Ce parere aveti despre casatorie?

Proasta. Convietuirea in consensualitate e cea mai indicata. Daca 5 ani totul e OK, se pot face si niste hartii oficiale, dar nu-i obligatoriu.(Acum o sa sara bisericosii in sus!)
Mie-mi place la americani. Cand doi tineri se muta impreuna, ei si familiile lor considera asta logodna si o sarbatoresc, ca un pas spre independenta. De fapt este casatorie de proba. Nu merge...nici o paguba.Altul/a la rand. Tinerii vad cu ce se "mananca" o conlocuire a doua persoane complet diferite care sunt silite sa-si armonizeze existenta.
N-ar mai fi oameni nefericiti pe care sa-i tina uniti o hartie, oameni care sa sufere in relatie.

E o belea

Cand gasesti persoana potrivita si o iubesti cu adevarat acele acte nu au nici o importanta

Nu ai nici un avantaj dacă ești căsătorit în acte cu o persoană și dacă trăiești cu o persoană și îți faci o familie. Nu contează acel act... poți avea familie și fără să semnezi niște acte. Nu zic că nu o să mă căsătoresc dar în niciun caz nu devină o prioritate.

Un sacrificiu urias pentru persoana pe care o iubesti.

Cea mai mare dovada de dragoste. Iubesti pe cineva atat de mult incat alegi sa iti petreci viata cu el.
Da, nu ai nevoie de un act ca sa fii fericit, dar nici nu te incurca. Te duci frumos la starea civilă, te căsătorești (dureaza doar 10. min), arunci certificatul într-un setar si iti vezi de fericirea ta. Asta ca nu avem nevoie de un act e bullshit. E metoda cea mai bună de spalat creierul, de a tine oamenii "încurcati" cu anii si de a mentine in permanenta o portita de ieșire (ca e mai ușor sa iti iei bagajul si sa pleci, decat sa dai divorț).
Dacă vrei, casatoria e si o forma de respect pentru relatie si pentru partener. E cam penibil ca la 45 de ani "ea e x, prietena mea ". Mai bine zici, concubina.
Cei care nu au fost căsătoriti nu au cum să stie, dar e o diferență enorma, in sensul bun. Casatoria te motivează ca in caz de probleme sa nu renunti usor, te face mai responsabil, relatia e mai inchegata
Cat despre convietuit, multi cred ca statul împreună x ani te salvează de o posibila deceptie. Pe principiul "trebuie să il cunosti pe celălalt foooooaaarrrte bine, înainte să faci acest pas". O alta vrăjeală. Nu poti cunoaște un om cu adevărat nici dupa 50 de ani. Ok, ai stat 10 ani cu cineva, te-ai căsătorit si dupa un an afli ca te înșela sau se poarta foarte urat si oricum ajungi la divort. Cu ce te-au ajutat acei 10 ani? Daca e sa fie foarte rau, o sa fie si dupa o lună si dupa 7 ani. Multi cred că asta e precautie, dar nu e. Apoi, odata mutati impreuna, incepe cotidianul (școală /serviciu /facturi/curatenie/mancare etc), iar timpul trece. In toata agitatia asta zilnica, cu ce il cunosti pe celălalt mai bine luna viitoare, decat cea care a trecut. Cu ce te ajuta timpul? "Casnicie de proba". da' suntem cumva motociclete, ca sa ne tinem in proba?
In concluzie, casnicia e o loterie. Nu contează cât timp convietuiesti inainte, cand e sa fie rau, va fi oricum. Importante sunt comunicarea si compatibilitatea.
Ps: eu m-am căsătorit dupa 4 luni (de stabilit am făcut-o dupa 2 săptămâni de când ne-am cunoscut) si e cel mai frumos si bun pas pe care l-am făcut vreodată. Si da, un act te face mult mai fericit.

O părere bună, atâta timp cât căsătoria are loc între două persoane ce au o relaţie stabilă.

Sinucidere curata!

O prostie. Te poti casatori, dar dupa aceea sa divortezi. In plus, o nunta costa foarte mult (rezervare la resturant, rochie, meniu, bauturi etc.). Asa te poti muta cu iubitul intr-o casa, si cand nu iti mai convine, pleci. Cand ma gandesc la casatorie, ma gandesc la : copii (NU suport copii sub 6 ani, NU asi suporta sa am un bebelus sau nou nascut) si maturizare. Si cand nu esti casatorit, poti sa flirtezi cand vrei.

Casatoria este un lucru care separa viata tanara de viata mai inaintata, adica tot ce ai facut pana acum cu prietenii ramane s-o faci, dar in limite mai restranse. Apar griji, nevoi, provocari, nervi, dar pe langa asta apare si cea mai mare fericire-copiii.