpul școlii in weekend (sâmbătă) vreo 1-3 ore seara pe calculator.El imi zice ca stau toata ziua pe prostia asta si ne manipulează. Si imi zice ca sunteti generația Z, dormiti in picioare, amețiti.Mereu imi zice "adu ala", "fa ala", "adu o bere".Eu ii zic sa mi se adreseze cu te rog ca nu sunt slujitor. Degeaba vorbește cu bunicii sau cu mama ca nu rezolv nimic.Se enervează mai tare.Si cand aduc o prietena la mine in camera intra amândoi fără să bată la ușă și ma enerveaza lucrul asta ca poate făceam ceva (înțelegi voi ). Parca cu prezenta noastră nu se simte asa bine la fel cum se simte cu prezenta prietenilor lui.In fiecare duminica chema pe cineva la noi. Înainte de teza adica duminica o chemat pe cineva la noi.Eu incercam sa învăț si atunci ajung musafirii. Am o boxa tip JBL boombox si se aude tare.El o da la maxim si ma cheamă afara sa habar nu am ce.Eu ii explic ca trebuie sa învăț dar el big grină-o în ** de scoala adica are dreptate ca sistemul nostru de învățământ este dus.Sincer fiecare profesor ma uraste. Si de obicei sunt cuminte. O dată profesoara de geografie zice sa ne pregătim tot ce am facut sem ăsta. Eu m-am pregătit și ma asculta tot ce am facut sem I. Prietenii adevărați din pacate nu prea am(nu am deloc).Mă barfesc pe la spate si eu ca prostul tot sunt bun cu ei.Cred ca sunt prea bun cu toti si toata lumea ma ia peste picior. Si nu imi spuneti sa vorbesc cu tata ca daca vorbesc cu el zice ca de ce ma enervez si jignirile sa nu le pun la suflet dar nu am cum.Mereu trebuie sa ma ascund cand plang ca daca ma vede ca plâng urla si mai tare.Din pacate eu pun tot la suflet.El nu m-a bătut sau ceva, dar ma enerveaza atitudinea lui.Si cand merg la tenis (vara)Imi zice sa port șapca. Dar mie nu imi place, degeaba imi zice.Si atunci zice ca degeaba ca nu ma asculti si tot ce fac, ori fac greșit ori habar nu am. Uneori chiar nu mai suport si nu stiu cui sa-i zic toate astea ca daca le zic colegilor mei rad ca no. Daca iei 4 rad. Daca nu ai haine de firma rad. Daca ai haine de firma is invidios si se prefac prietenii tai ca le este ciuda.Voi cum ati proceda?

8 Raportează Evaluează
| a răspuns:

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Asociatia Telefonul Copilului
RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
Răspuns Apreciat de Editori
| a răspuns:

Bună, încearcă sa vorbești cu tatal tău când este bine dispus și sa îi explici câteva chestii pe care te deranjează. Spune-i ca vreți sa aveți o relație tata -fiu speciala. Spune-i ca chiar dacă nici tu nu ești un copil exemplar, o sa încerci sa te mai schimbi în așa fel încât sa îl faci fericit. Și spune-i lucrurile care te deranjează la el, încearcă sa vorbești deschis sau chiar spune-i cat de mult îl iubești sau ca ții mult la el. La școală nu îi baga în seama pe cei care Îți fac rău și încearcă sa te pregătești bine pentru ore, ca sa nu aibă nimeni de ce sa Îți dea nota mica, iar când pune vreo întrebare sa ridici mana ca sa atragi atenția. Eu îți recomand sa vorbești cu consilierul sau psihologul scolii. Nu este deloc o rușine, am mers și eu când aveam astfel de probleme și chiar m-a ajutat. El Îți va da câteva sfaturi, și Îți va zice cum sa vorbești cu tatal tău. Nu Îți fie rușine sa faci chestia asta. Încearcă sa vorbești și cu mama ta despre asta sau cu câteva rude.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
5 răspunsuri:
| a răspuns:

Buna! In primul rand, as vrea sa iti spun ca nu esti deloc cum spune tatal tau (ce detine autoritatea suprema observ). Ma regasesc in ceea ce spui, tatal meu ma jignea in fiecare zi, grav, imi dobora increderea in sine. Dar nu stiu cum, am gasit putere sa ma ridic, asta se intampla in clasa a 12-a, cand stiam ca bac-ul cu nota mare si plecatul la facultate ma vor salva. Si asa a si fost, am invatat pe rupte, am luat o nota peste 9, am reusit la facultate. Dar nu aveam suportul tatei, mama ma mai ajuta. Tata nu m-a sunat nici macar o data in anii facultatii, dar eu eram totusi impacata ca nu o face, nu ma deranja, ca ma lasa in pace in sfarsit, dar eram fericita si deranjata in acelasi timp. Mi-am luat un job pentru ca nu imi trimitea bani, nu pentru ca nu avea, ca nu voia. Viata si experienta de acasa m-au invatat sa fiu puternica. Asa trebuie sa fii si tu - puternic! Vor trece anii si vei fi un om de succes, poate tatal tau se va schimba in viitor si va fi alaturi de tine. Poate nu, dar tu deja vei avea familia ta si va fi una iubitoare. Ai nevoie de un astfel de tata pana iti cresc aripile sa poti zbura. Dupa... Ai nevoie de tine si de ceea ce reprezinti sa te mentii sus, in zbor. Nu mai pune la suflet nici ce zic prietenii tai(nici macar prietenii care ii consideri bff-uri) eu nu am mai tinut legatura ca nicinul dintre ei dupa liceu, pentru ca fiecare are drumul lui. Crede-ma ca nu telefonul si hainele de firma te reprezinta. Poti arata super in exterior, dar sufletul cum iti e? O sa ai alti prieteni tot timpul. Treaba asta nu trebuie sa te descurajeze. Momentan, ai incredere in tine, invata, fii puternic si cuminte si doreste-ti o viata mai buna...pentru ca stii cum e "ai grija ce iti doresti, sr poate indeplini". Fii puternic pentru tine. Succes pe drumul vietii!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Cu tata e mai greu.
Eu îți propun un joc mintal.
Să te gândești că tu ești tatăl lui și el este fiul tău, tu cum l-ai educa pe el ca să își schimbe comportamentul?
Pentru asta ar trebui să își schimbe atitudinea.
Din ce rezultă atitudinea?
Dintr-un set de valori.
Ce rezultă?
Tata a ieșit din balanță, e dezechilibrat?
Oare de ce?
Neuroni varză?
Nu mai are idealuri?
Nu a avut niciodată?
Nu a învățat niciodată să se poarte cu oamenii?
Hai să îl învățăm să se poarte cu oamenii, cu tine.
Cum? Prin atitudine fermă.
Să nu răspunzi cu aceeași monedă, cu acelaș comportament, să nu te cobori la nivelul lui.
Să nu te enervezi? Cum? Respiră liniștit și adânc.
Ce face el? Ca un copil, să provoace o ceartă, o dispută, să îl ia cineva în seamă, să simtă că el e valoros, că el este cineva de care trebuie să ții cont.
Ce ar fi să îi dai o palmă verbală.
El strigă la tine.
Dta foarte calm îi replici.
Apreciez la tine faptul că comunici calm cu mine.
Eventual și zâmbești puțin. Teatru absurd. De fapt și el joacă teatru.
Hopa!
A încasat-o!
Să reușești asta o singură dată.
Să vezi cum se schimbă și el!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Sau când strigă la tine, tu să îi răspunzi calm.
Tată, văd că ești obosit. Îmi permiți să îți fac un masaj pe spate să îți treacă?
Și dacă stă pe scaun, treci în spatele lui și începi să îi masezi umerii.
Se calmează imediat.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Când ești la tine în cameră cu o prietenă, ar trebui să încui ușa pe dinăuntru. Nu ar trebui să intre nici un părinte peste copilul lui în cameră când vrea. Tatăl tău, când apelează la tine să-l ajuți cu ceva, ar trebui să spună "te rog ", dar eu nu obișnuiesc în cercul meu de prieteni să spun "te rog "când am nevoie de ceva, și nu aștept de la cei din jur să-mi spună "te rog" când au nevoie de ajutor. E foarte bine că tu spui "te rog" sau "mulțumesc " celor din jur; vorbind politicos, faci o impresie foarte bună în societate. Deci tatăl tău are dreptul să-ți ceară ajutorul oricând, chiar dacă ești ocupat cu învățatul sau cu orice altceva. Și tu la rândul tău trebuie să te bazezi oricând pe ajutorul lui; chiar când este ocupat. Trebuie să vorbești cu el între 4 ochi, să-i spui că ești dispus să-l ajuți oricând cu orice, dar în același timp vrei de la el același lucru:să fie dispus să te ajute cu orice la orice oră. Dacă nu vrea să spună "te rog " când îți cere ajutorul, nu trebuie să te superi, eu nu spun "te rog "celor apropiați mie și nici ei mie. Câteodată mai spunem "te rog "sau "mulțumesc", dar de obicei nu folosim aceste cuvinte deoarece suntem oameni simpli și vorbim direct. Când îți spune să porți șapcă în cap, trebuie să spui ca el, să o porți cât e el de față, și când nu vede poți să o mai dai jos. El spune să porți șapcă, să te protejezi, nu trebuie să te superi pe el. Nu ar trebui să fii așa supărăcios. Eu, să am un fiu care învață, aș vrea de la el să fie disponibil totuși și pentru mine, să mă ajute cu un comision, să meargă până la magazin, etc, deoarece poate să mai ia o pauză de la învățat. Eu am trecut prin multe în viață și pot să-ți spun că tu ești prea supărăcios pe niște chestii mărunte. La serviciu, oricine are un șef; când șeful te întrerupe din sarcina care o ai și te trimite la altă sarcină mai urgentă,...2010 - 2274 + Vezi răspunsul întreg

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru Ganea_Marian-Dumitru_1972):

Ai făcut foarte bine că ai scris problema ta aici. Când o să câștigi banii tăi, atunci o să vezi cum se câștigă o pâine în ziua de azi. Să vezi cum e atunci când stai separat de părinți și trebuie să plătești tu din munca ta, toate utilitățile, cheltuielile casei sau chiria; să vezi atunci câți bani îți rămân pentru mâncare. Eu sunt orfan de la 21 de ani. De atunci mănânc ce am, fără să pot cere de la părinți. Am dat exemplul meu, deoarece am vrut să scot în evidență faptul că părinții unui copil fac sacrificii foarte mari să le asigure copiilor condiții. Ar trebui să fii săritor pentru tatăl tău, chiar atunci când ai de învățat sau ești ocupat cu altceva. Mama a murit în accident în aprilie 1993 și tata în noiembrie, în același an. În acel moment aveam 21 de ani și eram angajat pe un salariu decent, în raport cu munca pe care o făceam. Când a fost înmormântat și tata, am văzut ce înseamnă viața cu adevărat, cu bune și rele. Sunt mulțumit de mine, de atunci până acum, mai bine zis sunt mulțumit de felul cum m-a ajutat și cum mă ajută Dumnezeu. Să te ajute Dumnezeu și pe tine!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Nici un copil nu ar trebui sa treaca prin ce treci tu, ala nu e tata e animal punct.
Ce poti face tu e sa rezisti si sa te pastrezi in echilibru.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează